ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 982/2020

Ședința publică din data de 28 mai 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la 25 mai 2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat anularea deciziei de invalidare nr. x/12.04.2018 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Sentința pronunțată de tribunal

Prin sentința civilă nr. 2036 din 10 octombrie 2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Decizia pronunțată de curtea de apel

Prin decizia civilă nr. 1544A din 25 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 2036 din 10 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul București.

Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs.

Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților la data de 4 martie 2020, potrivit comunicărilor aflate la filele x.

Apărările formulate în cauză

Recurenta reclamantă a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cererea de chemare în judecată ce a învestit în primă instanță Tribunalul București a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) - (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

De asemenea, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Coroborând prevederile legale menționate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în cauze întemeiate în drept pe prevederile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt definitive în apel, nefiind supuse căii de atac a recursului.

Așadar, decizia civilă nr. 1544A din 25 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie este definitivă, considerent pentru care nu este supusă prin lege căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție dispunând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Față de cele ce preced, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1544 A din 25 noiembrie 2019 pronunțată Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2020.