ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1339/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 20 august 2013

Judecătoria sectorului 1 București a admis cererea de sesizare a instanței de contencios

administrativ, cu privire la excepția de nelegalitate invocată de reclamanți, a

dispus sesizarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată de reclamanți și a

suspendat judecarea cauzei, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

în forma aplicabilă la momentul sesizării instanței civile, până la soluționarea

excepției de nelegalitate.

Pentru a pronunța această

hotărâre, judecătoria a reținut că reclamanții O.O. și O.F.M. au invocat excepția

de nelegalitate față de H.G. nr. 1705/2006, mai precis cu privire la anexa nr. 2,

cu privire la suprafața de 1.983 mp de teren situat în București, Str. M.Z., teren

care face parte din parcela în suprafață totală de 2.610 mp, asupra căreia se poartă

litigiul de față.

Excepția mai vizează și

H.G. nr. 5/1997, prin care aceeași parcelă a trecut în administrarea Ministerului

Afacerilor Externe.

Învestită prin declinare,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența soluționării excepției

de nelegalitate în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București și a trimis cauza

Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ

de competență.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel a reținut că potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 dispozițiile

noului C. proc. civ. se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia

în vigoare, 15 februarie 2013. Per a contrario, aceasta înseamnă că prezentei cauze

îi sunt aplicabile dispozițiile vechiului C. proc. civ., dat fiind că cererea de

chemare în judecată a fost înregistrată la data de 6 decembrie 2012.

Potrivit art. 725

alin. (1) C. proc. civ. dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul

intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche.

Ivindu-se conflictul negativ

de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22

alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată

că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel București,

secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate

în continuare.

Contenciosul administrativ

este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca

fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ

competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți

este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,

după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea

în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care

reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este

actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică

în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând

sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a

instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum

și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000

RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios

administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport

cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul

actului administrativ contestat.

Astfel, actele normative

contestate, H.G. nr. 1705/2006 anexa nr. 2, și H.G. nr. 5/1997, sunt temeiurile

principale ale înscrierii la cartea funciară a dreptului Statului român asupra terenului

în suprafață de 2.610 mp situat în București, Str. M.Z., sectorul 1. Din această

suprafață fac parte cei 1.983 mp cu privire la care reclamanții susțin că au aparținut

autorilor lor, dreptul acestora de proprietate nefiind vreodată întrerupt ori uzurpat

în vreun fel, temeiuri ce fundamentează cererea având ca obiect anularea parțială

și rectificarea înscrierilor în cartea funciară.

Înalta Curte, având în

vedere caracterul actelor normative contestate și emitentul acestora constată că

instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate este Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, Înalta Curte

constată că soluționarea în fond a cauzei privind pe petenții O.O. și O.F.M. și

pe intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Ministerul Afacerilor Externe

prin Ministru și Guvernul României este de competența Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petenții O.O. și O.F.M. și pe intimații Statul

Român prin Ministerul Finanțelor, Ministerul Afacerilor Externe prin Ministru și

Guvernul României în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 14 martie 2014.