ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4696/2012

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Instanța de fond Prin cererea adresată Curții de Apel București – Secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul L.M. a chemat în judecată Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin ministrul său, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie amendat conducătorul instituției pârâte cu 148 lei/ zi începând din data când se va emite reclamantului ordinul de profesor universitar Algebră, poziția 22 la Catedra de matematică a Universității „S.H.” București, începând cu semestrul II al anului universitar 3002/2004 și să-i fie acordate despăgubiri de 20.000 lei. În drept au fost invocate prevederile art. 24 alin. (1) și (2) și art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă nr. 4070 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea reclamantului ca lipsită de interes în privința aplicării amenzii, iar cererea de despăgubiri ca neîntemeiată. Au fost obligați Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la plata sumei de 1000 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată admise în parte. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului dar și reclamantul L.M. I. În recursul declarat de M.E.C.T.S. a fost criticată soluția instanței de fond ca fiind nelegală deoarece, deși a fost respinsă acțiunea reclamantului, Ministerul Educației a fost obligat la cheltuieli de judecată.

Având în vedere că cererea dedusă judecății nu are dovedită una dintre condițiile de exercitare a acesteia, respectiv interesul, nu se poate vorbi de o parte care a căzut în pretenții, deci o parte care să piardă procesul și pentru că nu există o parte care să cadă în pretenții, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea cheltuielilor de judecată. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii pretențiilor privind cheltuielile de judecată. II. În recursul declarat de reclamantul L.M. se consideră că hotărârea este netemeinică. În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a motivat în mod contradictoriu soluția adoptată, pentru că pe de o parte, a arătat că nu justifică un interes practic în cererea de aplicare a amenzii dar și că nu au fost administrate probe în dovedirea prejudiciului sau a cuantumului daunelor pretinse.

Nu s-a avut în vedere că la dosar există dovezi în sprijinul cererii sale, respectiv cele două notificări adresate MECTS (nr. 19531 din 9 decembrie 2010 și respectiv nr. 15306 din 30 ianuarie 2011), procesul verbal din 16 martie 2011 trimis pârâtului MECTS în dosarul de executare nr. 5/2011. Prin decizia nr. 1436 din 16 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal a fost admis recursul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva Sentinței nr. 4070 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios și administrativ și fiscal și modificată sentința atacată, în sensul că s-a respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că la data de 30 mai 2011 Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului a emis Ordinul nr. 4309/2011 prin care a fost pusă în executare sentința nr. 1629 din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel București. S-a arătat că reclamantul a formulat o cerere de îndreptare eroare materială, în baza art. 281 alin. (1) C. proc. civ., astfel că executarea nu s-a făcut deoarece a existat o cerere de completare a dispozitivului sentinței, nu pot fi acordate nici despăgubiri conform art. 24 alin. (2) teza ultimă din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate prin sentință, s-a reținut că în condițiile în care cererea reclamantului formulată potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă ca lipsită de interes pentru aplicarea amenzii și ca neîntemeiată în privința despăgubirilor nu se poate considera că reclamantul „a căzut în pretenții”, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. 3. Calea de atac extraordinară exercitată Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, recurentul-reclamant M.L. În motivarea cererii s-a susținut că sentința nr. 4070/2011 și decizia nr. 1436/2012 i-au adus discriminare socială, prin eliminarea din grupul persoanelor pentru care statul trebuia să plătească despăgubiri pentru daunele care i-au fost produse.

A arătat că sentința nr. 4070/2011 conține dispoziții potrivnice, că instanța de recurs s-a pronunțat extra petita sau minus petita. În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ. Înalta Curte, examinând cererea de revizuire, constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita împotriva hotărârii definitive, în cazurile și condițiile prevăzute de lege. Textul art. 322 C. proc. civ. reglementează mai multe motive de revizuire. Art. 322 pct. 1 invocat de revizuient prevede ca motiv de revizuire situația în care dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, astfel că, urmare a dispozițiilor contradictorii hotărârea nu poate fi pusă în executare.

Așadar, dispozițiile potrivnice contrarii, trebuie să fie cuprinse chiar în dispozitivul hotărârii. În speță, revizuientul pretinde existența unor dispoziții contrare între considerente și dispozitiv, or, o astfel de ipoteză nu a fost avută în vedere de legiuitor la redactarea acestui motiv de revizuire, caz în care poate fi valorificat de partea interesată numai pe calea de atac a recursului și nu prin intermediul căii extraordinare a revizuirii. Art. 322 pct. 2 C. proc. civ. reglementează situațiile în care instanța s-a pronunțat extra petita, adică s-a pronunțat asupra unor lucru care nu s-au cerut, ori a dat mai mult decât s-a cerut și situația de minus petita, în care instanța nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut.

Acest text nu se referă la temeiurile cererilor, ci numai la obiectul lor, adică la pretențiile concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată, la capetele de cerere care au constituit obiectul investirii instanței. În cauză, instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii reclamantului având ca obiect aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, iar instanța de recurs a menținut această dispoziție. Referirile la existența discriminării nu pot constitui obiect de analiză în cadrul cererii de revizuire, fiind eventual chestiuni de fond. Având în vedere explicațiile de mai sus, cererea de revizuire va fi respinsă, nefiind îndeplinite cerințele art. 322 pct. 1 și 2 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de M.L. împotriva Deciziei nr. 1436 din 16 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2012.