ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1817/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin sentința nr.

189 din 15 septembrie

2009 a Curții de Apel Galați a fost anulată ca netimbrată acțiunea

reclamantului Ș.N. formulată în contradictoriu cu A.P.I.A.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța investită cu soluționarea acțiunii introductive a

reținut că reclamantul nu a îndeplinit cerința achitării taxelor judiciare

necesare pentru soluționarea acțiunii formulate, astfel încât în temeiul art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 a hotărât în consecință.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pronunțată ca

netemeinică și nelegală.

A arătat faptul că

instanța a soluționat cauza la data de 15 septembrie 2009, dată la care

justiția se afla în protest și a considerat că nu putea fi soluționată cauza sa

la acel termen.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat,

pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte nu poate

reține critica formulată de recurent, întrucât obligativitatea plății

anticipate a taxelor de timbru este instituită prin dispozițiile art. 20 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 146/1997, iar potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1)

C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească

desfășurarea și finalizarea procesului, ele au obligația să îndeplinească

actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau

de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723

alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte a reținut că instanța de fond a dispus

citarea reclamantului cu mențiunea achitării taxei datorate pentru soluționarea

acțiunii introductive pentru termenul de judecată stabilit la data de 15

septembrie 2009, însă recurentul-reclamant a nesocotit dispozițiile instanței,

considerând fără temei legal că instanța nu va ține seama de dispozițiile date,

datorită protestului manifestat de corpul magistraților.

Or, această apărare,

prin invocarea propriei culpe a recurentului-reclamant nu poate fi reținută de

instanța de control judiciar, văzând dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 dar și caracterul de protest pasiv al corpului magistraților, care au

intrat în ședințele de judecată și care, în mod formal, au amânat judecarea

cauzelor care suportau amânare.

Pentru aceste

considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței

atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de Ș.N.

împotriva sentinței nr. 189 din 15 septembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 aprilie 2010.