ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2295/2020

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/2015 reclamanții A., B., C., D. și E. au formulat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului Eforie, contestație împotriva Dispoziției Primarului nr. 581/3.12.2014, solicitând admiterea notificării nr. x/2001, în sensul restituirii în natură a imobilului teren intravilan în suprafață de 300 mp situat în Eforie Sud, parcela nr. 4545, iar în măsura în care restituirea nu mai este posibilă, aplicarea dispozițiilor referitoare la măsuri reparatorii prin echivalent.

În urma depunerii situației juridice de către pârât, s-a constat că terenul notificat este situat în incinta Complexului Flamingo și nu aparține domeniului public sau privat al Orașului Eforie, fiind înscris la matricola curentă nr. 433 ca proprietatea Ministerului Justiției.

Ca urmare a acestor relații comunicate de către pârât, la termenul din data de 16.02.2016 reclamanții au formulat precizări la acțiune, arătând că solicită introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Justiției, ca proprietar al imobilului revendicat.

Prin încheierea din data de 16.02.2016, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Orașului Eforie în capetele de cerere privind restituirea în natură a imobilului sau acordarea de despăgubiri, având în vedere faptul că terenul notificat nu se află în patrimoniul public sau privat al acestei autorități administrativ-teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 558/15.03.2016 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții A., B., C., D. și E. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului Eforie și a fost anulată dispoziția nr. x/03.12.2014 emisă de Primarul Orașului Eforie. A fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să înainteze propunerea de acordare de măsuri reparatorii constând în compensarea prin puncte, prevăzute în Cap. III din Legea nr. 165/2013 către reclamanți, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 300 mp, parcela nr. 454, situat în orașul Eforie, localitatea Eforie Sud. Cererea reclamanților de obligare a pârâtului Primarul Orașului Eforie la restituirea în natură a imobilului sau la acordarea de despăgubiri a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Constanța au formulat apel pârâții Primarul Orașului Eforie și Ministerul Justiției.

Prin decizia civilă nr. 95/05.09.2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, au fost admise cele două apeluri, fiind anulată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța.

Pricina trimisă spre rejudecare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/2015*.

Prin notele scrise depuse la dosar la data de 21.02.2017, pârâtul Ministerul Justiției a formulat cerere de introducere în cauză, în temeiul art. 78 C. proc. civ., a Complexului Flamingo, entitate care deține în administrare Complexul Flamingo, în incinta căruia se află terenul obiect al notificării.

La termenul din 22.02.2017, instanța a încuviințat cererea formulată de pârâtul Ministerul Justiției și a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Complexului Flamingo, titular al dreptului de administrare asupra complexului hotelier în incita căruia se află terenul notificat.

Prin sentința civilă nr. 793 din 19 aprilie 2017 a Tribunalului Constanța, secția I civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul Orașului Eforie și Ministerul Justiției, în capetele de cerere având ca obiect restituirea în natură a imobilului sau acordarea de despăgubiri. A fost admisă în parte cererea modificată de reclamanții A., B., C., D. și F., în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului Eforie, Ministerul Justiției și Complexul Flamingo. A fost anulată dispoziția nr. x/03.12.2014, emisă de pârâtul Primarul Orașului Eforie. A fost obligat pârâtul Complexul Flamingo să propună acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte către reclamanți, potrivit Capitolului III din Legea nr. 165/2013, pentru terenul în suprafață de 300 mp, reprezentând parcela x, situată în orașul Eforie, localitatea Eforie Sud. A fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților Primarul Orașului Eforie și Ministerul Justiției la restituirea în natură a terenului sau la acordarea de despăgubiri, ca fiind îndreptat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Centrul de Pregătire, Odihnă și Recuperare Complex Flamingo Eforie Sud.

Prin decizia civilă nr. 162/C/25.10.2017, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis apelul, a anulat sentința atacată și a reținut cauza spre rejudecare, fixând termen la 6.12.2017.

La acest termen de judecată, instanța a pus în vedere reclamanților, prin intermediul avocatului lor, să depună la dosar o copie a contestației și a înscrisurilor doveditoare, pentru a fi comunicate Centrului de Pregătire, Odihnă și Recuperare Complex Flamingo Eforie Sud.

Cum reclamanții nu și-au îndeplinit această obligație, prin încheierea din 17.01.2018, instanța a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 242 C. proc. civ., actul fiind comunicat părților la data de 29.01.2018.

Împotriva acestei încheieri de suspendare nu s-a formulat recurs, iar după data de 17.01.2018 și până la sesizarea de perimare, niciuna dintre părți nu a formulat vreo cerere de reluare a judecății cauzei.

Prin decizia civilă nr. 55/C din 15 mai 2019, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a constatat perimată acțiunea civilă formulată de reclamanții A., B., C., D. și E..

