ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 508/2012

Asupra contestației în anulare, constată următoarele: Cazul contestației în anulare invocat de apărătorul ales al contestatorului a fost cel prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., susținându-se că în citativ s-au trecut eronat datele adresei, iar prin motivarea în scris de către avocat, apărător ales, s-a menționat și art. 386 lit. b) și d) C. proc. pen. Față de actele dosarului se constată că: În recurs, s-au acordat 4 termene de judecată; La primul termen din 03 februarie 2011, intimatul inculpat I.I. a lipsit fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu; De asemenea, inculpatul a lipsit la termenul din 12 mai 2011, fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu, când personal a trimis prin fax, concluzii scrise „note de ședință" în sensul respingerii recursului părții civile; - Și în sfârșit a lipsit la termenul din 23 iunie 2011, fiind reprezentat de apărător din oficiu, când s-a pronunțat decizia atacată.

Pe de altă parte, analizând actele și lucrările dosarului se constată că inculpatul a fost citat la adresele indicate, de altfel și din CI atașată la dosar, rezultă aceeași adresă de domiciliu, încă din anul 2005, încât în cauză nu erau aplicabile dispozițiile art. 177 alin. (3) C. proc. pen. Fără a fi susținute oral în fața instanței și cazurile prevăzute de art. 386 lit. b) și d), trebuie precizat că, în dosar nu s-a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare și nu s-a făcut nici dovada. Pe de altă parte în speță, nu este incidență lit. d) - pronunțarea a două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, în condițiile în care hotărârea a devenit definitivă odată cu pronunțarea în recursul părții civile de către Înalta Curte, prin decizia atacată.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că, în realitate, contestatorul refuză repunerea în discuție a fondului cauzei în sensul casării deciziei contestate și în consecință menținerea hotărârii instanței de fond, deci vizează cuantumul pedepsei care în recurs a fost majorat dar și modalitatea de executare a pedepsei închisorii prin aplicarea art. 86 1 C. pen. Această apreciere este consecința observării motivelor scrise ale contestației în anulare. În aceste condiții, întrucât nu se regăsește nici unul din cazurile expuse și limitativ prevăzute de cod, contestația în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă, situație în care nu se pot analiza susținerile contestatorului, altele decât cele propriei căi extraordinare de atac.

Fiind în culpă procesuală, conform art. 192 cu referire la art. 189 C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul I.I., împotriva deciziei penale nr. 2512 din 23 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 951/83/2007. Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 21 februarie 2012.