ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2968/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16 septembrie 2014, reclamanta A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea, în parte, a Deciziei nr. 623 din 23 iunie 2014 emise de pârâtă, prin care, grupul format din A. SA, B. SA, C., D., E., F. SA, G. București SA și H. SA, prezumat că acționează concertat în legătură cu emitentul A. SA, a fost obligat la încadrarea în prevederile art. 2861 alin. (4) din Legea nr. 297/2004.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 1518 din 27 mai 2015, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei de interes a acțiunii, invocată de pârâta ASF, și a respins acțiunea reclamantei, ca lipsită de interes legitim practic.

A reținut instanța, în esență, că, prin Decizia nr. 1611 din 31 octombrie 2014, pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a luat act că grupului format din B., A., Societatea H. SA, Societatea F. SA și Societatea G. București SA nu-i mai sunt incidente prevederile art. 2861 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 și ale Instrucțiunii CNVM nr. 6/2012, SC I. SA având obligația să adopte măsurile care se impun în vederea ridicării suspendării exercitării drepturilor de vot dispuse prin Decizia ASF nr. 623 din 23 iunie 2014.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs reclamanta A. SA, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea recurată.

A apreciat recurenta-reclamantă, în esență, că motivarea este confuză, contradictorie și străină de natura pricinii, pentru că, prin Decizia nr. 1611/2014, ASF nu a înlăturat cu nimic vătămarea, A. pierzând, oricum, proprietatea asupra acțiunilor emise de A., rămânând o persoană vătămată prin actul administrativ care a obligat-o la vânzare, Decizia nr. 623/2014.

Sentința de fond se bazează pe un act administrativ, Decizia nr. 1611/2014, care nu face obiectul procesului și care nu are legătură cu cauza. Această decizie nu avea cum să înlăture măsurile stabilite prin decizia contestată, întrucât avea un obiect diferit și neprecizându-se faptul că ar înlătura măsurile stabilite prin Decizia nr. 623/2014.

De asemenea, se confundă obligația de vânzare a acțiunilor, stabilită prin Decizia nr. 623/2014 cu referire la art. 2861 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, cu ridicarea suspendării drepturilor de vot, dispusă prin Decizia nr. 1611/2014 cu referire la art. 2861 alin. (2) din lege.

Problema de nelegalitate invocată față de Decizia nr. 623/2014 a fost aceea că Autoritatea de Supraveghere Financiară a prezumat nelegal că A. și B. ar fi persoane care acționează concertat.

Prin Decizia nr. 1611/2014, ASF nu a înlăturat prezumția nelegală privind acțiunea concertată din Decizia nr. 623/2014 și nu a înlăturat nici obligația de vânzare a acțiunilor impusă ca urmare a prezumției, ci doar a reținut că nu mai sunt incidente prevederile legale privind suspendarea dreptului de vot.

Astfel, interesul său legitim a fost acela ca actul de autoritate să fie anulat în parte pentru că i-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra acțiunilor emise de de A., prezumându-se, nelegal, că ar acționa în mod concertat cu B., fiind împiedicată să-și desfășoare în mod normal activitatea investițională.

De asemenea, cele două decizii stabilesc obligații în sarcina unor persoane diferite, Decizia nr. 1611/2014 obligând SC I. SA să adopte măsurile care se impun în vedere ridicării suspendării exercitării drepturilor de vot, fiind imposibil ca această decizie să înlăture măsurile dispuse prin Decizia nr. 623/2014.

A mai apreciat recurenta că prima instanță a interpretat eronat legea când a reținut că interesul legitim ar fi fost justificat doar dacă cererea în anularea actului ar fi fost însoțită și de o cerere în despăgubiri, pentru că art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede posibilitatea de a se solicita despăgubiri separat de acțiunea în anularea actului.

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A arătat intimata că în mod temeinic și legal instanța de fond a admis excepția lipsei de interes, pentru că, prin Decizia nr. 1611 din 31 octombrie 2014, s-a luat act de faptul că grupului format din A. SA, SC H. SA, B. SA, SC F. SA, SC G. SA București, C., D. și E. nu îi mai sunt incidente prevederile art. 2861 din Legea nr. 297/2004 și ale Instrucțiunii CNVM nr. 6/2012 și s-a dispus, în sarcina Depozitarului Central SA, obligația de a adopta măsurile care se impun în vederea ridicării suspendării exercitării drepturilor de vot dispuse prin Decizia ASF nr. 623 din 23 iunie 2014 în ceea ce privește grupul menționat, prezumat că acționează în mod concertat în legătură cu emitentul A. SA.

