ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 875/2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 15.02.2018 sub nr. x/2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, contestatorii A., B. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1326A/28.11.2018, pronunțată de această instanță în dosar nr. x/2017, solicitând obligarea intimatelor Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea unei decizii de compensare în baza Legii nr. 10/2001, iar nu în baza Legii nr. 165/2013.

În drept, a fost invocată Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 24/2000, art. 319 și 322 alin. (2) C. proc. civ. din 1864, Deciziile Curții Constituționale nr. 413/2014, nr. 685/2014, nr. 88/2014, nr. 58/2002, nr. 179/2014, nr. 686/2014, Decizia nr. 14/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 1575/A/27.11.2019, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 485 alin. (1), art. 508 alin. (4) C. proc. civ., art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, contestatorii A. și B., arătând că decizia recurată este nelegală și reiterând criticile deduse judecății în cadrul contestației în anulare. Recurenții au mai învederat nemulțumiri legate de modalitatea de soluționare pe fondul cauzei având ca obiect litigiul întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 165/2013.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin rezoluția din 16.03.2020 a fost fixat termen de judecată pentru soluționare în cameră de consiliu, fără citare părți, la data de 13.05.2020.

La data de 07.04.2020, recurenții au formulat punct de vedere la raport, prin care au arătat că recursul este admisibil, au reiterat aspecte din memoriul de recurs și au solicitat admiterea căii extraordinare de atac, astfel cum a fost formulată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Hotărârea obiect al contestației în anulare soluționată prin decizia recurată, și anume, decizia nr. 1326/A/28.11.2018, pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr. x/2017, având ca obiect acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 165/2013, este o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit căruia au asemenea caracter, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Aceasta întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamanții A., B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea deciziei de validare parțială nr. 16164/2017, emisă de pârâtă și să fie obligată pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită decizie de validare a dispoziției nr. 482/2013, emisă de Primarul Municipiului Bistrița, în sensul acordării de măsuri compensatorii prin puncte în condițiile Legii nr. 165/2013, pentru cota de 3/5 din imobilul teren în suprafață de 2072 mp situat în Bistrița, str. x și care să cuprindă valorile prevăzute în raportul de evaluare reactualizat, însoțit de dobânzile aferente Băncii Naționale a României, precum și penalitățile de întârziere.

Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării" iar în alin. (4) că "Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

Din această normă rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în litigiile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 este apelul.

Cum decizia obiect al contestației în anulare este dată în apel și este definitivă, devin incidente dispozițiile legale anterior menționate, care o exclud de la calea de atac a recursului.

Pe cale de consecință și în acord cu dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., nici hotărârea pronunțată în contestația în anulare îndreptată împotriva unei astfel de hotărâri, în speță decizia nr. 1575/A/27.11.2019 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu are deschisă o asemenea cale de atac, situație față de care prezentul recurs apare ca inadmisibil.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii A., B. împotriva deciziei nr. 1575/A din 27 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii A., B., ambii cu domiciliul în județul Bistrița Năsăud împotriva deciziei nr. 1575/A din 27 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în contradictoriu cu intimatele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ambele cu sediul în București, Calea x.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2020.