ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1817/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin sentința nr. 189 din 15 septembrie 2009 a Curții de Apel Galați a fost anulată ca netimbrată acțiunea reclamantului Ș.N. formulată în contradictoriu cu A.P.I.A. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța investită cu soluționarea acțiunii introductive a reținut că reclamantul nu a îndeplinit cerința achitării taxelor judiciare necesare pentru soluționarea acțiunii formulate, astfel încât în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 a hotărât în consecință. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală. A arătat faptul că instanța a soluționat cauza la data de 15 septembrie 2009, dată la care justiția se afla în protest și a considerat că nu putea fi soluționată cauza sa la acel termen.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte nu poate reține critica formulată de recurent, întrucât obligativitatea plății anticipate a taxelor de timbru este instituită prin dispozițiile art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997, iar potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a reținut că instanța de fond a dispus citarea reclamantului cu mențiunea achitării taxei datorate pentru soluționarea acțiunii introductive pentru termenul de judecată stabilit la data de 15 septembrie 2009, însă recurentul-reclamant a nesocotit dispozițiile instanței, considerând fără temei legal că instanța nu va ține seama de dispozițiile date, datorită protestului manifestat de corpul magistraților. Or, această apărare, prin invocarea propriei culpe a recurentului-reclamant nu poate fi reținută de instanța de control judiciar, văzând dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 dar și caracterul de protest pasiv al corpului magistraților, care au intrat în ședințele de judecată și care, în mod formal, au amânat judecarea cauzelor care suportau amânare.

Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Ș.N. împotriva sentinței nr. 189 din 15 septembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2010.