ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 659/2020

Ședința publică din data de 17 martie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la 21 februarie 2017, sub dosar nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Târgu-Mureș, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat să se dispună:

- obligarea pârâților la plata în favoarea reclamanților a diferențelor de drepturi salariale, reprezentând majorările succesive și cumulative ale salariilor de bază, în procent total de 18%, precum și de 7%, începând cu 1 decembrie 2013, precum și în continuare (pentru reclamanta A., numai până la 16 noiembrie 2016, iar pentru reclamanta F., numai începând cu 18 ianuarie 2016);

- obligarea pârâților la plata actualizării în funcție de rata inflației a diferențelor salariale de mai sus, calculate începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe și până la data plății integrale a debitului;

- obligarea pârâților la plata diferențelor salariale de mai sus cu adăugarea dobânzii legale, calculate începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe și până la data plății integrale a debitului.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 3/2006, O.G. nr. 6/2007, O.G. nr. 8/2007, O.G. nr. 11/2007, O.G. nr. 24/2000, O.G. nr. 137/2000, O.U.G. nr. 57/2015, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 20/2016, art. 253 alin. (1) și (2), art. 266, art. 270, art. 272 și art. 275 din Codul muncii, decizia nr. 23/2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale.

Prin sentința civilă nr. 159/2018 din 1 martie 2018, Tribunalul Mureș, secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, a respins excepția lipsei procedurii prealabile, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1 decembrie 2013 - 20 februarie 2014.

Totodată, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanți, în sensul că au fost obligați pârâții la plata diferențelor privind drepturi salariale, reprezentând majorarea indemnizațiilor de bază brute lunare în cuantum procentual de 18% și 7%, diferențe calculate astfel: pentru reclamanții B., C., D. și E. începând cu 21 februarie 2014, precum și în continuare, până la încetarea condițiilor de acordare a acestei majorări; pentru reclamanta A. începând cu 21 februarie 2014 și până la 16 noiembrie 2016; pentru reclamanta F. începând cu 18 ianuarie 2016 și în continuare, până la încetarea condițiilor de acordare a acestei majorări.

Prin aceeași sentință s-a dispus ca la diferențele de drepturi salariale mai sus menționate să se adauge și dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe și până la plata integrală a debitului.

Celelalte pretenții ale reclamanților au fost respinse ca fiind prescrise.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Ministerul Justiției, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Prin decizia civilă nr. 6/A din 16 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a fost admis apelul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 159 din 1 martie 2018 a Tribunalului Mureș, secția Civilă, fiind schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul admiterii în parte a acțiunii precizate de reclamanții A., B., C., D. și E. și obligării pârâților să plătească reclamanților A., B., C., D. și E. diferențele de drepturi salariale reprezentând majorarea indemnizațiilor de bază brute lunare cu procentul de 18% pentru perioada 21 februarie 2014 - 1 octombrie 2016.

Totodată, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei F. diferențele de drepturi salariale reprezentând majorarea indemnizațiilor de bază brute lunare cu procentul de 18% pentru perioada 9 aprilie 2015-1 octombrie 2016.

Au fost respinse restul pretențiilor și menținute soluțiile date excepțiilor.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A., B., C., D. și E., în temeiul dispozițiilor 483 alin. (1), art. 461 alin. (1) și art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac și casarea deciziei atacate.

În motivarea recursului, s-a arătat că în decizia recurată există contradictorialitate între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii conduce la o anumită soluție, respectiv cea de respingere a apelului, iar în dispozitiv soluția este cea de admitere a apelului.

Sub acest aspect, s-a arătat că din cuprinsul considerentelor hotărârii atacate reiese că a fost respins ca nefondat apelul pârâtului Ministerul Justiției și că soluția criticată pe calea apelului este legală și temeinică, însă în dispozitivul hotărârii s-a dispus soluția de admitere a apelului.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de reclamanții A., B., C., D. și E., întrucât decizia recurată a fost pronunțată în apel într-un litigiu privind conflicte de muncă și asigurări sociale, iar potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., hotărârile pronunțate în această materie sunt supuse numai apelului, hotărârea dată de instanța de apel fiind definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 19 noiembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi de atac, chestiune a cărei soluționare face de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Acțiunea introductivă are ca obiect plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecății un conflict de muncă, prin care reclamanții, în calitate de personal auxiliar și conex în justiție, au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Târgu-Mureș, la plata unor diferențe de drepturi salariale și actualizarea sumelor ce le revin în funcție de rata inflației.

Recursul vizează decizia civilă nr. 6/A din 16 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă prin care a fost admis apelul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 159 din 1 martie 2018 a Tribunalului Mureș, secția Civilă.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013 cu referire la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind "conflictele de muncă".

Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 prevede că "hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului", iar dispozițiile art. 274 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii statuează că "hotărârile pronunțate în fond sunt definitive".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 274 Codul Muncii.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia civilă nr. 6/A din 16 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Potrivit principiului legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E. și F. împotriva deciziei civile nr. 6/A din 16 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Justiției prin întâmpinare.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E. și F. împotriva deciziei civile nr. 6/A din 16 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 martie 2020.