ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4779/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată la data de 9 iulie 2007, reclamanții K.Z.V., K.Ș. și K.Ș.P. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Săcele, reprezentat legal de primar, primarul municipiului Săcele, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și SC V. SA, solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință prin care să îl oblige pe pârâtul primarul municipiului Săcele să emită o dispoziție prin care să le restituie în natură terenul liber aferent construcției M.C., situată în municipiul Săcele, str. A.E., înscrisă în CF F1. C., să o oblige pe pârâta SC V. SA să emită o dispoziție prin care să le acorde măsuri reparatorii pentru imobilul M.C., situat în municipiul Săcele, str. A.E., înscris în CF F1.

C., sub numerele topografice T1. și T2., să îi oblige pe pârâți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. Prin sentința civilă numărul 178/S din 01 iunie 2010 Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC Ș.S. SA. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților municipiul Săcele și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. A admis în parte, astfel cum a fost precizată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții K.Z.V., K.Ș. și K.Ș.P., în contradictoriu cu pârâii municipiul Săcele, reprezentat legal de primar și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și, în consecință: A constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite în înțelesul Legii nr. 10/200, cu privire la imobilele situate în Municipiul Săcele, str. A.E., înscrise în CF nr. F2.

C., sub numerele topografice T3., T4., T5., T6., T7., T8., T9., T10., T11. și T12. A obligat pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să emită o decizie prin care să facă reclamanților o propunere de restituire în echivalent sub forma despăgubirilor a imobilului cu destinația de construcție - M.C. și a imobilului cu destinația de teren înscris în CF nr. F2. C., sub numerele topografice T1., T2., și care a fost evaluată prin raportul de expertiză nr. E1., ce a fost întocmit de către ing. expert C.D., la suma de 1.517.184 RON. A obligat pârâtul municipiul Săcele să emită, prin reprezentantul său legal, o dispoziție prin care să restituie în natură reclamanților suprafața de 496 mp.

din suprafața totală a imobilului cu destinația de teren înscris în CF nr. F2. C., sub numerele topografice T3 și T4, și prin care să facă acestora o propunere de restituire prin echivalent sub forma despăgubirilor a imobilelor cu destinația de teren înscrise în CF mai sus indicată sub numerele topografice T1., T2., T5./1, T5./2, T12., precum și pentru suprafața de 1.604mp. din imobilul cu destinația de teren înscris în CF nr. F2. C., sub numerele topografice T1., T2., ce au fost identificate și evaluate prin raportul de expertiză judiciară nr. E2., efectuat de către ing. expert G.F. A respins restul pretențiilor formulate de către reclamanți în contradictoriu cu pârâții Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și municipiul Săcele.

A respins cererea de chemare în judecată promovată de către reclamanți în contradictoriu cu pârâții SC Ș.S. SA Râmnicu Vâlcea și primarul municipiului Săcele, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins cererea pârâtei SC Ș.S. SA de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. A compensat între reclamanți și între pârâtul municipiul Săcele cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces. Prin decizia civilă numărul 164/Ap din 16 noiembrie 2010 Curtea de Apel Brașov a admis în parte apelul declarat de apelanta pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței civile nr. 178 din 1 iunie 2010 a Tribunalului Brașov pe care a modificat-o în parte în sensul că: A înlăturat din dispozitivul sentinței mențiunea privind evaluarea imobilului construcție la suma de 1.517.184 RON.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate. Prin decizia numărul 239 din 19 ianuarie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei nr. 164 din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care a casat-o. A trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării apelului, prin decizia nr. 13 din 04 martie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis în parte apelul declarat de apelanta pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (fostă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) împotriva sentinței civile nr. 178 din 1 iunie 2010 a Tribunalului Brașov pe care a modificat-o în parte, în sensul că: A înlăturat din dispozitivul sentinței mențiunea privind evaluarea imobilului - construcție la suma de 1.517.184 RON. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței. A obligat apelanta pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului la plata către intimații reclamanți K.Z.V., K.Ș.

