ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4806/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4806/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul H.A. a
chemat în judecată Casa de Pensii a Municipiului București Comisia pentru
aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând instanței ca în contradictoriu cu
pârâta să dispună obligarea acesteia la revizuirea indemnizației de beneficiar
al prevederilor Legii nr. 189/2000 potrivit Hotărârii nr. 17123/327 din 15
octombrie 2008.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că este beneficiar al Legii nr. 189/2000, drept recunoscut
prin Hotărârea nr. 17123/327 din 15 octombrie 2008 și, că indemnizația pe care
o primește în calitate de beneficiar al acestui act normativ este de numai 38
lei, în timp ce ceilalți locuitori evrei ai orașului Târgu Neamț primesc un
cuantum mai mare, respectiv 400 lei.
Prin întâmpinarea
formulată la data de 28 martie 2011 pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca
tardiv introdusă.
Curtea de Apel
București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal prin sentința
civilă nr. 2446 din 29 martie 2011 a respins acțiunea formulată de reclamant ca
tardiv formulată.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța a reținut că decizia atacată a fost emisă și comunicată
în anul 2008 astfel că la data de 16 septembrie 2010, data expirării acțiunii
termenul era împlinit, deși încă de la data comunicării deciziei reclamantul a
cunoscut că acțiunea i-a fost admisă doar pentru o parte din pretenții.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamantul H.A., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Recurentul a
susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond consideră că reclamantul
cunoștea diminuarea drepturilor sale, de la data comunicării deciziei.
A mai reținut că nu
avea cum să conteste hotărârea în termen de 30 de zile de vreme ce nu a știut
nimic până la sfârșitul lunii martie 2010, când a primit adresa nr. 1064/1120/442/463
din 5 martie 2010 de la Casa Națională de Pensii.
Recursul este
nefondat.
Într-adevăr, potrivit
dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârii
persoana interesată poate face contestație la Curtea de apel în termen de 30 de
zile de la data comunicării hotărârii potrivit legii contenciosului
administrativ hotărârea Curții de apel este definitivă”.
În cauză, decizia
atacată a fost emisă și comunicată în anul 2008 iar la data de 16 septembrie 2010
data expirării acțiunii, termenul era împlinit.
Așa fiind și având în
vedere că în luna mai a anului 2009 reclamantul a început să-și încaseze
drepturile bănești cuvenite rezultă că termenul de contestare a deciziei nu a
fost respectat nici în raport cu această dată, așa încât, în mod corect
instanța de fond a dispus respingerea acțiunii ca tardiv formulată.
Examinând și din
oficiu hotărârea recurată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și
neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul declarat în cauză va
fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de H.A. împotriva sentinței civile nr. 2446 din 29 martie 2011 a
Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 noiembrie 2012.