ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4302/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta T.M.

a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Județean Neamț - Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, anularea deciziei de încadrare în

grad de handicap nr. 1350 din 03 februarie 2011, cât și a certificatului nr. 55906

și 04 ianuarie 2011 emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu

handicap.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat în esență că prin cele două acte administrative s-a

stabilit că nu se încadrează în criteriile medicopsihosociale aprobate prin

Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. și Ordinul nr. 1992/2007 al

M.S.P., deși de mai mulți ani suferă de hidrocefalie cu presiune normală și

diabet zaharat tip II, fiind operată în anul 2010, iar starea sa de sănătate nu

s-a îmbunătățit, dimpotrivă nu se poate deplasa decât cu ajutorul unui însoțitor.

Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale care, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (5)

din O.U.G. nr. 68/2010 s-a subrogat în drepturile Autorității Naționale pentru

Persoane cu Handicap, în calitate de reprezentant al Comisiei Superioare, organ

fără personalitate juridică, a fost introdus în cauză.

de apel

Prin Sentința nr. 142

din 23 septembrie 2011, Curtea de Apel Bacău a admis acțiunea formulată de

reclamanta T.M., în contradictoriu cu Consiliul Județean Neamț - Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale pentru Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap și a dispus anularea certificatului din 04

ianuarie 2011 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și a

deciziei nr. 1350 din 03 februarie 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare

a Persoanelor Adulte cu Handicap, obligând pârâta Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului județean Neamț să emită

reclamantei certificat de încadrare în grad de handicap accentuat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că în data de 04

ianuarie 2011 comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, prin

certificatul de încadrare în grad de handicap din 04 ianuarie 2011, i-a respins

cererea contestatoarei T.M., cu motivarea că nu se încadrează în criteriile

medicopsihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. și Ordinul nr.

1992/2007 al M.S.P., soluția fiind menținută prin Decizia nr. 1350 din 03

februarie 2011 a Comisiei Superioare din cadrul Ministerului Muncii, Familiei

și Protecției Sociale.

Din analiza actelor

de la dosar, prima instanță a constatat că la data de 13 decembrie 2010

Serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap a întocmit un

raport de evaluare complexă prin care s-a evidențiat că reclamanta nu are

autonomie personală, se îngrijește cu sprijinul soțului, nu se implică în

acțiuni casnice, prezintă diagnosticul de „hidrocefalie cu presiune normală

operată” (10.2010), (cod boală G91 E11), drenaj ventriculo-peritoneal, „diabet

zaharat tip II” și „demență senilă” (F03), cu propunere de „încadrare în

handicap asociat grad accentuat”.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că propunerea anchetei sociale întocmită de Primăria Podoleni

la data de 08 decembrie 2010, avută în vedere de Comisie, a fost în sensul

încadrării într-o categorie de handicap, care necesită îngrijire din partea

unei persoane.

A mai reținut

judecătorul fondului că în Nomenclatorul de evaluare a dosarului și a

propunerii Serviciului de evaluare complexă din 04 ianuarie 2011 (fila 23

dosar), Comisia de evaluare a reținut ca diagnostic clinic „hidrocefalie cu

presiune normală operat, demență mixtă și AVC ischemie vertebro-bazilar remis

în 2009”, și, deși a reținut că este vorba de „boală” iar nu de „handicap”,

mențiunea conține urme de modificări și, mai mult, este în contradicție cu

propunerea făcută, întrucât propune încadrarea în grad de handicap accentuat.

Conchizând, instanța

de fond a constatat că, pe baza diagnosticului clinic și a propunerii făcute

„grad de handicap accentuat”, cererea reclamantei ar fi trebuit admisă de către

Comisia de evaluare.

Împotriva

hotărârii instanței de fond pârât Ministerul Muncii, Familie și Protecției

Sociale a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Hotărârea de admitere

a acțiunii a fost criticată pentru lipsă de temei legal și medical, arătându-se

că gradul de handicap accentuat a nu este aplicabil reclamantei, chiar dacă în

accepțiunea legii anumite tipuri de AVC determină încadrarea în grad de

handicap.

Recurentul a

solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de anulare a

actelor administrative contestate.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza

în raport de actele

și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de

reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele expuse în continuare.

Instanța de fond a

analizat corect atât propunerea Serviciului de evaluare complexă din 04

ianuarie 2011 prin care s-a reținut ca diagnostic clinic „hidrocefalie cu

presiune normală operat, demență mixtă și AVC ischemie vertebro-bazilar remis

în 2009 și a realizat în mod judicios încadrarea handicapului reclamantei în

criteriile medicopsihosociale, în Ordinul nr. 762/2007 la Cap. VII pct. V .

unde este menționată și „hidrocefalia.

Astfel, Înalta Curte

constată că în mod corect prima instanță a apreciat că din administrarea

probelor din cauză, respectiv diagnosticul clinic, propunerea Serviciului de

evaluare complexă din 04 ianuarie 2011 și ancheta socială întocmită de Primăria

Podoleni la data de 08 decembrie 2010, rezultă că reclamanta nu are autonomie

personală, îngrijindu-se cu sprijinul soțului, având diagnosticul de

„hidrocefalie cu presiune normală operată”, drenaj ventriculo-peritoneal,

„diabet zaharat tip II” și „demență senilă”.

Prin urmare, în

raport de expertiza medico-legală aflată la filele 156-158 și a referatului de

anchetă socială efectuat în cauză, criticile recurentului sunt nefondate.

În atare situație,

recurentul-pârât a susținut neîntemeiat că Decizia Comisiei de Handicap nr. 1350

din 03 februarie 2011 este corespunzătoare legii și situației de fapt, în

condițiile în care examenul medical și ancheta socială au atestat agravarea

stării sale de sănătate și necesitatea încadrării reclamantei într-o categorie de

persoane cu handicap care are nevoie de îngrijire din partea unei persoane.

În sentința recurată

s-a reținut corect că, în raport diagnosticul clinic și a propunerii făcute de

Serviciul de evaluare, se impune anularea actelor administrative atacate și

obligarea autorității să emită o nouă decizie prin care să o încadreze pe

reclamantă în gradul de handicap accentuat.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a

sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva

Sentinței nr. 142 din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Bacău – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2012.