ÎCCJ, Decizia nr. 274/2019

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

1. Decizia pronunțată în recurs. În Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 28 martie 2018, a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție în interes propriu formulată de A., B. și C. și a amânat pronunțarea deciziei la 11 aprilie 2018. Prin Decizia nr. 688/R din 11 aprilie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P. împotriva Sentinței nr. 1920 din 11 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă, în Dosarul nr. x/2017.

II. CONSIDERENTELE ÎNALTEI CURȚI

1. Referitor la excepția lipsei calității procesuale a recurenților A., B. și C. Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale a recurenților A., B. și C., invocată prin întâmpinare de intimatul Ministerul Afacerilor Interne, se constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele arătate în continuare. Conform art. 32 alin. (1) lit. b) și art. 36 C. proc. civ.: "Art. 32. - (1) Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: b) are calitate procesuală. Art. 36. - Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.

Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond." Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului (pct. I.1 și I.4 din prezenta decizie) se constată că nici hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs și nici hotărârea ce a format obiectul cererii de revizuire (Decizia nr. 688/R din 11 aprilie 2018) nu au fost pronunțate în contradictoriu cu A., B. și C. Astfel fiind, se reține că recurenții A., B. și C. nu au, în sensul dispozițiilor citate din C. proc. civ., calitatea procesuală activă de a exercita calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri judecătorești care nu îi vizează. 2. Referitor la recursul declarat în cauză În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc.

civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. În sensul ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat presupune existența triplei identități: de cauză, de obiect și de părți, așa cum prevăd dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc.

civ., conform cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect". Înalta Curte constată că instanța de revizuire, analizând condițiile autorității de lucru judecat, în mod corect a reținut că, în ceea ce privește hotărârile potențial potrivnice în opinia revizuenților, nu există tripla identitate în privința părților. Concluzia instanței de revizuire nu este combătută de susținerile recurenților, care atestă faptul că hotărârile potențial potrivnice au fost pronunțate în cauze privind alte părți, însă formulează critici cu privire la dezlegarea diferită dată problemei de drept referitoare la stabilirea drepturilor salariale.

Astfel fiind, în deplin acord cu argumentele instanței de revizuire, Înalta Curte reține, la rândul său, că, în litigiile soluționate prin hotărârile potențial potrivnice în opinia revizuenților, nu există tripla identitate cerută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ. Faptul că instanța de revizuire nu a analizat dezlegarea diferită dată problemei de drept referitoare la drepturile salariale în privința unor persoane aflate în aceeași situație excedează cadrul procesual al cererii de revizuire, cale de atac de retractare în cadrul căreia se analizează admisibilitatea cererii și faptele pe care se întemeiază, nefiind permisă o examinare a legalității ori a temeiniciei modului în care instanțele au soluționat o anumită problemă de drept cu scopul de a stabili care este soluția corectă.

Cu alte cuvinte, în cadrul acestei căi extraordinare de atac, instanța de revizuire nu efectuează o analiză de legalitate și temeinicie a hotărârii atacate, ca un corolar al principiului res judicata specific hotărârilor judecătorești definitive, vizate de motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Faptul că, în opinia revizuenților, aceeași problemă de drept a primit o dezlegare diferită în litigii similare, dar nu identice, în care părțile sunt diferite, nu atrage incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci poate reprezenta eventual o problemă de practică judiciară neunitară în privința căreia există alte remedii procesuale.

În ceea ce privește criticile formulate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată că, într-adevăr, în cuprinsul deciziei atacate se face referire la examinarea cererii de revizuire în condițiile art. 326 din C. proc. civ. din 1865, deși din considerentele hotărârii rezultă fără echivoc faptul că cererea de revizuire a fost analizată prin prisma dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. din 2010. Se reține că deficiența sesizată de recurenți reprezintă o eroare materială, care poate fi remediată în procedura reglementată de art. 442 C. proc. civ., iar nu pe calea recursului. Pentru aceleași considerente nu pot fi primite nici susținerile recurenților referitoare la menționarea eronată, în cuprinsul hotărârii, a unui contract de concesiune.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurenților A., B. și C. Respinge, pentru lipsa calității procesuale active, recursul declarat de A., B. și C. împotriva Deciziei civile nr. 2028 din 11 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de D., E., F., G., K., H., L., I., N., J., O., M. și P. împotriva Deciziei civile nr. 2028 din 11 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2019. GGC - NN