ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4806/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul H.A. a chemat în judecată Casa de Pensii a Municipiului București Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia la revizuirea indemnizației de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 potrivit Hotărârii nr. 17123/327 din 15 octombrie 2008. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este beneficiar al Legii nr. 189/2000, drept recunoscut prin Hotărârea nr. 17123/327 din 15 octombrie 2008 și, că indemnizația pe care o primește în calitate de beneficiar al acestui act normativ este de numai 38 lei, în timp ce ceilalți locuitori evrei ai orașului Târgu Neamț primesc un cuantum mai mare, respectiv 400 lei.

Prin întâmpinarea formulată la data de 28 martie 2011 pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca tardiv introdusă. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 2446 din 29 martie 2011 a respins acțiunea formulată de reclamant ca tardiv formulată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că decizia atacată a fost emisă și comunicată în anul 2008 astfel că la data de 16 septembrie 2010, data expirării acțiunii termenul era împlinit, deși încă de la data comunicării deciziei reclamantul a cunoscut că acțiunea i-a fost admisă doar pentru o parte din pretenții. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul H.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond consideră că reclamantul cunoștea diminuarea drepturilor sale, de la data comunicării deciziei. A mai reținut că nu avea cum să conteste hotărârea în termen de 30 de zile de vreme ce nu a știut nimic până la sfârșitul lunii martie 2010, când a primit adresa nr. 1064/1120/442/463 din 5 martie 2010 de la Casa Națională de Pensii. Recursul este nefondat. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestație la Curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii potrivit legii contenciosului administrativ hotărârea Curții de apel este definitivă”.

În cauză, decizia atacată a fost emisă și comunicată în anul 2008 iar la data de 16 septembrie 2010 data expirării acțiunii, termenul era împlinit. Așa fiind și având în vedere că în luna mai a anului 2009 reclamantul a început să-și încaseze drepturile bănești cuvenite rezultă că termenul de contestare a deciziei nu a fost respectat nici în raport cu această dată, așa încât, în mod corect instanța de fond a dispus respingerea acțiunii ca tardiv formulată. Examinând și din oficiu hotărârea recurată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de H.A. împotriva sentinței civile nr. 2446 din 29 martie 2011 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.