și K.Ș.P. la plata sumei de 11.864,79 RON reprezentând cheltuieli de judecată. S-a respins cererea intimatei pârâte SC Ș.S. SA de acordare a cheltuielilor de judecată. La pronunțarea acestei hotărâri, Curtea de Apel a reținut următoarele considerente: Pentru stabilirea în cauză a incidenței art. 29 din Legea nr. 10/2001, referitor la determinarea instituției obligată să soluționeze notificarea reclamanților și natura măsurilor reparatorii ce se cuvin acestora, instanța a analizat situația acționariatului SC P. SA Brașov, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv 14 februarie 2001. Potrivit extrasului emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov, ce reflectă istoricul și evoluția acționariatului societății de la data înmatriculării acesteia, rezultă în mod clar că la data de 27 noiembrie 1997 acționari ai SC P. SA Brașov erau: - Fondul Proprietății de Stat cu număr de acțiuni: 306.604 și cotă de participare la beneficii și pierderi de 40,2282%. - Fondul Proprietății Private III Transilvania cu număr de acțiuni: 294.692 și cotă de participare la beneficii și pierderi de 38,6653%. - Restul acționarilor erau persoane fizice: B.M.V. cu număr de acțiuni 442 și cotă de participare și cotă de participare la beneficii și pierderi de 0,058% / 0,058% și alte persoane fizice conform „listei IMI”, cu număr de acțiuni 160423 și cotă de participare la beneficii și pierderi de 21,0484%, în total număr de acțiuni persoane fizice 160.865 și cota de participare la beneficii și pierderi 21,1064%.

Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni 359 din 25 iunie 1998, Fondul Proprietății de Stat a înstrăinat Asociației Salariaților SC P. SA Brașov un număr de acțiuni de 306.604 acțiuni. Acest aspect rezultă și din extrasul emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului. Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov menționează la data de 09 septembrie 1998, ca acționar „ieșit” Fondul Proprietății de Stat cu numărul de acțiuni înstrăinate 306.604 și cota de participare de 40,2282% și ca acționar nou SC P. SA Brașov, cu același număr de acțiuni de 306.604 și aceeași cotă de participare de 40,2282%. Rezultă că în baza acestui contract, doar o parte din acțiunile SC P. SA Brașov a fost înstrăinată, respectiv partea deținută de Fondul Proprietății de Stat, astfel cum se menționează și în decizia numărul 239 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 5366/62/2007.

Cealaltă parte, deținută de Fondul Proprietății Private Transilvania III și de acționarii persoane fizice nu a fost înstrăinată, acesta fiind motivul pentru care numai o parte din acțiunile SC P. SA a fost vândută, astfel cum reține și Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul deciziei de casare. Ca urmare, la data de 09 septembrie 1998 situația acționariatului, menținută până la data de 06 martie 2001 (deci valabilă și la data de 14 februarie 2001) era stabilită conform extrasului emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului. Aceste mențiuni se coroborează cu înscrisul depus la dosarul cauzei, emis de SC R.I.T. SRL Tg. Mureș la data de 18 ianuarie 2013, conform căruia la data de referință, 14 februarie 2001, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu deținea acțiuni la SC P.P.

SRL. Aceleași date privind situația acționariatului la data de 14 februarie 2001 rezultă din adresa emisă de SC R.I.T. SRL Tg. Mureș, potrivit căreia Asociația Panificație P. deținea 306.604 acțiuni, în procent de 40,22825%, S.T. 294.692 acțiuni, în procent de 38.66532% și alți acționari cu 160.865 acțiuni, în procent de 21,10643%. În ce privește S.T., aceasta a fost reorganizată prin transformare fără lichidare a fostului Fond al Proprietății Private III Transilvania, în baza Legii nr. 133/1996, preluând acțiunile deținute de Fondul Proprietății Private III Transilvania la SC P. SA de 294.692 și cota de participare de de 38,6653%. Adresele depuse la dosarul cauzei după închiderea dezbaterilor de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (fostă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, redenumită conform O.U.G.

nr. 96/2012) cu nr. 5382 din 11 februarie 2013, nu se coroborează cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. În cuprinsul acestora, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului certifică faptul că la data de 14 februarie 2001 cota deținută de statul român prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la capitalul social al SC P. SA Brașov a fost de 4,609 %, cu un număr de 40.614 acțiuni. Aceste date sunt însă contrazise de extrasul emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului. Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov, conform cărora A.P.A.P.S. este menționat ca acționar abia la data de 01 octombrie 2001. Din toate aceste înscrisuri depuse la dosarul cauzei rezultă în mod cert că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, 14 februarie 2001, SC P. SA era integral privatizată.

La stabilirea naturii măsurilor reparatorii ce se cuvin reclamanților, instanța a reținut dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 și ale deciziei nr. 380/2008 a Curții Constituționale, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și a constatat că, prin abrogarea sintagmei „imobilele preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, acesta încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție. Din probele administrate în cauză rezultă nevalabilitatea titlului de preluare a imobilului M.C.

de către statul român. Astfel, potrivit înscrierilor de la foaia de proprietate de la A+8, A+36 din CF C. rezultă că M.C. este situată pe terenul înscris la numerele topo T1.,T2., care au fost create prin dezmembrarea în două loturi a imobilului de la A+1. În continuare, la poziția B+27 se menționează că proprietar asupra imobilului de la A+1 este Comuna C., în baza adresei primăriei comunei C. nr. C1. și a deciziunii MAI nr. M1. apărută în M. Of. numărul 229/02.10.1948. Ulterior, asupra construcției M.C. de la A+8 (B 27,36,37) a fost intabulat dreptul de proprietate în favoarea SC P. SA Brașov (A+38), fără a fi menționată vreo dată. La A+39 se arată că asupra aceleiași construcții se intabulează dreptul de proprietate cu titlu drept de cumpărare prin cesiune, în favoarea SC P.A.

