ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5054/2018

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâta S.C. D. S.R.L., solicitând instanței să dispună în sarcina pârâtei interzicerea activităților de producție, morărit și panificație desfășurate de pârâtă în spațiul situat la punctul de lucru din Iași, str. x; să înceteze activitatea de producție desfășurată la punctul de lucru din Iași, str. x; să fie obligată pârâta să ridice toate utilajele de producție situate în spațiul aferent punctului de lucru din Iași, str. x, respectiv cuptor vatră, cuptor rotativ, malaxor, cernător, uscător, dospitoare, presă, divizor-modelator, masă modelare, precum și a materiilor prime specifice activității de morărit și panificație depozitate în acest spațiu.

În cazul refuzului pârâtei de a ridica utilajele, se fie autorizați reclamanții ca, pe cheltuiala pârâtei, să ridice utilajele destinate activității de producție și materiile prime destinate activității de morărit și panificație depozitate în acest spațiu.

Reclamanții au solicitat instanței de judecată să comunice către ORC Iași măsurile dispuse prin hotărârea ce se va pronunța.

Au mai solicitat obligarea pârâtei la plata de daune morale de 50.000 RON pentru B. și A. și 100.000 RON pentru C. și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 14014 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Iași, s-a constatat că prin încheierea din data de 16 mai 2016 s-a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. E. S.R.L..

A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta S.C. D. S.R.L..

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții A., B., C., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.R.L. și cu intervenienta S.C. E. S.R.L., în sensul: a) respingerii cererilor privitoare la interzicerea activității, la încetarea activității de producție, la ridicarea utilajelor, precum și cererea de autorizare a reclamanților de ridicare a acestora pe cheltuiala proprie; b) admiterii cererii de obligare la plata daunelor morale.

A fost obligată pârâta S.C. D. S.R.L. în solidar cu intervenienta în interes alăturat S.C. E. S.R.L. la plata în favoarea reclamanților a sumei de 150.000 RON, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentințe, părțile au formulat cereri de apel.

Prin decizia civilă nr. 1793/2017 din 17 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, a fost admis apelul formulat de S.C. D. S.R.L. și apelul formulat de S.C. E. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 14014 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Iași, care a fost schimbată în parte, în sensul că: a fost obligată pârâta S.C. D. S.R.L. în solidar cu intervenienta S.C. E. S.R.L. la plata către reclamanții A. și B. a sumei de 40.000 RON cu titlu de daune morale și la plata către reclamanta C. a sumei de 40.000 RON cu titlu de daune morale.

A fost respins apelul formulat de reclamanții A., B. și C. împotriva aceleiași sentințe.

S-a păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contraveneau acestei decizii.

Au fost obligați intimații A., B. și C. la plata către apelanta S.C. D. S.R.L. a sumei de 3052 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 1793/2017 din 17 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, S.C. E. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. au formulat cereri de recurs, care au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel Iași.

La termenul din 21 iunie 2018, Curtea de Apel Iași, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale materiale în soluționarea recursului.

Prin decizia nr. 372/2018 din 21 iunie 2018, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale în soluționarea recursului și, în consecință, a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a recursului privind decizia civilă nr. 1793/17.10.2017 pronunțată de Tribunalul Iași, recurs promovat de S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L..

Recursurile au fost înregistrate la 30 august 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursurile au fost declarate împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Iași, competența de soluționare a recursurilor aparține Curții de Apel Iași, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.:

"nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurentele S.C. E. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1793/2017 din 17 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Iași, secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.