ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 673/2020

Ședința publică din data de 05 martie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gheorgheni la data de 12 iunie 2016, sub nr. x/2016, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, a solicitat admiterea contestației și revocarea poprii asupra contului personal.

Prin sentința civilă nr. 1212 din 20 septembrie 2017, Judecătoria Gheorgheni a respins contestația la executare formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita - Serviciul Fiscal Orășenesc Gheorgheni.

Prin decizia civilă nr. 450 din 29 mai 2018, Tribunalul Harghita, secția civilă a respins apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 1212 din 20 septembrie 2017 a Judecătoriei Gheorgheni, ca neîntemeiat.

Prin decizia nr. 102 R din 4 octombrie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 450 din 29.05.2018, pronunțată de Tribunalul Harghita.

Prin decizia civilă nr. 829 din 18 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva decizia nr. 102 R din 4 octombrie 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Prin decizia nr. 187 din 28 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 829 din 18 aprilie 2019 a Înalta Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Împotriva ultimei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, contestatorul A. a declarat contestație în anulare, ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 06 februarie 2020, sub nr. x/2020.

În cuprinsul contestației în anulare, s-au reiterat motivele expuse prin contestația în anulare declarată împotriva deciziei nr. 829 din 18 aprilie 2019 a Înalta Curți de Casație și Justiție, secția I civilă cu referire la istoricul litigiului și nemulțumirile contestatorului cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate în cauză.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20 februarie 2020, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita a solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă.

A susținut că prezenta cale de atac a fost promovată de către contestator împotriva unei decizii pronunțate într-o altă contestație în anulare, situație nepermisă de lege.

De asemenea, a arătat că litigiul inițial a avut ca obiect o contestație la executare ale cărei căi de atac au fost epuizate la nivelul Tribunalului Harghita, așa încât contestațiile în anulare formulate de contestator nu au o bază legală.

Examinând admisibilitatea contestației în anulare prin raportare la dispozițiile art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Contestatorul a exercitat prezenta cale de atac împotriva deciziei nr. 187 din 28 ianuarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Prin decizia nr. 187 din 18 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 829 din 18 aprilie 2019 a aceleiași instanțe, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 450 din 29.05.2018, pronunțată de Tribunalul Harghita.

Conform dispozițiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Hotărârea atacată pe calea primei contestații în anulare, anume decizia nr. 829 din 18 aprilie 2019, a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Potrivit prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.: "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Astfel, se constată că, prin art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunțate în condițiile reglementate de acest text de lege să nu fie supuse vreunei căi de atac, ordinară sau extraordinară.

Drept urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., decizia nr. 829 din 18 aprilie 2020, pronunțată în soluționarea contestației în anulare, nu este supusă niciunei căi de atac, deci nici contestației în anulare, ceea ce face ca nici decizia nr. 187 din 28 ianuarie 2020, prin care a fost soluționată contestația în anulare promovată împotriva deciziei nr. 829 din 28 ianuarie 2020, să nu fie supusă niciunei căi de atac.

În altă ordine de idei, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită - al cărei obiect poate fi o hotărâre definitivă) și art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. (contestația în anulare specială - al cărei obiect poate fi o hotărâre a instanței de recurs).

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., contestația în anulare de drept comun poate fi exercitată numai în situația în care partea nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata.

Contestația în anulare specială, reglementată de art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. poate fi promovată în patru cazuri distincte: atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Motivele invocate în cuprinsul prezentei contestații în anulare, care reiterează motivele prezentate în cuprinsul primei contestații în anulare, soluționată prin decizia atacată, vizează aspecte ce țin de istoricul litigiului și nemulțumirile contestatorului cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate în diferite etape procesuale.

Așadar, criticile deduse judecății prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 503 din C. proc. civ., care să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiect al contestației în anulare, obiectul contestației în anulare neputând fi extins, prin analogie, la alte situații decât cele prevăzute expres de dispozițiile legale mai sus menționate.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 187 din 28 ianuarie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 187 din 28 ianuarie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2020.