Împotriva hotărârii de perimare au formulat recurs reclamanta D. și pârâtul Centrul de pregătire, odihnă și recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta reclamantă a arătat următoarele:

Prin încheierea de ședință pronunțată la 17.01.2018 s-a dispus suspendarea judecății pricinii pentru neîndeplinirea de către reclamanți a obligațiilor stabilite prin încheierea din 07.12.2017, respectiv aceea de a depune la dosar copia acțiunii și a înscrisurilor doveditoare (depuse în fața primei instanțe) în vederea comunicării către pârâtul Centrul de pregătire, odihnă și recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud.

Curtea de apel a admis în mod nelegal sesizarea de perimare, apreciind că lăsarea în nelucrare a cauzei timp de 6 luni este imputabilă reclamanților și, astfel, a constatat perimată acțiunea.

Hotărârea de perimare a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, motivul de casare operant fiind cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta solicită a se avea în vedere că, în privința acțiunii reclamanților, în primul ciclu procesual, Curtea de Apel Constanța a admis apelurile formulate de Ministerul Justiției și Primarul Orașului Eforie, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.

În al doilea ciclu procesual, aceeași instanță a admis la 25.10.2017 apelul declarat de Centrul de pregătire, odihnă și recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud, a anulat sentința atacată și a reținut cauza spre rejudecare, dispunând citarea părților. La termenul de judecată din 06.12.2017 cauza s-a amânat pentru a se comunica pârâtului Centrul de pregătire, odihnă și recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud copia acțiunii și înscrisurile doveditoare.

Reclamanții au fost reprezentați în fața instanței de fond în primul ciclu procesual de către avocat, domiciliul procesual fiind ales la sediul acestuia.

Consideră recurenta că, în lipsa unei împuterniciri avocațiale, depuse pentru fiecare fază procesuală, actele de procedură (citații, comunicări) nu puteau fi efectuate față de reclamanți în mod valabil decât la adresele de domiciliu și nu la sediul avocatului care i-a reprezentat în fața instanței de fond, în dosarul nr. x/2015.

Având în vedere că reclamanții nu au fost citați la adresele de domiciliu pentru niciuna din fazele procesuale următoare, aceștia nu au avut cunoștință de termenele de judecată, soluțiile instanțelor și obligațiile stabilite în sarcina acestora.

În continuare, se susține incidența dispozițiilor art. 416 alin. (3) teza I C. proc. civ. în conformitate cu care nu constituie cauze de perimare împrejurarea când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu.

La termenul din 17.01.2018, instanța a suspendat judecata pentru neîndeplinirea de către reclamanți a obligației de a depune copia acțiunii și înscrisurile doveditoare pentru a fi comunicate pârâtului Centrul de pregătire, odihnă și recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud.

Consideră recurenta că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 149 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora instanța putea îndeplini din oficiu obligația stabilită în sarcina reclamanților.

Pentru toate motivele prezentate, apreciază că recursul este întemeiat și se impune a fi admis, cu consecința casării deciziei atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Pârâtul Centrul de pregătire, odihnă și recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud a depus la dosar cerere de renunțare la judecata recursului, care a fost comunicată tuturor părților litigante pentru a-și exprima poziția procesuală.

Învestită cu soluționarea căilor de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, prin raport constatându-se că recurenții au deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate și că acestea au fost promovate în termen.

Completul de filtru C4, la 25 februarie 2020, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor a fost comunicat părților din cauză.

Intimatul Centrul de pregătire, odihnă și recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția de nulitate a recursului reclamantei, întrucât decizia recurată nu cuprinde critici de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., toate susținerile vizând măsura de suspendare a cauzei. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Același intimat, prin punctul de vedere la raport, a reiterat solicitarea de renunțare la judecata recursului și excepția de nulitate din perspectiva absenței criticilor aduse hotărârii atacate.

Prin încheierea din 9 iulie 2020 a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta D. împotriva deciziei atacate, instanța considerând că aspectele evocate în memoriul de recurs se pot subsuma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece pun în discuție aplicarea greșită a normelor care guvernează perimarea. Astfel, a respins excepția de nulitate invocată de pârâtul Centrul de pregătire, odihnă și recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud.

Tot în cadrul respectivei încheieri s-a luat act de cererea de renunțare la judecata recursului, formulată de pârâtul Centrul de pregătire, odihnă și recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud.

a. Cu privire la recursul reclamantei

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurenta D. este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

O primă critică are în vedere încălcarea de către instanța de apel a prevederilor referitoare la citare și comunicarea actelor de procedură în contextul în care se pretinde că reclamanții nu au fost încunoștiințați despre obligația de a depune o copie a contestației și a actelor doveditoare, pentru a putea fi comunicate pârâtului Centrul de pregătire, odihnă și recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud, ei fiind citați la sediul avocatului care i-a reprezentat în primul ciclu procesual, deși nu a existat o împuternicire avocațială din partea acestuia pentru faza de rejudecare, în dosarul nr. x/2015. Astfel, în lipsa unei citări în conformitate cu dispozițiile legale, reclamanții nu au cunoscut obligațiile stabilite de instanță în sarcina lor.

