ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1339/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 20 august 2013 Judecătoria sectorului 1 București a admis cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ, cu privire la excepția de nelegalitate invocată de reclamanți, a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată de reclamanți și a suspendat judecarea cauzei, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma aplicabilă la momentul sesizării instanței civile, până la soluționarea excepției de nelegalitate. Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că reclamanții O.O.

și O.F.M. au invocat excepția de nelegalitate față de H.G. nr. 1705/2006, mai precis cu privire la anexa nr. 2, cu privire la suprafața de 1.983 mp de teren situat în București, Str. M.Z., teren care face parte din parcela în suprafață totală de 2.610 mp, asupra căreia se poartă litigiul de față. Excepția mai vizează și H.G. nr. 5/1997, prin care aceeași parcelă a trecut în administrarea Ministerului Afacerilor Externe. Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența soluționării excepției de nelegalitate în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 dispozițiile noului C. proc. civ. se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare, 15 februarie 2013. Per a contrario, aceasta înseamnă că prezentei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile vechiului C. proc. civ., dat fiind că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 6 decembrie 2012. Potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ. dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia. Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Astfel, actele normative contestate, H.G. nr. 1705/2006 anexa nr. 2, și H.G. nr. 5/1997, sunt temeiurile principale ale înscrierii la cartea funciară a dreptului Statului român asupra terenului în suprafață de 2.610 mp situat în București, Str. M.Z., sectorul 1. Din această suprafață fac parte cei 1.983 mp cu privire la care reclamanții susțin că au aparținut autorilor lor, dreptul acestora de proprietate nefiind vreodată întrerupt ori uzurpat în vreun fel, temeiuri ce fundamentează cererea având ca obiect anularea parțială și rectificarea înscrierilor în cartea funciară.

Înalta Curte, având în vedere caracterul actelor normative contestate și emitentul acestora constată că instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate este Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Prin urmare, Înalta Curte constată că soluționarea în fond a cauzei privind pe petenții O.O. și O.F.M. și pe intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Ministerul Afacerilor Externe prin Ministru și Guvernul României este de competența Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenții O.O. și O.F.M. și pe intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Ministerul Afacerilor Externe prin Ministru și Guvernul României în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 martie 2014.