ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.06.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3247/2012

HOTĂRÂRE
27.06.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3247/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantele B.M. și M.G.

au chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

solicitând instanței ca autoritatea pârâtă să trateze cu prioritate dosarul

înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 45378/CC

în sensul înaintării unui evaluator autorizat care să stabilească cuantumul

măsurilor reparatorii prin echivalent și să oblige pârâta la emiterea titlului

de despăgubire în termen de 60 de zile de la definitivarea evaluărilor, sub

sancțiunea plății unor penalități de 1000 RON/zi de întârziere, și a unei

amenzi de 20% din salariul brut pe economie pe zi de întârziere în cazul

neexecutării hotărârii. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei și la plata

daunelor morale în cuantum de 200.000 RON.

Motivându-și cererea,

reclamantele au arătat că, deși au urmat procedura de restituire în natură sau

prin echivalent a imobilului situat în Târgoviște, în temeiul Legii nr. 10/2001

și au obținut dispoziția nr. 3381 din 26 mai 2006, emisă de Primarul Municipiului

Târgoviște, ce atestă calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la

despăgubiri prin echivalent, totuși dosarul nu a fost încă înaintat unui

evaluator autorizat.

Curtea de Apel

București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal prin sentința

civilă nr. 551 din 28 ianuarie 2011 a admis excepția rămânerii fără obiect a

primelor două capete de cerere, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta

să emită titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea unor penalității de 100 RON pe zi de

întârziere.

De asemenea, a

respins în rest acțiunea pentru primele două petite ca rămasă fără obiect și ca

neîntemeiate, petitele privind stabilirea unei amenzi în sarcina conducătorului

instituției și acordarea daunelor morale.

Totodată, a obligat

pârâta la plata către reclamante a sumei de 4000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că primul petit a rămas fără obiect,

întrucât dosarul a fost transmis spre evaluare și a fost întocmit deja și

raportul de evaluare.

Referitor la cel

de-al doilea capăt de cerere s-a reținut că este actual de vreme ce raportul de

expertiză a rămas definitiv prin necontestarea lui de către reclamante.

Cât privește capătul

de cerere referitor la stabilirea unei amenzi și acela privind plata de daune

morale instanța a reținut că nu au fost întrunite condițiile art. 998-999 C.

civ.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, susținând în esență următoarele critici.

1) Capătul de cerere

privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la

emiterea titlului de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea

definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești a rămas fără obiect,

întrucât dosarul de despăgubire nr. 20292/CC (iar nu 37239/CC cum greșit a

reținut instanța) a fost transmis spre evaluare, întocmindu-se și raportul de

evaluare.

2) Pârâta nu poate fi

obligată la plata penalităților de 100 lei/zi de întârziere, întrucât pârâta a

emis titlu de despăgubire, respectiv Decizia nr. 9275 din 8 decembrie 2010.

3) În mod greșit

pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4000

lei, deoarece acestea se acordă proporțional cu acțiunea admisă.

Pe de altă parte,

Comisia reprezintă Statul Român în litigiile ce vizează aplicarea Titlului VII

din Legea nr. 247/2005, aceasta neputând fi obligată în nume propriu la plata

cheltuielilor de judecată.

Printr-o ultimă

critică recurenta a arătat că întrucât cabinetul de avocatură ce reprezintă

recurentele mai reprezintă și alte persoane, în aproximativ 80 de litigii, cheltuielile

de judecată ar trebui reduse în mod considerabil.

Recursul este fondat

pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Recurenta-pârâtă

critică soluția pronunțată de instanța de fond sub aspectul obligării la

emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de

la data rămânerii irevocabile a hotărârii și sub aspectul obligării autorității

pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să

plătească cheltuieli de judecată.

În condițiile în care

obiectul cererii de chemare în judecată constă în predarea dosarului către

evaluator, cu prioritate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, precum

și la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, iar autoritatea

pârâtă, la data pronunțării hotărârii, nu a adus la cunoștința instanței faptul

că a fost emisă decizia nr. 9275 din 8 decembrie 2010 așa cum reiese și din

întâmpinarea depusă la dosar, în mod corect a fost obligată la plata

cheltuielilor de judecată.

Cât privește cuantumul

cheltuielilor de judecată acordate, Înalta Curte constată că acestea urmează să

fie reduse, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

potrivit cărora „judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze

onorariile avocaților. ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit

de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de

avocat”.

În speță, cheltuielile

de judecată în cuantum de 4000 RON vor fi reduse de această instanță la suma de

2000 lei, motivat de complexitatea și miza cauzei, de munca îndeplinită de

avocat și de faptul că recursul a fost soluționat la al doilea termen de

judecat.

Față de cele ce

preced recursul va fi admis hotărârea recurată, va fi modificată în sensul

arătat, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

Admite

recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva sentinței civile nr. 551 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.

Modifică

în parte hotărârea recurată în sensul că reduce cuantumul cheltuielilor de

judecată la care a fost obligată pârâta CCSD la suma de 2000 lei.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 iunie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-06-12
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2912/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 20 mai 2010 pe rolul Curții de Apel București, reclamanta A
ÎCCJ 2010-10-05
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3838/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții K.L., K.S. și K.J. au chemat în jud
ÎCCJ 2012-10-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4102/2012
te de reclamant, nici până în prezent nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubiri. Prin întâmpinare pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că dosarele
ÎCCJ 2012-02-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 650/2012
despăgubiri cât și cea de aplicare a amenzii pârâtei D.C.N.. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că autoritatea pârâtă se afla în culpă de la data de 17 octombrie 2011, când a primit raportul de evaluare a imobilului pent
ÎCCJ 2012-05-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2311/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin acțiunea formulată, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituire
Sursă