ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7288/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 2008, pronunțată la data de 26 noiembrie 2003 în dosarul nr. 3606/2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca tardivă, acțiunea formulată de reclamantul E.M., pentru anularea deciziei nr. 358 din 1 iulie 2002, emisă de Comisia de specialitate din cadrul Casei de Pensii a municipiului București și a deciziei nr. 162234 din 17 iulie 2002, emisă de Casa de Pensii a sectorului 2 București. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că, prin acțiune s-a susținut că în mod greșit drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, așa cum a fost modificată prin H.G. nr. 242/2000, i-au fost acordate, începând cu data de 1 septembrie 2002, în timp ce dispozițiile legale citate prevăd că aceste drepturi se acordă începând cu luna noiembrie 2000. Respingând acțiunea, ca tardiv formulată, instanța de fond a motivat că potrivit art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, împotriva hotărârii comisiei de specialitate, persoana interesată poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. Or, a mai motivat instanța de fond, din moment ce reclamantul a luat, oricum, cunoștință de cele două acte administrative contestate, în cursul lunii august 2002, când i s-a achitat pensia, în care era inclusă și indemnizația prevăzută de O.G.

nr. 105/1999, iar acțiunea a fost adresată instanței, la data de 11 noiembrie 2003, termenul legal a fost încălcat. Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamantul, susținând că s-a adresat instanței de fond, cu respectarea termenului legal, în raport cu data la care a luat cunoștință de cele două acte administrative atacate. Recursul este întemeiat. Este necontestat că cele două acte atacate sunt acte administrative cu caracter individual care trebuiau comunicate reclamantului. De altfel, chiar art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, prevede că persoana interesată se poate adresa curții de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii comisiei de aplicare a prevederilor acestui act normativ.

Or, în cauză, nu există nici o dovadă că cele două acte administrative au fost comunicate recurentului-reclamant, iar deducția pe care o face instanța, din faptul plății pensiei, în care era inclusă și indemnizația prevăzută de O.G. nr. 105/1999, este lipsită de temei, din moment ce în cuponul de pensie nu era cuprins și conținutul celor două acte administrative. Oricum, exprimarea legiuitorului este categorică, legând momentul inițial al curgerii termenului, de data comunicării actului administrativ, iar nu de cel al luării la cunoștință de existența acestuia, de către cel în cauză. Pe de altă parte, este de principiu că interpretarea unor prevederi legale și aprecierea unor situații de fapt, în baza unor prezumții și deducții, nu poate avea ca rezultat, limitarea unui drept constituțional fundamental, cum este cel al accesului liber la justiție.

Astfel fiind, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, pentru rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de E.M. împotriva sentinței civile nr. 2008 din 26 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, aceleiași instanțe, spre rejudecare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2004.