ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 947/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02

noiembrie 2009, reclamantul C.M. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Călărași, a contestat hotărârea din 10 septembrie 2009 emisă de pârâtă.

În motivarea acțiunii,

reclamantul arată că pârâta nu era competentă să-i soluționeze cererea întemeiată

pe dispozițiile Legii nr. 189/2000, această competență revenind Direcției Generale

de Muncă și Protecție Socială, iar pe fondul contestației susține că hotărârea este

nelegală întrucât nu s-a ținut cont de împrejurarea că mama sa, C.M.A., născută

la data de 28 noiembrie 1920, în Bulgaria, Silistra, a fost strămutată din Bulgaria

în România, localitatea Călărași, iar la data strămutării mama sa era însărcinată

în 3 luni cu reclamantul.

Reclamantul mai arată

că este de drept și de fapt moștenitorul drepturilor dobândite de mama sa conform

Legii nr. 189/2000.

În drept, acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 189/2000.

În dovedirea acțiunii

reclamantul a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a depus la dosar documentația

care a stat la baza actului contestat.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

1500 din 24 martie 2010 a admis acțiunea formulată de C.M. în contradictoriu cu

pârâta Casa de Pensii Ialomița și a anulat hotărârea din 10 septembrie 2009 emisă

de pârâtă.

A obligat pârâtul să emită

o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al

Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile prevăzute de lege pentru perioada 05

februarie 1942-06 martie 1945 începând cu data de 01 iunie 2009.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că reclamantul s-a născut la data de 05 februarie 1942

în localitatea Călărași după strămutarea mamei sale, C.M.A., din Silistra, Bulgaria,

1941, și că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure

toate persoanele cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, copii născuți după strămutarea părinților sau suferind

indirect toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Călărași criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurenta a susținut în

esență că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile

actului normativ persoana cetățean român care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 06 martie 1945, a avut de suferit persecuții

din motive etnice.

Or, în cauza de față reclamantul

s-a născut în anul 1942 după strămutarea părinților săi astfel că nu se încadrează

în prevederile legale menționate.

Înalta Curte din interpretarea

teleologică a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor

drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de

regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul

a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni

români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit

acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective

în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele

nefavorabile ce au decurs din această situație.

Este de necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile

și prejudicii pe care le-a îndurat familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Călărași împotriva sentinței civile nr. 1500 din 24

martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 17 februarie 2011.