ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5083/2018

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

La data de 28.08.2014, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VI - a civilă, sub nr. x/2014, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. S.A. în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.A., S.C C. S.R.L., Autoritatea de Supraveghere Financiară A.S.F. București și Depozitarul Central București, prin care s-a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a operațiunilor bursiere prin intermediul cărora pârâta S.C. B. S.A. a vândut către S.C. C. S.R.L. un număr de 4.459.000 acțiuni deținute la S.C. D. S.A. Constanta, reprezentând 18,0092 % din totalul drepturilor de vot.

La data de 7 mai 2015, E. a formulat cerere de intervenție în interes propriu.

Prin sentința civilă nr. 3148 din 5 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

La data de 9 iunie 2015 F. a formulat cerere de intervenție în interesul SIF TRANSILVANIA.

Cauza a fost înregistrată la 25 ianuarie 2016 pe rolul Tribunalului Constanța.

La data de 2 martie 2016, G. a formulat cerere de intervenție în interes propriu.

Prin încheierea din 5 mai 2016, raportat la prevederile art. 61-62 C. proc. civ., instanța a respins ca inadmisibile cererile de intervenție formulate de G. și E., apreciind că părțile în cauză nu justifică un interes propriu raportat la obiectul cauzei dedus judecății.

Prin sentința civilă nr. 1156/26.05.2016, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanta A. și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.A, S.C. C. S.R.L. și Depozitarul Central București.

Intervenienții în nume propriu E. și G. au formulat apel împotriva încheierii din 5 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2016, iar reclamanta A. S.A. a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 1156/26.05.2016, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2016, Curtea de Apel Constanța a dispus disjungerea apelului declarat de SIF TRANSILVANIA S.A. împotriva sentinței civile nr. 1156/2016, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2014 și înregistrarea separată de apelul declarat împotriva încheierii din data de 05.05.2016.

Prin decizia civilă nr. 608 din 17 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții intervenienți în nume propriu - E. și G. împotriva încheierii din 05.05.2016, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2014.

Prin decizia civilă nr. 109 din 21 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, a fost admis apelul declarat de către apelanta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1156/26.05.2016, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2014. A fost anulată hotărârea apelată și s-a reținut cauza pentru judecata prin evocarea fondului.

A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, ca nefondată.

S-a respins acțiunea, ca nefondată.

A fost obligată reclamanta la plata către pârâtul S.C. Depozitarul Central S.A. a sumei de 9.283,25 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Au fost obligați intimații la plata către apelantă a sumei de 10.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în faza apelului reduse.

Pârâta AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ (ASF) a formulat cerere de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 109 din 21 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin decizia civilă nr. 403 din 22 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, această cerere a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva deciziei civile nr. 109 din 21 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A. a declarat recurs principal.

Pârâta AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ (ASF) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, dar și recurs incident, reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamanta A. S.A. prin care a solicitat, respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca fiind nefondat.

Intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamanta A. S.A. prin care a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca fiind nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, prin raport reținându-se inadmisibilitatea recursului principal, în raport de art. 240

1

alin. (3) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital coroborat cu dispozițiile Legii nr. 31/1990.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 28 februarie 2018, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Recurenta A. S.A. a depus punct de vedere la raportul întocmit, solicitând să se revină asupra concluziei privind inadmisibilitatea recursului, motivat de faptul că în cauză nu este incident art. 240

1

din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, că acțiunea nu este una specifică legislației pieței de capital și cel puțin două dintre capetele de cerere incidentale sunt întemeiate pe dreptul comun.

Analizând recursul principal, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În speță, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 28 august 2014 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2014, reclamanta Societatea A. S.A., în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.A., S.C C. S.R.L., Autoritatea de Supraveghere Financiară A.S.F. București și Depozitarul Central București, a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a operațiunilor bursiere prin intermediul cărora pârâta S.C. B. S.A. a vândut către S.C. C. S.R.L. un număr de 4.459.000 acțiuni deținute la S.C. D. S.A. Constanta, reprezentând 18,0092 % din totalul drepturilor de vot.

Înalta Curte, reanalizând actele și lucrările dosarului, raportat și la susținerile recurentei exprimate în punctul de vedere la raportul întocmit în cauză, constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie constatarea nulității absolute a operațiunilor bursiere prin care societatea B. S.A. a vândut societății C. S.R.L. un număr de 4.459.000 acțiuni deținute în cadrul societății D. S.A. Constanța, cererea astfel formulată având un caracter patrimonial, evaluabil în bani.

În cuprinsul cererii, reclamanta a indicat valoarea obiectului litigiului ca fiind în cuantum total de 546.220,70 RON: valoarea litigiului este în sumă de 539.220,7 RON (tranzacția notificată de H. prin adresa x/11.08.2014) plus 7.000 RON (tranzacția notificată de H. prin adresa x/19.08.2014) - dosar fond).

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede:

"(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Așa fiind, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că este vorba de o acțiune cu caracter patrimonial, iar recursul este inadmisibil, întrucât valoarea litigiului (546.220,70 RON) se află sub plafonul prevăzut de art. XVIII din Legea nr. 2/2013 pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32), s-a reținut că efectul constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Astfel, în privința hotărârilor pronunțate în apel, anterior publicării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale (în Monitorul Oficial al României nr. 582 din 20 iulie 2017), se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Or, în speță, decizia recurată este pronunțată anterior datei de 20 iulie 2017, respectiv la 21 februarie 2017.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Se reține prioritatea analizării excepției inadmisibilității căii de atac, întrucât, pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Așa fiind, în condițiile în care recursul principal declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., îl va respinge ca inadmisibil.

În ceea ce privește recursul incident declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ (ASF) împotriva deciziei civile nr. 109 din 21 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, este de reținut că, potrivit art. 491 alin. (1) raportat la art. 472 alin. (2) C. proc. civ., dacă recursul principal (în speță recursul declarat de reclamanta A. S.A.) este inadmisibil, recursul incident rămâne fără efect.

Astfel, în condițiile în care soluția este aceea de inadmisibilitate a recursului principal declarat de reclamanta A. S.A., recursul incident formulat de pârâta AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ (ASF) apare ca fiind rămas fără efect, în raport cu prevederile menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 109 din 21 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Constată ca fiind rămas fără efect recursul incident declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ (ASF) împotriva deciziei civile nr. 109 din 21 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.