ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1059/2020

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată, reclamanții A. și B., au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, ministrul justiției, Curtea de Apel Târgu Mureș și Tribunalul Mureș, solicitând instanței: -anularea în parte a Ordinului MJ nr. 3518/C/28.09.2016, în ceea ce privește drepturile lor salariale; - obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită noi ordine prin care să recalculeze drepturile salariale pentru fiecare reclamant, retroactiv, cu începere din data de 09.04.2015, pe baza unei valori de referință sectoriale de 405 RON; - obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită noi ordine prin care să recalculeze drepturile salariale, retroactiv, cu începere din data de 01.12.2015, pe baza unei valori de referință sectoriale de 405 RON, majorate cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015; - obligarea tuturor pârâților la plata diferenței dintre drepturile salariale recalculate și drepturile salariale încasate pentru perioada 09.04.2015-data plății efective a noii indemnizații recalculate, la plata dobânzii legale penalizatoare aferente diferențelor calculate de la data scadentei fiecărei diferențe lunare până la data restituirii integrale, precum și la actualizarea diferențelor cu inflația calculată tot de la data scadenței fiecărei diferențe lunare până la data restituirii integrale.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2077 din 31 mai 2017, a respins excepția inadmisibilității și excepția prescripției dreptului la acțiune, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției în ceea ce privește capătul de cerere privind plata diferențelor salariale, a dobânzii și a inflației aferente, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministrul Justiției, Curtea de Apel Târgu-Mureș și Tribunalul Mureș, a anulat, în parte, Ordinul MJ nr. 3518/C/28.09.2016, în ceea ce privește drepturile salariale ale reclamanților, a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită noi ordine prin care să recalculeze drepturile salariale ale fiecărui reclamant, retroactiv, cu începere din data de 09.04.2015, pe baza unei valori de referință sectoriale de 405 RON, a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită noi ordine prin care să recalculeze drepturile salariale ale fiecărui reclamant, retroactiv, cu începere din data de 01.12.2015, pe baza unei valori de referință sectoriale de 405 RON, majorate cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, a obligat pârâta Curtea de Apel Târgu Mureș la plata către reclamanta A., după emiterea ordinelor de mai sus, a diferenței dintre drepturile salariale recalculate potrivit alineatului de mai sus și drepturile salariale încasate de reclamanta pentru perioada 09.04.2015-31.12.2016, la plata dobânzii legale penalizatoare aferente diferențelor de mai sus, calculate de la data scadenței fiecărei diferențe lunare până la data restituirii integrale, precum și la actualizarea diferențelor cu inflația calculată tot de la data scadenței fiecărei diferențe lunare până la data restituirii integrale, a obligat pârâtul Tribunalul Mureș la plata către reclamantul B., după emiterea ordinelor de mai sus, a diferenței dintre drepturile salariale recalculate potrivit alineatului de mai sus și drepturile salariale încasate de reclamant pentru perioada 09.04.2015-31.12.2016, la plata dobânzii legale penalizatoare aferente diferențelor de mai sus, calculate de la data scadenței fiecărei diferențe lunare până la data restituirii integrale, precum și la actualizarea diferențelor cu inflația calculată tot de la data scadenței fiecărei diferențe lunare până la data restituirii integrale și a respins capătul de cerere privind plata diferențelor salariale, a dobânzii și a inflației aferente introdus împotriva pârâtului Ministerul Justiției ca fiind promovat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Justiției prin Ministrul Justiției a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că la data de 29.12.2016 și 19.04.2017, a fost emis OMJ nr. 4680/C/21.12.2016 în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, precum și în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3 indice 1 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015 și mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016. În conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 43/2016, începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Potrivit art. 2 din cuprinsul OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, s-a prevăzut că: "Indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci și 5%, 2% și 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. La emiterea OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, s-au avut în vedere și indemnizațiile acordate unui număr de 5 judecători din cadrul Tribunalului Călărași, cărora le-au fost stabilite prin OMJ nr. 1561/2015, nr. 1562/2015 și nr. 1563/2015, indemnizații într-un alt cuantum decât al celorlalți colegi, prin aplicarea creșterilor salariale de 5%, 2% și 11%, însă ca efect al unor hotărâri judecătorești obținute înaintea instanței de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București, prin care ministrul justiției fusese obligat la emiterea unor noi ordine de salarizare cu luarea în considerare a majorărilor mai sus arătate. Ca urmare a emiterii acestui ordin, în intervalul 01.08.2016-01.10.2016, indemnizațiile de încadrare brute ale intimaților-reclamanți au fost recalculate prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci și 5%, 2% și 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015. Ulterior, prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017, a fost modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, la art. 1 alin. (1) din cuprinsul acestuia, prevăzându-se că: "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...)." Se mai arată că în data de 24.05.2017, a fost emis noul ordin de salarizare al reclamanților, în speță, OMJ nr. 1474/C/17.05.2017, în aplicarea dispozițiilor OMJ nr. 4680/C/2016 și, respectiv, a OMJ nr. 219/C/2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizațiilor de încadrare brute lunare și ale sporurilor aferente acestora. Astfel, în prezent, reclamanții au primit indemnizații majorate cu valoarea de referință sectorială de 405 RON, așa încât este nejustificată obligarea Ministerului Justiției de a emite ordine prin care să le fie recalculată indemnizația de încadrare prin raportare la o altă valoare de referință sectorială, chiar dacă aceștia dețineau hotărâri judecătorești prin care li s-au acordat majorările salariale de 18% anterior, însă anterior datei 01.10.2016, cu atât mai mult cu cât decizia Curții Constituționale nu are efecte retroactive. Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României, deciziile "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor." Neretroactivitatea aplicării deciziilor Curții Constituționale a fost subliniată chiar de către aceasta, spre exemplu în decizia nr. 838/2009 publicată în M. Of. nr. 461 din 03.07.2009, unde se precizează expres: "Efectul ex nune al actelor Curții constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept".

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Curții de Apel Târgu Mureș și Tribunalului Mureș. Prin Ordinul MJ nr. 3518/C/28.09.2016 li s-au recalculat drepturile salariale cuvenite la data de 01.08.2016, în baza O.U.G. nr. 43/2016, fără a se lua însă în calcul hotărârile judecătorești prin care unor magistrați li s-au recunoscut anumite majorări salariale. În ceea ce privește ultima categorie de hotărâri, drepturile salariale calculate pe baza unei valori de referință sectoriale de 405 RON au fost puse în plată la nivelul sistemului de justiție doar în data de 01.10.2010, prin Ordinul nr. 283/25.10.2016 al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție. Potrivit art. 1, alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, intrat în vigoare la data de 09.04.2015, "Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții". Prin decizia nr. 23/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul specializat pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, textul legal de mai sus a fost interpretat, pe de o parte, în sensul că el se aplică și magistraților, (instanța supremă reținând ca "sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1), lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare), iar pe de altă parte, că nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice", adică salariul "ce se acordă pentru luna decembrie 2014". Nu s-a stabilit însă dacă nivelul maxim de salarizare, adică cel mai mare salariu acordat pentru luna decembrie 2014, va cuprinde sau nu și eventualele drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești. Ulterior, a fost adoptată O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea pe anul 2016, dispunându-se, prin art. 1, alin. (1) și (2), menținerea salariilor "la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015". Prin O.U.G. nr. 20/2016, s-a dispus completarea O.U.G. nr. 57/2015 (privind salarizarea pe anul 2016), în sensul că a fost introdus art. 31, alin. (1) potrivit căruia: "Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții". Se observă că textul art. 31, alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 este cvasi identic cu textul art. 1, alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în ambele situații urmărindu-se egalizarea salariilor la "nivelul maxim". Nici de această dată însă, nu s-a prevăzut dacă nivelul maxim de salarizare, adică cel mai mare salariu acordat pentru luna decembrie 2015, va cuprinde sau nu și eventualele drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești. Ulterior, prin O.U.G. nr. 43/2016, publicată în Monitorul Oficial în data de 31.08.2016, s-a dispus completarea O.U.G. nr. 57/2015 prin introducerea art. 31, alin. (12) prin care s-a prevăzut că indemnizațiile de încadrare maxime aflate în plată nu vor include și drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești (cum sunt creșterile salariale de 5%, 2% și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 sau de O.G. nr. 3/2006), ci numai drepturile prevăzute de lege. Ulterior însă, art. 31, alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 (astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 43/2016) a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 794/2016 pronunțată de Curtea Constituțională, context în care instanța constituțională a lămurit pe deplin și sintagma "nivel maxim" de salarizare, stabilindu-se că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de O.U.G. nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea- cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice." Cu alte cuvinte, în contextul analizării O.U.G. nr. 43/2016, Curtea Constituțională lămurește pe deplin atât sensul Legii nr. 71/2015 (mai precis a art. 1, alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014), cat și sensul O.U.G. nr. 20/2016 (mai precis a art. 31, alin. (1) din O.U.G. n.57/2015). Egalizarea trebuie făcută la nivelul drepturilor stabilite prin hotărâri judecătorești, indiferent dacă ele erau sau nu în plată la data de 09.04.2015, căci a lăsa recunoașterea efectelor hotărârilor judecătorești definitive la latitudinea exclusivă a debitorului-autoritate publică, care poate emite sau nu un act administrativ de recunoaștere, care le poate pune sau nu în plată, ar echivala cu încălcarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală (paragraful 28 al deciziei, care deși se referă la actele normative emise de Guvern este aplicabil, mutatis mutandis, și chiar cu mai multa putere, și în cazul actelor administrative individuale emise de autoritățile publice). Înalta Curte apreciază că reclamanții erau îndreptățiți la recalcularea drepturilor lor salariale, în sensul stabilirii lor la un nivel maxim care să includă și majorările salariale de 5%, 2% și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007, precum și majorările salariale prevăzute de O.G. nr. 3/2006 și recunoscute prin hotărâri judecătorești, încă din data de 09.04.2015. Dată fiind incidența O.U.G. nr. 35/2015 (aprobată prin Legea nr. 293/2015), această valoare de referință sectorială urma să fie majorată cu 10% cu începere din data de 01.12.2015. În mod corect s-a apreciat că Ordinul MJ nr. 3518/C/28.09.2016 prin care salariile reclamanților au fost stabilite pe baza unei valori de referință sectoriale mai mici de 405 RON este nelegal. De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.