ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1043/2020

Ședința publică din data de 4 iunie 2020

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat instanței să încuviințeze executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de factura fiscală nr. x, emisă la data de 31.08.2019, și factura fiscală nr. x, emisă la data de 12.12.2019, facturi ce au fost emise în baza contractului nr. x/26.01.2017 pentru prestări servicii salubritate, la cererea creditoarei B. împotriva debitorilor C. și D..

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 666 din C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 200 din 3 martie 2020, Judecătoria Botoșani a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

În motivarea soluției s-a reținut incidența în cauză a dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. și s-a constatat că, la momentul sesizării organului de executare, domiciliile debitorilor C. și D. se aflau în localitatea Valea Lupului, județul Iași, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Iași, care este astfel instanța competentă exclusiv din punct de vedere teritorial, ca instanță de executare, să judece cererea de încuviințare a executării silite.

S-a mai reținut că este lipsit de relevanță faptul că, din interogarea DEPABD realizată de executorul judecătoresc la data de 17.02.2020, debitorii figurau cu domiciliul în județul Botoșani - domiciliu nemodificat scriptic din anul 11.05.1961, respectiv 30.09.1995 - atât timp cât din înscrisurile existente la dosar rezultă că aceștia locuiesc faptic în comuna Valea Lupului, județul Iași.

2.2. Prin sentința civilă nr. 3410 din 16 aprilie 2020, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Iași și Judecătoria Botoșani; în temeiul art. 134 din C. proc. civ. a suspendat din oficiu judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În considerentele hotărârii s-a reținut că, având în vedere că domiciliul debitorilor la data sesizării organului de executare era în județul Botoșani, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Botoșani, aceasta este instanța competentă să soluționeze cauza potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Iași nefiind instanță de executare competentă să judece prezenta cerere.

II. Considerentele Înaltei Curți

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Judecătoriile aflate în conflict negativ de competență au fost învestite cu soluționarea unei cereri de încuviințare a executării silite a titlurilor executorii reprezentate de factura fiscală nr. x, emisă la data de 31.08.2019, și factura fiscală nr. x, emisă la data de 12.12.2019, facturi ce au fost emise în baza contractului nr. x/26.01.2017 pentru prestări servicii salubritate, la cererea creditoarei B. împotriva debitorilor C. și D..

Competența teritorială în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite pendinte este reglementată, astfel cum rețin și instanțele care s-au declarat necompetente, prin norma de ordine publică cuprinsă în art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care "În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru".

Similar, dispozițiile art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. stabilesc competența instanței de executare în soluționarea cererilor de încuviințare a executării silite.

"Instanța de executare" este definită în cuprinsul art. 651 din C. proc. civ. în sensul în care, potrivit alin. (1) teza I, în regulă generală, "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În cauză, în cuprinsul cererii de încuviințare a executării silite, petentul a arătat că debitorii domiciliază în județul Botoșani, acest aspect rezultând din interogarea DEPABD realizată de executorul judecătoresc la data de 17.02.2020.

Creditoarea B. a indicat însă, în cererea de executare silită formulată la data de 24 februarie 2020, cu soluționarea căreia a învestit Biroul executorului judecătoresc A., înregistrată pe rolul acestuia sub nr. x/26.02.2020, domiciliul debitorilor C. și D. ca fiind în comuna Valea Lupului, județul Iași.

De asemenea, din contractul nr. x/26.01.2017 pentru prestări servicii salubritate populație neasociată, rezultă că debitorii locuiesc în fapt în comuna Valea Lupului, județul Iași.

Prin urmare, din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că debitorii aveau, la momentul sesizării organului de executare, domiciliul efectiv în județul Iași, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Iași.

Drept urmare, făcând în speță aplicabilitatea criteriului legal și a reperului temporal prevăzute de art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., în stabilirea competenței teritoriale a instanței de executare, Înalta Curte are în vedere domiciliul din județul Iași, la care debitorii locuiau în mod efectiv la data începerii executării silite, de o durată semnificativă de timp, astfel cum rezultă fără echivoc din înscrisurile analizate anterior, care conferă valențele unui domiciliu în sens procesual.

În consecință, instanța de executare este Judecătoria Iași, fiind de subliniat că interpretarea extensivă a noțiunii de domiciliu al debitorului, în accepțiunea textului sus-redat, este impusă de necesitatea garantării, și pentru această fază a procesului civil, a efectivității principiilor contradictorialității și dreptului la apărare.

De altfel, este de amintit, în context, și faptul că art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. (fost art. 650 alin. (1) a fost declarat neconstituțional prin decizia Curții Constituționale nr. 348/2014. Instanța de contencios constituțional a repudiat criteriul subiectiv (în funcție de biroul executorului judecătoresc) în stabilirea competenței teritoriale a instanței de executare, iar ulterior, legiuitorul a optat pentru o soluție clară și previzibilă, în funcție de domiciliul/sediul debitorului.

Or, din perspectiva scopului normei referitoare la competența exclusivă a instanței de executare, raționamentul instanței de contencios constituțional este aplicabil mutatis mutandis circumstanțelor particulare ale cererii de încuviințare a executării silite pendinte.

Raportat considerentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Iași este competentă teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 iunie 2020.