ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 508/2012

Asupra

contestației în anulare, constată următoarele:

Cazul contestației în anulare

invocat de apărătorul ales al contestatorului a fost cel prevăzut de art. 386

lit. a) C. proc. pen., susținându-se că în citativ s-au trecut eronat datele

adresei, iar prin motivarea în scris de către avocat, apărător ales, s-a

menționat și art. 386 lit. b) și d) C. proc. pen.

Față de

actele dosarului se constată că:

În recurs,

s-au acordat 4 termene de judecată;

La primul

termen din 03 februarie 2011, intimatul inculpat I.I. a lipsit fiind

reprezentat de apărător desemnat din oficiu;

De asemenea, inculpatul

a lipsit la termenul din 12 mai 2011, fiind reprezentat de apărător desemnat din

oficiu, când personal a trimis prin fax, concluzii scrise „note de ședință"

în sensul respingerii recursului părții civile;

- Și în sfârșit

a lipsit la termenul din 23 iunie 2011, fiind reprezentat de apărător din oficiu,

când s-a pronunțat decizia atacată.

Pe de altă parte,

analizând actele și lucrările dosarului se constată că inculpatul a fost citat la

adresele indicate, de altfel și din CI atașată la dosar, rezultă aceeași adresă

de domiciliu, încă din anul 2005, încât în cauză nu erau aplicabile dispozițiile

art. 177 alin. (3) C. proc. pen.

Fără a fi susținute

oral în fața instanței și cazurile prevăzute de art. 386 lit. b) și d), trebuie

precizat că, în dosar nu s-a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitate de

prezentare și nu s-a făcut nici dovada. Pe de altă parte în speță, nu este incidență

lit. d) - pronunțarea a două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, în condițiile

în care hotărârea a devenit definitivă odată cu pronunțarea în recursul părții civile

de către Înalta Curte, prin decizia atacată.

Ca atare,

Înalta Curte apreciază că, în realitate, contestatorul refuză repunerea în discuție

a fondului cauzei în sensul casării deciziei contestate și în consecință menținerea

hotărârii instanței de fond, deci vizează cuantumul pedepsei care în recurs a fost

majorat dar și modalitatea de executare a pedepsei închisorii prin aplicarea

art. 86

1

C. pen.

Această apreciere

este consecința observării motivelor scrise ale contestației în anulare.

În aceste condiții,

întrucât nu se regăsește nici unul din cazurile expuse și limitativ prevăzute de

cod, contestația în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă, situație în care nu

se pot analiza susținerile contestatorului, altele decât cele propriei căi extraordinare

de atac.

Fiind în culpă

procesuală, conform art. 192 cu referire la art. 189 C. proc. pen., contestatorul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul I.I., împotriva deciziei penale

nr. 2512 din 23 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 951/83/2007.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

21 februarie 2012.