ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 667/2013

Asupra recursului de față : Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1734/ COM din 24 noiembrie 2009, Tribunalul lași, secția comercială și contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M. SA în contradictoriu cu pârâții M.F.P., A.N.A.F. și A.V.A.S., ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a beneficiat, prin Ordinul comun nr. 99 din 20 iunie 2003, de înlesniri la plata obligațiilor la fondul național de asigurări de sănătate și că prin decizia nr. 51 din 8 ianuarie 2006 a Consiliului Concurenței, sprijinul financiar acordat reclamantei a fost calificat drept „ajutor de stat", societății fiindu-i impuse, prin art. 3 și 4, obligația de a implementa în totalitate planul de restructurare asumat, sens în care s-a stabilit că societatea își va reduce capacitățile de producție până în anul 2007. În acest sens, Tribunalul lași a reținut că, reclamanta nu a făcut dovada că a respectat aceste condiții, întrucât în raport de situația financiar contabilă rezultă că nu au fost respectate prevederile art. 2 din Ordinul comun nr. 99 din 20 iunie 2003, care a determinat ca înlesnirile la plată să își piardă valabilitatea.

De asemenea, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că a respectat condițiile impuse prin Decizia nr. 51 din 8 ianuarie 2006 a Consiliului Concurenței, respectiv obligația de a implementa în totalitate planul de restructurare asumat și de a-și reduce capacitățile de producție până în anul 2007, conform Programului de restructurare asumat, doar în aceste condiții fiind incidente dispozițiile O.U.G. nr. 28/2006, aprobată prin Legea nr. 266 din 29 iunie 2006. Instanța a mai reținut că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 117 din 21 decembrie 2006, privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, potrivit cărora ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat, condiție care - de asemenea - nu a fost îndeplinită de reclamantă.

Împotriva acestei sentinței a declarat apel reclamanta SC M. SA, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel lași, secția civilă, prin decizia nr. 8 din 30 ianuarie 2012 a respins apelul declarat de reclamanta SC M. SA, pe care a dat-o în debit cu suma de 8.183 lei, către Biroul Local pentru Expertize Tehnice Judiciare, reprezentând diferență onorariu cuvenit expertului contabil I.I. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că unele dintre criticile prezentate de reclamantă sunt fondate, dar că soluția judiciară a respingerii cererii de chemare în judecată este corectă, întrucât acțiunea nu putea fi admisă, prin prisma lipsei a două condiții legale, respectiv neîndeplinirea obligațiilor rezultând din actul de autorizare a ajutorului de stat (Decizia Consiliului Concurenței nr. 51/2006), precum și neîndeplinirea condițiilor stabilite de articolul 18 din O.G.

nr. 28/2006, având în vedere că cele două cerințe trebuiau întrunite cumulativ, atât pentru repunerea în funcțiune a facilităților fiscale deja oferite, cât și pentru acordarea de noi facilități, solicitate de reclamantă, potrivit O.U.G. nr. 26/2004 și O.U.G. nr. 26/2005. Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta SC M. SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a acesteia în sensul admiterii apelului și, pe cale de consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Critica adusă deciziei atacate se referă în esență la faptul că instanța de apel, în mod greșit a reținut în considerentele deciziei, că facilitatea fiscală a fost considerată de instanță pierdută, în temeiul prevederilor lit. 2 din Ordinul Comun nr. 99/2003, pentru înregistrarea de debite restante sau nerespectarea unor termene de plată la nivelul anilor 2008 și 2009, deși, în fata celor două instanțe recurenta a susținut că, această facilitate fiscală a fost pierdută anterior intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2004, O.G. nr. 26/2005 și respectiv O.G. nr. 28/2006, acte normative care permiteau repunerea în vigoare a facilităților fiscale acordate, precum și beneficierea de o nouă facilitate, în condițiile prevăzute de aceste acte normative.

Mai susține recurenta, că instanța de apel a interpretat greșit prevederile legale, referitoare la data la care trebuiau respectate condițiile impuse de O.G. nr. 28/2006, pentru a putea beneficia de semnarea actului adițional prin care să fie repus în vigoare Ordinul Comun nr. 99 din 20 iunie 2003, având în vedere că, potrivit art. 18 din O.G. nr. 28/2006, s-a făcut dovada achitării debitelor restante și a obligațiilor fiscale curente, până la data de 4 septembrie 2006, aspect ce rezultă din considerentele expertizei contabile efectuată la instanța de fond. În ceea ce privește acordarea prin actul adițional a facilităților reglementate de prevederile O.G. nr. 26/2004 și O.G.

