ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3422/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta F.C.Ș.C. a solicitat suspendarea Ordinului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (O.M.E.C.T.S.) nr. 5615 din 10 octombrie 2011, privind ridicarea autorizației de funcționare provizorie a F.C.Ș. "C." din municipiul Constanța, pentru unitatea de învățământ preuniversitar particular L.C. din mun.Târgu Mureș, până la soluționarea cauzei pe fond, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. În motivarea cererii sale, reclamanta arată că prin actul administrativ a cărei suspendare o solicită, elevii sunt în imposibilitate de a mai susține examenul de bacalaureat în anul 2012. Or, conform Legii nr. 1/2011, suspendarea activității unei unități de învățământ nu se face în timpul anului școlar în curs și retroactiv, așa cum reiese din Ordinul atacat.

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 367/CA din 12 iulie 2012 a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamanta F.C.Ș.C., reținând că în cauză nu au fost îndeplinite condițiile suspendării prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, instanța reține că în privința legalității actului ce se solicită a fi suspendat reclamanta nu aduce critici, arătându-se numai efectele asupra elevilor înscriși la unitatea respectivă de învățământ. În ceea ce privește paguba iminentă s-a reținut că, deși prin ridicarea autorizației reclamanta nu va mai putea școlariza elevi, fiind lipsită de veniturile rezultate din această școlarizare, acest fapt nu reprezintă pagubă în sensul legii, ci chiar efectul aplicării ordinului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta F.C.Ș.C., susținând că este netemeinică și nelegală, fără a depune, dovada plății taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar corespunzător căii de atac exercitate. Or, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus-menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși a fost citat cu mențiunea timbrării corespunzătoare - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de F.C.Ș.C. împotriva Sentinței civile nr. 367/CA din 12 iulie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2013 Procesat de GGC - CL