ÎCCJ, Decizia nr. 274/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

În Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 28 martie 2018, a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție în interes propriu formulată de A., B. și C. și a amânat pronunțarea deciziei la 11 aprilie 2018.

Prin Decizia nr. 688/R din 11 aprilie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P. împotriva Sentinței nr. 1920 din 11 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, au formulat cerere de revizuire recurenții D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș sub nr. x/2019.

În Dosarul nr. x/2019 au formulat cerere de revizuire și A., B. și C.

Prin Decizia nr. 2010/R din 27 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Târgu Mureș a decis următoarele: (i) Admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulate de recurenții-reclamanți D., E., F., G., K., H., L., I., N., J., O., M. și P. împotriva, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și, în consecință, respinge această cerere, ca inadmisibilă. (ii) Disjunge cererea de revizuire formulată de aceiași revizuenți în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admite excepția necompetenței Curții de Apel Târgu Mureș și declină competența de soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. (iii) Admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulate de A., B. și C. împotriva aceleiași decizii și, în consecință, respinge această cerere ca inadmisibilă, pentru lipsa calității procesuale active, întrucât, prin încheierea din 28.03.2018, instanța de recurs a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție în interes propriu.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost învestită, prin declinare de competență, cu soluționarea cererii de revizuire formulate D., E., F., G., K., H., L., I., N., J., O., M. și P., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 688/R din 11 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. x/2017.

Prin Decizia nr. 2028 din 11 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de D., E., F., G., K., H., L., I., N., J., O., M., P., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 688/R din 11 aprilie 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de revizuire a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea de revizuire, revizuenții au susținut că Decizia nr. 688/R din 11 aprilie 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș este potrivnică următoarelor hotărâri judecătorești: Sentința nr. 738/2017 a Tribunalului Argeș pronunțată în Dosar nr. x/2016; Sentința nr. 1004/19.10.2017 a Tribunalului Bacău, pronunțată în Dosarul nr. x/2017; Sentința nr. 4100/CAF/01.11.2017 a Tribunalului Alba pronunțată în Dosarul nr. x/2017; Decizia nr. 132/25.01.2018 a Curții de Apel Galați; Sentința nr. 264/23.05.2018 a Tribunalului Brăila pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

În speță, condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect, deși izvorâte din același raport juridic, respectiv drepturi salariale.

În temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., D., E., F., G., K., H., L., I., N., J., O., M., P., A., B. și C. au declarat recurs împotriva Deciziei nr. 2028 din 11 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, formulând criticile arătate în continuare.

Instanța de revizuire în mod greșit a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește tripla identitate de părți, obiect și cauză, limitându-se numai la efectele autorității de lucru judecat în sensul art. 430 C. proc. civ., deși a reținut că hotărârile pretinse potrivnice izvorăsc din același raport juridic vizând drepturi salariale.

În argumentație, recurenții arată că în toate hotărârile judecătorești invocate în cauză părțile fac parte din aceeași categorie de persoane remunerate din banii publici, respectiv funcționarii publici și personal contractual din instituțiile prefectului, fiind vorba de același angajator, chiar dacă din județe diferite, și de același ordonator principal de credite - Ministerul Administrației și Internelor - iar revendicările sunt identice și vizează drepturi salariale. În susținere, recurenții arată că, față de soluția pronunțată în cauza care îi vizează, celelalte cereri de chemare în judecată au fost soluționate în mod diferit.

Instanța de revizuire nu trebuia să se rezume la interpretarea strictă a dispozițiilor art. 430 C. proc. civ., ci trebuia să aibă în vedere că există o distincție clară între excepția autorității de lucru judecat și puterea de lucru judecat, în sensul că, în timp ce autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate, puterea de lucru judecat impune consecvența în judecată, conform căreia ceea ce s-a statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre. Pentru acest motiv, instanța de revizuire trebuia să țină cont de dezlegarea deja dată problemei de drept deduse judecății.

Circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții susțin că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive străine cauzei. În acest sens, se arată că instanța a interpretat în mod greșit obiectul cererii și cauza, reținând că revizuirea este nefondată în raport cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care nu au legătură cu obiectul litigiului, iar, în considerentele deciziei, se face referire la un contract de concesiune, care, de asemenea, nu are legătură cu obiectul cauzei.