nr. 26/2005, recurenta consideră că, în mod greșit, instanța de apel a reținut că nu este îndreptățită să beneficieze de o nouă facilitate fiscală, motivat de faptul că facilitatea acordată prin Ordinul Comun nr. 99/2003 a fost pierdută, în conformitate cu prevederile art. 2, pentru neplata obligațiilor la bugetul de asigurări de sănătate sau plata cu întârziere a acestora în anii 2008 și 2009. O altă critică vizează faptul că, în mod greșit s-a reținut că planul de restructurare trebuia îndeplinit în totalitate pentru a putea beneficia, atât de repunerea în vigoare a Ordinului Comun nr. 99/2003 cât și de facilitatea fiscală nouă, în conformitate cu Decizia Consiliului Concurentei nr. 51/2006.

Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul reclamantei SC M. SA să fie respins, pentru următoarele considerente: Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau aplicarea greșită a legii, iar în argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta apreciază că instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 2 din Ordinul Comun nr. 99/2003. În ceea ce privește această susținere a recurentei, se constată că nu poate fi primită, întrucât conform art. 2 pct. 2.2.

din ordinul respectiv „nerespectarea condițiilor și termenelor în care s-au aprobat înlesnirile, precum și graficele întocmite atrag anularea înlesnirilor ” , acest aspect fiind consemnat în nota de constatare din 21 septembrie 2007, emisă de organul fiscal respectiv Administrația Finanțelor Publice lași, ce a fost adusă la cunoștința contribuabilului SC M. SA. Referitor la critica recurentei, potrivit căreia, instanța de apel a interpretat greșit prevederile legale, privind respectarea condițiilor impuse de O.G. nr. 28/2006, se constată că sunt nefondate, având în vedere că, instanța a constatat că au fost interpretate corect dovezile administrate la instanța de fond, când a stabilit că reclamanta nu a îndeplinit condițiile prevăzute de articolul 18 alin. (1) din O.G.

nr. 28/2006 și că înlesnirile la plata datoriilor la bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate s-au pierdut, conform art. 2 din Ordinul Comun nr. 99/2003. Astfel, reclamanta nu a făcut dovada că a respectat condițiile impuse prin Decizia nr 51 din 08 ianuarie 2006 a Consiliului Concurenței, respectiv obligația de a implementa în totalitate planul de restructurare asumat și de a reduce capacitățile de producție până în anul 2007, conform Programului de restructurare asumat, doar în aceste condiții, erau incidente dispozițiile O.G. nr 28/2006, aprobată prin Legea nr. 266 din 29 iunie 2006. Prin urmare, SC M. SA nu poate beneficia de ajutorul de stat solicitat, fără să fi adus la îndeplinire obligațiile stipulate în decizia Consiliului Concurenței de autorizare a ajutorului.

Astfel, facilitățile fiscale solicitate de reclamantă privind scutirea de la plata sumei de 353.124,14 lei, precum și acordarea facilităților reglementate prin O.G. nr. 26/2004, O.G. nr. 26/2005 și O.G. nr. 28/2006 în cuantum total de 520.967 lei, incluzând scutirea de penalități și dobânzi calculate până la 31 august 2009, în mod corect s-a constat că nu puteau fi acordate, întrucât nu s-a făcut dovada reîntregirii garanțiilor până la 5 septembrie 2006 și că, acestea depășesc facilitățile prevăzute inițial.

În acest sens, pentru o corectă aplicare a legii și pentru a se verifica dacă SC M. SA și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau, conform Deciziei Consiliului Concurenței nr. 51 din 18 ianuarie 2006, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice și contabile, iar concluzia care se desprindea din analiza acestor lucrări de specialitate era aceea că reclamanta nu și-a îndeplinit unele dintre obligațiile care-i reveneau potrivit actului Consiliului Concurenței de autorizare a ajutorului de stat la restructurare. În acest context, se reține că, neîndeplinirea obligațiilor rezultând din actul de autorizare a ajutorului de stat, respectiv Decizia Consiliului Concurenței nr. 51/2006 și neîndeplinirea condițiilor stabilite de articolul 18 din O.G.

nr. 28/2006, erau două cerințe ce trebuiau întrunite cumulativ, atât pentru repunerea în funcțiune a facilităților fiscale deja oferite, cât și pentru acordarea de noi facilități, solicitate de reclamantă potrivit O.G. nr. 26/2004 și O.G. nr. 26/2005. Pentru aceste considerente, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC M. SA Lunca Cetățuii prin administrator judiciar C.E.I.S.P.R.L. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC M. SA Lunca Cetățuii prin administrator judiciar C.E.I.S.P.R.L. împotriva deciziei nr. 8 din 30 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2013.