ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.12.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6347/2010

HOTĂRÂRE
04.12.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6347/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Deliberând asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 10 mai 2007,

reclamanta C.V. a chemat în judecată Primarul Orașului Eforie și a solicitat

instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea

pârâtului la restituirea în natură a terenului în suprafață de 517 mp, lot 55,

situat în Eforie Sud, jud. Constanța, respectiv a părții libere de construcții

și neînstrăinate, precum și la restituirea sub formă de echivalent, prin

compensare

cu un alt teren, a părții din

teren ce nu poate fi restituită în natură.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii

nr. 10/2001.

La data de 9 octombrie 2007,

reclamanta și-a modificat acțiunea, arătând că

înțelege să lărgească cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată

a pârâților

SC T.H.R. M.N. SA (fostă SC E. SA) și Orașul Eforie, iar în

ședința publică din data de 4 decembrie 2007,

reclamanta a precizat că cererea modificatoare are

ca obiect obligarea

pârâților la restituirea în natură a imobilul identificat în cererea de chemare

în judecată.

Tribunalul Constanța,

prin sentința civilă nr. 103 din 27 ianuarie 2009, a admis

în parte acțiunea reclamantei, așa cum a fost

modificată.

A obligat pârâții

Primarul Orașului Eforie și Orașul Eforie să acorde reclamantei în compensare

alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri pentru ½

din suprafața de 517 mp teren, lot 55, situat în Eforie Sud, jud. Constanța și

a respins solicitarea de restituire în natură a terenului ca neîntemeiată,

precum și acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta SC T.H.R.M.N.

SA.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel reclamanta C.V., pârâții Primarul Orașului Eforie și Orașul

Eforie prin Primar, criticând-o sub aspecte de nelegalitate și netemeinicie.

La termenul de judecată

din data de 30 noiembrie 200, apelanta reclamantă, prin apărător, a solicitat

suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244

pct. 2 C. proc. civ. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului

nr.

35649/212/2009 al Judecătoriei Constanța, iar instanța de apel, prin

încheierea de la acel termen de judecată a admis cererea de suspendare astfel

cum a fost formulată.

Instanța de apel a

reținut că art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează posibilitatea

suspendării judecății atunci când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în

parte,

de existența sau inexistența unui

drept care face obiectul unei alte judecăți.

La

dosarul cauzei s-au depus înscrisuri din care rezultă că pe rolul Judecătoriei

Constanța se află înregistrat dosarul nr. 35649/212/2009 privind acțiunea

reclamantei de revendicare a aceluiași imobil, întemeiată pe dispozițiile de

drept comun, de constatare a nulității titlului statului asupra terenului a

cărui restituire se solicită și a nulității parțiale a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate emis în

favoarea

SC T.H.R.M.N. SA în ceea ce privește suprafața de teren aferentă

restaurantului

V.

Curtea de apel a apreciat că, întrucât cazul de

suspendare în discuție are drept scop evitarea pronunțării

unor hotărâri contradictorii și se

referă la existența unor cauze în curs de judecată a căror soluționare ar avea

o influență decisivă asupra procesului, având în vedere legătura dintre cele

două litigii, cererea de suspendare a soluționării apelurilor cu care a fost

învestită este întemeiată, urmând a fi dispusă suspendarea judecării cauzei până

la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 35649/212/2009 al Judecătoriei

Constanța.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal a declarat și motivat recurs pârâta SC

SA.

În

motivarea cererii de recurs, pârâta arată că litigiul ce face obiectul dosarului

nr. 35649/212/2009 al Judecătoriei Constanța este o acțiune în revendicare imobiliară,

întemeiată pe prevederile dreptului comun (art. 480, art. 481 C. civ. și art. 6

din Legea nr. 213/1998). Cererea de chemare în judecată are ca petite și

constatarea nulității titlului statului asupra terenului a cărei restituire se

solicită și nulitatea parțială a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenului aferent restaurantului V., titlu deținut de SC T.H.R.M.N.

SA, dar

nulitatea

parțială a certificatului de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenului

poate

fi solicitată în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Or,

acțiunea

ce face obiectul dosarului nr. 35649/212/2009 al Judecătoriei Constanța este promovată

în condițiile dreptului comun.

Analizând

încheierea recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru

următoarele considerente:

Textul

art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează unul dintre cazurile

suspendării legale facultative și se referă la chestiuni prejudiciale, care ar

putea avea o influență hotărâtoarea asupra dreptului dedus în justiție.

Pentru

aplicarea dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța

sesizată cu o cerere de suspendare a judecății în acest temei trebuie să

verifice numai dacă soluția din litigiul cu care a fost învestită depinde de

rezolvarea unei chestiuni prejudiciale ce se judecă într-un alt dosar și dacă

acel proces este în curs de judecată.

Temeinicia

pretențiilor ce fac obiectul respectivei chestiuni prejudiciale nu poate fi

cenzurată de instanța în fața căreia s-a solicitat suspendarea în baza art. 244

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. deoarece ea nu este instanța învestită cu

soluționarea acelei chestiuni prejudiciale.

De

aceea, susținerea formulată prin motivele de recurs vizând greșita fundamentare

a cererii ce face obiectul dosarului nr. 35649/212/2009 al Judecătoriei

Constanța privind

nulitatea

parțială a certificatului de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenului pe dispozițiile art. 480 C. civ., iar nu pe

dispozițiile Legii

contenciosului

administrativ nr. 554/2004, nu are relevanță pentru aplicarea prevederilor art.

244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Întrucât în litigiul ce face obiectul

dosarului nr. 35649/212/2009 al

Judecătoriei Constanța urmează a se stabili legalitatea titlurilor opuse de

părți asupra imobilului în litigiu, Înalta Curte apreciază că, în mod corect,

prin încheierea recurată s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 244

pct. 1 alin. (1) C. proc. civ.

În

consecință, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge,

ca nefondat, recursul declarat.

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta

SC T.H.R.M.N. SA împotriva încheierii din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 noiembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-11-12
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2518/2015
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 mai 2007, pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta C.V. a chemat în judecată Primarul Orașului Eforie și a solicitat instanței ca, pri
ÎCCJ 2010-05-18
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3065/2010
Asupra cauzei de față; Prin sentința civilă nr. 2186 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Constanța s-a admis acțiunea formulată de reclamanții P.D. și Z.M.G. și s-a dispus anularea dispoziției nr. 352 din 05 septembrie 2006, emisă de Prima
ÎCCJ 2010-05-11
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2924/2010
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: 1. Instanța de fond Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 433 din 27 martie 2009 a admis excepția lipsei de interes formulată de pârâ
ÎCCJ 2010-01-29
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 497/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamanții V.F. și V.R.D. au solicitat obligarea pârâtei Primăria municipiului Constanța, prin
ÎCCJ 2010-09-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4829/2010
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 20 august 2007 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții E.F.B.P. și E.C.I.D. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Orașului Eforie și au so
Sursă