ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3422/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta F.C.Ș.C. a solicitat suspendarea

Ordinului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

(O.M.E.C.T.S.) nr. 5615 din 10 octombrie 2011, privind ridicarea autorizației

de funcționare provizorie a F.C.Ș. "C." din municipiul Constanța,

pentru unitatea de învățământ preuniversitar particular L.C. din mun.Târgu

Mureș, până la soluționarea cauzei pe fond, în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

În motivarea cererii

sale, reclamanta arată că prin actul administrativ a cărei suspendare o

solicită, elevii sunt în imposibilitate de a mai susține examenul de

bacalaureat în anul 2012. Or, conform Legii nr. 1/2011, suspendarea activității

unei unități de învățământ nu se face în timpul anului școlar în curs și

retroactiv, așa cum reiese din Ordinul atacat.

Curtea de Apel

Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința civilă nr. 367/CA din 12 iulie 2012 a respins ca nefondată cererea de

suspendare formulată de reclamanta F.C.Ș.C., reținând că în cauză nu au fost

îndeplinite condițiile suspendării prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, instanța

reține că în privința legalității actului ce se solicită a fi suspendat

reclamanta nu aduce critici, arătându-se numai efectele asupra elevilor

înscriși la unitatea respectivă de învățământ.

În ceea ce privește

paguba iminentă s-a reținut că, deși prin ridicarea autorizației reclamanta nu

va mai putea școlariza elevi, fiind lipsită de veniturile rezultate din această

școlarizare, acest fapt nu reprezintă pagubă în sensul legii, ci chiar efectul

aplicării ordinului.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta F.C.Ș.C., susținând că este netemeinică

și nelegală, fără a depune, dovada plății taxei judiciare de timbru și timbrul

judiciar corespunzător căii de atac exercitate.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind

timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și

completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă

judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se,

potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale

sus-menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici

ulterior - deși a fost citat cu mențiunea timbrării corespunzătoare - devin

aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9

din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat

recursul declarat de F.C.Ș.C. împotriva Sentinței civile nr. 367/CA din 12

iulie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2013

Procesat de GGC - CL