SA Brașov, contractul de cesiune de drepturi și obligații, fiind încheiat la data de 11 octombrie 2002. Terenul aferent construcției a rămas în proprietatea Comunei C., cu drept de superficie pentru SC P.A. SA Brașov. Astfel, este evident că adresa primăriei comuna C. nr. C1. și decizia MAI nr. M1., apărută în M. Of. numărul 229/02.10.1948, nu constituie prin ele însăși un titlu valabil de dobândire a proprietății de către stat. Raportat la situația juridică actuală a imobilului M.C. - faptul că acesta a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. V1. din 09 august 2002 de SC P. SA Brașov către D.P.D. și apoi a făcut obiectul contractului de cesiune de drepturi și obligații încheiat la data de 11 octombrie 2002, între D.P.D.

și SC P.A. SA Brașov; instanța a reținut imposibilitatea restituirii în natură a acestuia, în condițiile în care nu a fost făcută dovada nulității actelor de înstrăinare. Pentru aceste considerente, instanța a statuat că apelanta-pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului are obligația de a propune măsurile reparatorii în echivalent care se cuvin reclamanților pentru M.C., potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a stabili valoarea măsurilor reparatorii de către persoana juridică notificată și respectiv, de către instanță, ca urmare a contestației formulate, se reține că, în raport de dispozițiile Legii nr. 247/2005, instanța nu este competentă să indice valoarea imobilului, aceasta urmând a fi stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 16 și următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii nu se face nici de către instituția implicată în privatizarea societății comerciale și nici de către instanța de judecată, ci de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel cum prevăd dispozițiile art. 13 alin. (1) din Capitolul III al Legii nr. 247/2005. Cererea intimaților reclamanți K.Z.V., K.Ș. și K.Ș.P. de obligare a apelantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată a fost admisă, în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și acestea se compun din suma de 5.105,39 RON în apel (4.300 RON onorariu avocațial și 690,09 RON cheltuieli de deplasare cu autoturismul și 115,30 RON cu trenul conform dovezilor de la dosar) și 6.759,4 RON cheltuieli de judecată în faza recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție (6.300 onorariu avocațial și 459,4 RON cheltuieli de deplasare, conform dovezilor depuse la dosar), în total 11.864,79 RON.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, criticând soluția pentru nelegalitate și invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. S-a arătat că în mod eronat nu a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii deoarece, nu s-a dovedit ca intimații au urmat procedura administrativa obligatorie conform Legii nr. 10/2001. S-a invocat de recurentă că este nelegală motivarea instanței de fond menținută de instanța de apel privind obligația reținută în sarcina Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului respectiv, să emită o decizie prin care să facă reclamanților o propunere de restituire în echivalent sub forma despăgubirilor a imobilului cu destinația de construcție - Moara G., deoarece nu există normă de drept in acest sens.

Prin Legea nr. 10/2001 sunt instituite două etape succesive, din care prima, procedura administrativă este obligatorie (art. 1, art. 21 alin. (1) și (5), art. 47 alin. (2) și art. 48), iar a doua facultativă, întrucât privește controlul judecătoresc al actelor emise în temeiul acestei legi speciale. Din analiza dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, rezultă că actele doveditoare pot fi depuse până la data soluționării notificării, așadar, pentru dovedirea calității de persoană îndreptățită, în conformitate cu Legea nr. 10/2001 era necesară completarea dosarului administrativ cu toate actele necesare. Astfel, în cadrul procedurii administrative de soluționare a notificării, pe baza actelor depuse de petent în dosarul administrativ trebuie subliniat că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și-a executat obligațiile legale, încă din anul 2002. Acest aspect rezultă din adresa nr. A1.

din 10 decembrie 2002 prin care s-a comunicat către SC P. SA, spre competentă soluționare notificarea cu actele doveditoare ale intimaților, privind imobilul revendicat aflat în patrimoniul societății comerciale. În cadrul legal astfel stabilit, nu erau îndeplinite condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilul revendicat nu se afla evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate integral, cu respectarea dispozițiilor legale de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, sau intr-o proporție care nu permite aplicarea art. 21 din Legea nr. 10/2001. În consecință, recurenta arată că în situația imposibilității legale de restituire în natura a imobilului revendicat, obligația de a emite decizia motivată cu propunerea de acordare a despăgubirilor legale, revine numai în sarcina SC P. SA, în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Așa fiind, au fost greșit aplicate dispozițiile Legii nr. 247/2005 și O.U.G. nr. 81/2007, recurenta neavând obligația de plată efectivă a măsurilor reparatorii/despăgubirilor către reclamanți. În ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate în apel, recurenta apreciază că nelegal a fost obligată la plata sumei de 11.864,79 RON. AȘa cum rezultă din probele cauzei, se poate constata ca Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fost obligată, nelegal, la plata acestora, deoarece nu se poate reține reaua sa credință sau comportarea neglijentă pricinuită prin apărarea formulată în această cauză, deci nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C. proc. civ., neexistând culpă procesuală.