Această decizie a fost emisă în considerarea faptului că, ulterior datei de 23 iunie 2014, grupul de acționari și-a redus deținerea sub pragul legal de 5% din capitalul social al A. SA.

Astfel, reclamanta nu justifică o vătămare într-un drept al său ori într-un interes legitim, neavând interes de a promova acțiunea cu îndeplinirea cumulativă a exigențelor acestui element necesar al dreptului la acțiune, și anume să fie legitim, personal și direct, născut și actual.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 27 aprilie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea din 8 iunie 2017, Completul de filtru a constatat, în funcție de conținutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, apreciază că se impune casarea hotărârii atacate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constatându-se ca instanța de fond a admis în mod greșit excepția lipsei de interes, respingând din acest considerent acțiunea formulata de recurenta- reclamantă pentru anularea în parte a Deciziei nr. 623 din 23 iunie 2014 emise de intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Prin decizia contestată, prezumându-se că grupul format din A. SA, B. SA, C., D., E., F. SA, G. București SA și H. SA acționează concertat în legătură cu emitentul A. SA, s-a dispus obligarea acestuia să se încadreze în prevederile art. 2861 alin. (4) din Legea nr. 297/2004 și ale Instrucțiunii CNVM nr. 6/2012, în termen de 3 luni de la data emiterii actului individual.

De asemenea, s-a dispus că, în situația în care obligația nu este îndeplinită, ASF va dispune măsuri sancționatorii în conformitate cu art. 271, art. 272 alin. (2) lit. f) și art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 297/2004 cu modificările și completările ulterioare.

Interesul este una dintre condițiile fundamentale ale exercitării acțiunii civile și poate fi definit ca fiind folosul practic pe care o parte îl urmărește prin formularea acțiunii.

Ca o condiție a acțiunii în justiție, interesul de a acționa este prevăzut de art. 33 C. proc. civ., și, conform acestei norme generale de procedură, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

Legea nr. 554/2004 definește în art. 2 alin. (1) lit. p) interesul legitim privat ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.

În mod necontestat, prin obiectul sau de activitate, recurenta A. SA face parte din categoria subiectelor de drept vizate de norma contestată și, pe cale de consecință, aceasta este titulara unui interes legitim pentru formularea unei acțiuni la instanța de contencios administrativ în scopul anularii actului considerat a fi nelegal și vătămător pentru drepturile sale recunoscute de lege.

Astfel, urmare a Deciziei nr. 623/2014, recurenta-reclamantă A. SA a înstrăinat întreaga sa deținere de acțiuni ale emitentului A. SA, prin tranzacțiile încheiate la 17 și 18 septembrie 2014, în intervalul de 3 luni prevăzut de decizie pentru a se încadra în prevederile art. 2861 alin. (4) din Legea nr. 297/2004.

Faptul că, ulterior acestei decizii, a fost emisă Decizia nr. 1611 din 31 octombrie 2014 prin care, în raport tocmai cu activitatea recurentei de înstrăinare a acțiunilor A. SA, s-a constatat că grupului menționat nu-i mai sunt aplicabile dispozițiile art. 2861 din Legea nr. 297/2004, nu poate duce la concluzia lipsei interesului recurentei, care, dacă nu s-ar fi conformat Deciziei nr. 623/2014, ar fi fost pasibilă de sancțiuni, în conformitate cu art. 271, art. 272 alin. (2) lit. f) și art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 297/2004.

În cazul acțiunii în contencios administrativ, legalitatea actului se analizează în raport cu prevederile legale în vigoare la data emiterii lui și cu faptul dacă actul a produs efecte.

În consecință, recurenta-reclamantă justifică interesul formulării acțiunii pentru anularea deciziei contestate, care a produs efecte juridice în privința sa.

4.3. Soluția instanței de recurs

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea primei instanțe și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Societatea de A. SA împotriva Sentinței nr. 1518 din 27 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM