ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 990/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 108 din 06 aprilie 2010 a

Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de reclamantul C.F., în contradictoriu cu pârâta Agenția

Națională de Integritate și a dispus anularea actului de constatare din 07

decembrie 2009 emis de autoritatea pârâtă.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, instanța de fond a constatat că, pentru a reține starea de

incompatibilitate a reclamantului, partea adversă a valorificat adresa Oficiului

Național al Registrului Comerțului din 17 august 2008, din care rezultă că

acesta figura la data numirii în funcție ca și asociat al SC M.C. SRL.

Sub acest aspect,

judecătorul fondului a arătat că societate comercială anterior individualizată

se afla în procedura falimentului, fiind dizolvată printr-o sentință

irevocabilă.

Prima instanță a

subliniat faptul că este corectă și pertinentă susținerea reclamantului, în

sensul că societatea era dizolvată cu mai bine de un an înainte de numirea

acestuia în funcția de judecător.

Pe de altă parte, Curtea

de apel a reținut faptul că reclamantul a precizat în declarația sa un venit

net de 3.731 RON obținut ca urmare a tranzacțiilor B.V.B. și că venitul său din

asemenea tranzacții nu a fost de 26.000 RON, așa cum a constatat inspectorul de

integritate, ci doar de 6.000 RON, sumă ce se apropie mai mult de declarația sa

decât de cele susținute de pârâtă.

Împotriva acestei hotărârii

judecătorești a fost promovat recurs în termen legal de către pârâtă, care a solicitat,

în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., modificarea în

totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii contestației ca nefondată.

În dezvoltarea căii extraordinare

de atac, recurenta arată că sentința a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii.

Sub acest aspect, au fost

amintite prevederile art. 101, art. 102 lit. b) din Legea nr. 161/2003, dar și ale

art. 43 din Legea nr. 144/2007, precum și ale art. 8 alin. (1) lit. d) din Legea

nr. 303/2004.

În opinia recurentei,

partea adversă s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 01 iulie 2008-31

decembrie 2008, întrucât a ocupat atât funcția de judecător la Judecătoria Tulcea,

cât și calitatea de asociat la SC M.C. SRL.

În plus, recurenta invocă

adresa din 19 octombrie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Galați.

Prin întâmpinarea de la

dosar, intimatul C.F. solicită respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința atacată,

în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ., art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, respingerea

recursului ca nefondat.

În cauză nu sunt întrunite

cerințele impuse de art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării

sau modificării hotărârii.

Instanța de fond a reținut

corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în litigiul

dedus judecății și a realizat o încadrare juridică adecvată acestei situații de

fapt.

După cum rezultă din actele

dosarului, prezenta cerere de chemare în judecată se referă la anularea actului

de constatare încheiat la data de 07 decembrie 2009 de recurenta Agenția Națională

de Integritate.

Din conținutul acestui

act administrativ reiese faptul că a existat o stare de incompatibilitate la intimatul

C.F., în perioada 01 iulie 2008-31 decembrie 2008, întrucât a deținut atât funcția

de judecător la Judecătoria Tulcea, cât și calitatea de asociat la SC M.C. SRL.

Autoritatea publică recurentă

a luat în considerare adresa Oficiului Național al Registrului Comerțului din 17

martie 2008, potrivit căreia la data numirii în funcția de judecător (01 iulie 2008),

partea adversă figura în evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului

în calitate de asociat la societatea individualizată anterior.

În plus, aceeași autoritate

a avut în vedere adresa din 19 octombrie 2009 emisă de Administrația Finanțelor

Publice Galați, prin care persoana fizică amintită mai sus a realizat un venit net

din transferul titlurilor de valoare în anul fiscal 2007, în sumă de 26.000 RON,

venit nedeclarat în declarația de avere depusă.

Într-adevăr, art. 101

din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea

demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și

sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare precizează că

funcția de judecător și procuror este incompatibilă cu orice altă funcție publică

sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.

În plus, art. 102

lit. b) prima teză din aceeași reglementare prevede că magistraților le este interzis

să aibă calitatea de asociat la societăți comerciale.

În altă ordine de idei,

art. 43 alin. (1) din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea

Agenției Naționale de Integritate arată că declarațiile de avere și de interese

reprezintă acte personale și irevocabile putând fi rectificate numai în condițiile

prevăzute de prezenta lege.

De asemenea, potrivit

art. 43 alin. (2) din același act normativ, declarația de avere se face în scris,

pe propria răspundere, și cuprinde bunurile proprii, comune și cele deținute în

indiviziune, precum și cele ale copiilor aflați în întreținere, potrivit anexei

la Legea nr. 115/1996, precum și prevederilor O.U.G. nr. 14/2005, aprobată prin

Legea nr. 158/2005, care se aplică în mod corespunzător.

În plus, art. 43

alin. (3) din Legea nr. 144/2007 prevede că declarația de interese se face în scris,

pe proprie răspundere și cuprinde funcțiile și activitățile, potrivit Legii nr.

161/2003.

În primul rând, Înalta

Curte constată că primul motiv de incompatibilitate reținut în actul administrativ

anulat nu se confirmă.

În mod concret, prin sentința

comercială nr. 814 din 18 aprilie 2007 a Tribunalului Galați, SC M.C. SRL a fost

dizolvată.

În acest context, trebuie

amintit art. 40 din Decretul nr. 31/1954, potrivit căruia persoana juridică încetează

a avea ființă prin comasare, divizare sau dizolvare.

Prin urmare, reținerea

Agenției Naționale de Integritate, în sensul că reclamantul avea calitatea de asociat

la societatea anterior indicată, în perioada 01 iulie 2008-31 decembrie 2008, este

nereală.

Pe cale de consecință,

încetarea existenței personalității juridice a societății comerciale aflate în discuție

a condus și la încetarea calității de asociat al intimatului, nemaifiind necesară

mențiunea corespunzătoare în declarația sa de interese.

Pe de altă parte, în declarația

de avere, intimatul-reclamant a precizat drept venituri din investiții suma de 3.347

RON, care reprezintă tranzacția acțiunii B.V.B.

Din cuprinsul actului

existent la același dosar, rezultă că în anul 2007 intimatul a avut un câștig net

de 3.731, 70 RON.

Iar declarația finală

de la același dosar a precizat același câștig net de 3.731,7 RON, în timp ce pierderea

netă anuală s-a cuantificat la 384,69 RON.

Prin urmare, declarația

intimatului cuprinsă în acțiune se apropie mai mut de declarația sa de avere decât

de cele reținute de Agenția Națională de Integritate.

Așadar, intimatul-reclamant

nu a creat situații veritabile de incompatibilitate, iar actul administrativ aflat

în litigiu este nelegal, datorită neconcordanțelor vădite amintite mai sus, motiv

pentru care Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 108 din 06 aprilie 2010

a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2011.