ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1964/2020

Ședința publică din data de 7 octombrie 2020

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 07.02.2020, sub nr. x/2020, disjunsă din dosarul nr. x/2019, contestatoarele A. S.R.L., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu intimații B.E.J. H. și I., au formulat contestație la executare prin care au solicitat în principal anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare emise în dosarul de executare nr. 586/2014 al Biroul Executorului Judecătoresc H., iar în subsidiar reducerea valorii acestora.

Prin sentința civilă nr. 3025 din 28 febrarie 2019, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Botoșani.

În motivare, această instanță a reținut că domiciliul debitorului era la momentul începerii executării silite în municipiul Botoșani, astfel cum reiese din procesul-verbal de verificare a evidențelor DEPABD. Ca atare, în aplicarea prevederilor art. 650 alin. (1), coroborat cu art. 107 C. proc. civ., anterior modificării prin Legea 138/2014, competența de judecată a pricinii aparține Judecătoriei Botoșani.

Învestită prin declinare, Judecătoria Botoșani, prin sentința civilă nr. 1932 din 17 iulie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, și constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru determinarea instanței competente .

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în vigoare la data formulării cererii de sesizare a executorului judecătoresc, 22 august 2014, competența de soluționare a pricinii aparține instanței în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.

Or, biroul executorului judecătoresc H. are sediul în municipiul București, B-dul x nr. 3, în raza de competență a Judecătoriei Sectorului 4 București, care, de altfel, a și încuviințat cererea de executare silită formulată de același executor judecătoresc împotriva debitorului I., la cererea creditoarei C., prin încheierea de ședință din 04.09.2014 din dosarul nr. x/2014

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 C. proc. civ.:

"dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar, conform art. 25 din același act normativ, "procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi."

În cauza de față, se reține că, în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2014, înregistrat pe rolul Biroului executorului judecătoresc H. la data de 22.08.2014, prin care creditoarea C. a solicitat executarea silită împotriva debitorului I., la data de 07 februarie 2020, contestatoarele A. S.R.L., B., C., D., E., F. și G. au formulat, în contradictoriu cu intimații B.E.J. H. și I., contestație la executare prin care au solicitat, în principal, anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare emise în dosarul de executare nr. 586/2014 al B.E.J H., iar în subsidiar, reducerea valorii acestora.

La momentul începerii procedurii de executare silită, 22 august 2014, normele legale privind competența instanței de executare, respectiv art. 650 alin. (1) C. proc. civ., nu mai erau în vigoare, acestea fiind declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 348/2014 care a fost publicată în Monitorul Oficial la 16 iulie 2014.

Potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 47/1992:

"(1) Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie. (2) În caz de admitere a excepției, Curtea se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare. (3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept (...)."

Înalta Curte reține că, urmare pronunțării Deciziei nr. 348/2014 a Curții Constituționale, după expirarea termenului de 45 de zile, art. 650 alin. (1) C. proc. civ. a fost modificat prin Legea nr. 138 din 15 octombrie 2014, în sensul că "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

În speță, față de prevederile art. 31 din Legea nr. 47/1992, mai sus evocate, Înalta Curte constată că, la stabilirea instanței competente să soluționeze contestația la executare nu pot fi avute în vedere dispozițiile art. 650 alin. (1) din C. proc. civ., declarate neconstituționale anterior formulării cererii de executare silită.

Pe de altă parte, nici forma modificată prin Legea nr. 138/2014 a dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi avută în vedere la stabilirea instanței competente să soluționeze contestația la executare, întrucât aceasta nu era în vigoare la momentul de referință, reprezentat de data începerii executării silite, 22 august 2014.

Prin urmare, în absența unei norme speciale atributive de competență, devin aplicabile dispozițiile art. 107 din C. proc. civ., care stabilesc competența de drept comun, din punct de vedere teritorial, pentru judecata în primă instanță, care stipulează că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Din conținutul fișei aflate la dosarul Judecătoriei sectorului 4 București nr. 2974/4/2020, rezultă că domiciliul debitorului I. era la momentul formulării cererii de executare silită, 22 august 2014, în municipiul Botoșani, str. x, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Botoșani.

Schimbarea domiciliului debitorului I. în București, str. x A a intervenit ulterior, la data de 02 iunie 2016, conform conținutului procesului-verbal din 07 februarie 2020 privind verificările efectuate în baza de date privind evidența persoanelor, aflat la dosarul Judecătoriei sectorului 4 București nr. 2974/4/2020.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii formulate de contestatorii D., F., C., B., A. S.R.L., E. și G., în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc H. și I., având ca obiect "contestație la executare", în favoarea Judecătoriei Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii formulate de contestatorii D., F., C., B., A. S.R.L., E. și G., în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc H. și I., având ca obiect "contestație la executare", în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2020.