Înalta Curte constată că atare susțineri nu sunt susceptibile de cenzură, întrucât nu vizează soluția de perimare a acțiunii dată prin decizia atacată, ci nelegalitatea măsurii de suspendare, dispusă prin încheierea din 17.01.2018, prin prisma neîndeplinirii obligațiilor impuse reclamanților. Argumentele prezentate ar fi putut fi valorificate numai în cadrul unui recurs îndreptat împotriva actului de suspendare și nu în prezenta calea de atac care are ca obiect hotărârea de perimare.

A doua critică se grefează pe ideea că actul de procedură ar fi putut fi îndeplinit de instanță din oficiu, și, astfel, perimarea nu a devenit operantă, potrivit reglementării cuprinse în art. 416 alin. (3) teza I C. proc. civ. raportat la art. 149 alin. (3) din același cod "Dacă obligația prevăzută la alin. (1) nu este îndeplinită, instanța va putea îndeplini din oficiu sau va putea pune în sarcina oricăreia dintre părți îndeplinirea acestei obligații, pe cheltuiala părții care avea această obligație." Se mai afirmă și că, în lipsa unei comunicări valabile la adresele de domiciliu ale reclamanților, aceștia nu au avut cunoștință de termenele de judecată, de soluțiile instanțelor, inclusiv de încheierea de suspendare a judecării cauzei și, astfel, perimarea cauzei nu putea fi constatată.

Instanța reține că în cazul suspendării judecății apelului, în temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., termenul de perimare curge de la data pronunțării încheierii de suspendare, respectiv de la data la care părțile nu au mai stăruit în continuarea judecății. Acest raționament are la bază dispozițiile art. 414 C. proc. civ. care instituie o cale de atac distinctă pentru încheierea de suspendare, respectiv recursul la instanța ierarhic superioară. Astfel, în speță, reclamanții aveau la dispoziție o perioadă de 6 luni, până se împlinea termenul de perimare, să declare recurs împotriva încheierii de suspendare, în care ar fi putut opune apărări legate de citarea și comunicarea actelor de procedură în privința cerințelor impuse de instanță. Pe de altă parte, împrejurarea că încheierea de suspendare a judecății nu a fost comunicată reclamanților nu este de natură să justifice dezinteresul acestora în continuarea judecății, astfel încât să se susțină că termenul de perimare nu a început să curgă.

În concluzie, comunicarea încheierii de suspendare din 17.01.2018 nu are relevanță pentru curgerea termenului de perimare și nu reprezintă un act de procedură care trebuia întocmit în cauză din oficiu, recurenta neputându-se prevala de aceste pretinse neregularități procedurale pentru a justifica neîmplinirea termenului de perimare.

Referitor la vicierea procedurii de citare în recurs, se constată că recurenta reclamantă a fost reprezentată pentru soluționarea cererii de perimare de apărător ales, conform împuternicirii aflate la dosar Curtea de Apel Constanța. De asemenea, avocatul a asigurat reprezentarea părții la termenele de judecată din 27 februarie 2019 și 15 mai 2019, când a pus concluzii asupra excepției de perimare. Având în vedere aceste aspecte, nu i se poate imputa instanței de recurs o încălcare a regulilor de procedură în soluționarea căii de atac, care să contureze incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin urmare, reținând că, de la data încheierii de suspendare și până la data sesizării din oficiu privind perimarea, pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, curtea de apel în mod corect a perimat acțiunea reclamanților, astfel că, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod, Înalta Curte va respinge recursul exercitat de reclamanta D., ca nefondat.

b. Cu privire la recursul inițiat de pârâtul Centrul de pregătire, odihnă și recuperare Complex Flamingo Eforie Sud

În legătură cu cererea de renunțare la judecata recursului formulată de această parte și înregistrată la dosar la 18 octombrie 2019, instanța reține că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi.

Astfel, renunțarea la judecata unei căi de atac reprezintă un act procesual de dispoziție permis părților în procesul civil, inclusiv după înaintarea dosarului la instanța competentă. În acest caz se aplică prevederile art. 406 C. proc. civ., care stipulează: "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă.’’

Văzând manifestarea de voință a recurentului pârât, în raport de aceste prevederi, precum și faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în legătură cu formularea căii de atac, Înalta Curte urmează a lua act de cererea de renunțare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D. împotriva deciziei civile nr. 55/C din 15 mai 2019 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de pârâtul Centrul de pregătire, odihnă și recuperare Complex Flamingo Eforie-Sud împotriva aceleiași decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2020.