În fine, recurenta arată în conformitate cu dispozițiile art. 275 C. proc. civ., a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului și nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. În același sens, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și-a îndeplinit obligațiile legale, iar cheltuielile de judecata sunt arbitrar stabilite, deoarece nu sunt justificate prin dovezi clare, ca fiind conforme în raport de costurile reale ale cauzei. Recursul este nefondat. Examinând susținerile recurentei, Înalta Curte constată că acestea se subsumează art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Analizând actele și lucrările dosarului precum și susținerile părților se reține că hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală, soluționând în mod judicios litigiul dedus judecății. Este nefondată susținerea recurentei că intimații-reclamanți nu au urmat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001, întrucât din actele depuse în fața instanței de fond, Tribunalul Brașov, rezultă că s-au formulat două notificări prin executorul judecătoresc, înregistrate sub nr. 798 din 2 iulie 2001 și 1882 din 9 august 2001 (dosarul Tribunalului Brașov). Așa fiind, reclamanții au urmat procedura prevăzută de legea specială, depunând și acte doveditoare în susținerea cererilor de retrocedare, situație ce impunea îndeplinirea obligațiilor legale de către instituțiile abilitate prin lege.

Această critică a fost formulată și în fața instanței de apel, astfel încât este nefondată susținerea intimaților-reclamanți, că acest motiv de recurs a fost invocat omisso medio. Instanța de apel a reținut că SC P. SA este o societate în întregime privatizată, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, și în consecință, în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (3) din actul normativ menționat, în sensul că măsurile reparatorii se propun de către instituția care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, respectiv pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

În situația în care se invocă de către recurentă modalitatea de apreciere a probatoriului administrat în apel, respectiv a structurii acționariatului la SC P. SA, la data intrării în vigoare a legii speciale, se constată că această critică privește temeinicia hotărârii pronunțate, aspect ce nu mai poate fi cenzurat în recurs, după abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ. Sunt nefondate și criticile referitoare la suma de bani ce constată valoarea despăgubirilor datorate, deoarece Curtea de Apel Brașov, admițând apelul pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a înlăturat cuantumul măsurilor reparatorii în sumă de 1.517.184 RON, conformându-se astfel dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, raportate la dispozițiile art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și O.U.G nr. 81/2007.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, este neîntemeiată susținerea recurentei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului că nu are culpă procesuală, deoarece atâta timp cât a fost obligată să emită o decizie prin care să facă reclamanților o propunere de restituire în echivalent sub forma despăgubirilor a imobilului cu destinația de construcție - M.C., sunt îndeplinite cerințele art. 274 C. proc. civ., în sensul că acțiunea a fost considerată fondată și a fost admisă, iar pârâta a pierdut procesul.

Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța de apel le-a detaliat arătând că acestea se compun din: 4.300 RON onorariu avocațial în apel, 690,09 RON cheltuieli de deplasare cu autoturismul și 115,30 RON cu trenul pe parcursul judecării apelului, precum și 6.300 onorariu avocațial și 459,4 RON cheltuieli de deplasare, în faza recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în total 11.864,79 RON, astfel încât și sub acest aspect susținerile sunt nefondate, În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 275 C. proc. civ., deoarece prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond, la data de 29 august 2007, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat să se constate că nu are calitate procesuală pasivă, deci s-a opus acțiunii formulate de reclamanți.

Față de aceste considerente, Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul ca nefondat. Urmează ca în baza dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. să oblige recurenta la plata sumei de 6.820 RON, din care 6.750 onorariu de avocat și 70 RON cheltuieli pentru depunerea actelor, conform chitanțelor aflate la dosarul instanței de recurs, către intimații-reclamanți K.Z.V., K.Ș. și K.Ș.P. și 2500 RON către intimații-pârâți Municipiul Săcele și Primarul municipiului Săcele, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 13/Ap din 04 martie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Obligă recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.820 RON către intimații-reclamanți K.Z.V., K.Ș. și K.Ș.P. și 2.500 RON către intimații-pârâți Municipiul Săcele și Primarul municipiului Săcele. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013.