În consecință, se afirmă că hotărârea atacată nu a analizat temeinicia și legalitatea cererii de revizuire, existând o multitudine de hotărâri judecătorești care interpretează legea și consfințesc legalitatea aplicării Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, în sensul acordării drepturilor salariale, în vederea evitării oricăror forme de discriminare, pentru aceleași categorii de salariați, care desfășoară activitatea în aceleași condiții, au aceleași atribuții conferite de lege și sunt salarizați din aceleași fonduri publice.

Intimatul Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, argumentând că instanța de revizuire în mod corect a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile privind tripla identitate de părți, obiect și cauză. Prin întâmpinare, intimatul invocă excepția lipsei calității procesuale a recurenților A., B. și C., arătând că, prin încheierea din 28 martie 2018, instanța de recurs a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție formulată de părțile respective.

Intimatul Prefectul Județului Harghita a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

II. CONSIDERENTELE ÎNALTEI CURȚI

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale a recurenților A., B. și C., invocată prin întâmpinare de intimatul Ministerul Afacerilor Interne, se constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 32 alin. (1) lit. b) și art. 36 C. proc. civ.:

"Art. 32. - (1) Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia:

b) are calitate procesuală.

Art. 36. - Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond."

Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului (pct. I.1 și I.4 din prezenta decizie) se constată că nici hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs și nici hotărârea ce a format obiectul cererii de revizuire (Decizia nr. 688/R din 11 aprilie 2018) nu au fost pronunțate în contradictoriu cu A., B. și C.

Astfel fiind, se reține că recurenții A., B. și C. nu au, în sensul dispozițiilor citate din C. proc. civ., calitatea procesuală activă de a exercita calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri judecătorești care nu îi vizează.

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În sensul ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat presupune existența triplei identități: de cauză, de obiect și de părți, așa cum prevăd dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Înalta Curte constată că instanța de revizuire, analizând condițiile autorității de lucru judecat, în mod corect a reținut că, în ceea ce privește hotărârile potențial potrivnice în opinia revizuenților, nu există tripla identitate în privința părților.

Concluzia instanței de revizuire nu este combătută de susținerile recurenților, care atestă faptul că hotărârile potențial potrivnice au fost pronunțate în cauze privind alte părți, însă formulează critici cu privire la dezlegarea diferită dată problemei de drept referitoare la stabilirea drepturilor salariale.

Astfel fiind, în deplin acord cu argumentele instanței de revizuire, Înalta Curte reține, la rândul său, că, în litigiile soluționate prin hotărârile potențial potrivnice în opinia revizuenților, nu există tripla identitate cerută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Faptul că instanța de revizuire nu a analizat dezlegarea diferită dată problemei de drept referitoare la drepturile salariale în privința unor persoane aflate în aceeași situație excedează cadrul procesual al cererii de revizuire, cale de atac de retractare în cadrul căreia se analizează admisibilitatea cererii și faptele pe care se întemeiază, nefiind permisă o examinare a legalității ori a temeiniciei modului în care instanțele au soluționat o anumită problemă de drept cu scopul de a stabili care este soluția corectă.

Cu alte cuvinte, în cadrul acestei căi extraordinare de atac, instanța de revizuire nu efectuează o analiză de legalitate și temeinicie a hotărârii atacate, ca un corolar al principiului res judicata specific hotărârilor judecătorești definitive, vizate de motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Faptul că, în opinia revizuenților, aceeași problemă de drept a primit o dezlegare diferită în litigii similare, dar nu identice, în care părțile sunt diferite, nu atrage incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci poate reprezenta eventual o problemă de practică judiciară neunitară în privința căreia există alte remedii procesuale.

În ceea ce privește criticile formulate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată că, într-adevăr, în cuprinsul deciziei atacate se face referire la examinarea cererii de revizuire în condițiile art. 326 din C. proc. civ. din 1865, deși din considerentele hotărârii rezultă fără echivoc faptul că cererea de revizuire a fost analizată prin prisma dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. din 2010. Se reține că deficiența sesizată de recurenți reprezintă o eroare materială, care poate fi remediată în procedura reglementată de art. 442 C. proc. civ., iar nu pe calea recursului. Pentru aceleași considerente nu pot fi primite nici susținerile recurenților referitoare la menționarea eronată, în cuprinsul hotărârii, a unui contract de concesiune.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurenților A., B. și C.

Respinge, pentru lipsa calității procesuale active, recursul declarat de A., B. și C. împotriva Deciziei civile nr. 2028 din 11 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de D., E., F., G., K., H., L., I., N., J., O., M. și P. împotriva Deciziei civile nr. 2028 din 11 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2019.

GGC - NN