ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3247/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantele B.M. și M.G. au chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca autoritatea pârâtă să trateze cu prioritate dosarul înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 45378/CC în sensul înaintării unui evaluator autorizat care să stabilească cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent și să oblige pârâta la emiterea titlului de despăgubire în termen de 60 de zile de la definitivarea evaluărilor, sub sancțiunea plății unor penalități de 1000 RON/zi de întârziere, și a unei amenzi de 20% din salariul brut pe economie pe zi de întârziere în cazul neexecutării hotărârii.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei și la plata daunelor morale în cuantum de 200.000 RON. Motivându-și cererea, reclamantele au arătat că, deși au urmat procedura de restituire în natură sau prin echivalent a imobilului situat în Târgoviște, în temeiul Legii nr. 10/2001 și au obținut dispoziția nr. 3381 din 26 mai 2006, emisă de Primarul Municipiului Târgoviște, ce atestă calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la despăgubiri prin echivalent, totuși dosarul nu a fost încă înaintat unui evaluator autorizat. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 551 din 28 ianuarie 2011 a admis excepția rămânerii fără obiect a primelor două capete de cerere, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să emită titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea unor penalității de 100 RON pe zi de întârziere.

De asemenea, a respins în rest acțiunea pentru primele două petite ca rămasă fără obiect și ca neîntemeiate, petitele privind stabilirea unei amenzi în sarcina conducătorului instituției și acordarea daunelor morale. Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamante a sumei de 4000 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că primul petit a rămas fără obiect, întrucât dosarul a fost transmis spre evaluare și a fost întocmit deja și raportul de evaluare. Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere s-a reținut că este actual de vreme ce raportul de expertiză a rămas definitiv prin necontestarea lui de către reclamante. Cât privește capătul de cerere referitor la stabilirea unei amenzi și acela privind plata de daune morale instanța a reținut că nu au fost întrunite condițiile art. 998-999 C. civ.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, susținând în esență următoarele critici. 1) Capătul de cerere privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești a rămas fără obiect, întrucât dosarul de despăgubire nr. 20292/CC (iar nu 37239/CC cum greșit a reținut instanța) a fost transmis spre evaluare, întocmindu-se și raportul de evaluare. 2) Pârâta nu poate fi obligată la plata penalităților de 100 lei/zi de întârziere, întrucât pârâta a emis titlu de despăgubire, respectiv Decizia nr. 9275 din 8 decembrie 2010. 3) În mod greșit pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4000 lei, deoarece acestea se acordă proporțional cu acțiunea admisă.

Pe de altă parte, Comisia reprezintă Statul Român în litigiile ce vizează aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aceasta neputând fi obligată în nume propriu la plata cheltuielilor de judecată. Printr-o ultimă critică recurenta a arătat că întrucât cabinetul de avocatură ce reprezintă recurentele mai reprezintă și alte persoane, în aproximativ 80 de litigii, cheltuielile de judecată ar trebui reduse în mod considerabil. Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Recurenta-pârâtă critică soluția pronunțată de instanța de fond sub aspectul obligării la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și sub aspectul obligării autorității pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. În condițiile în care obiectul cererii de chemare în judecată constă în predarea dosarului către evaluator, cu prioritate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, precum și la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, iar autoritatea pârâtă, la data pronunțării hotărârii, nu a adus la cunoștința instanței faptul că a fost emisă decizia nr. 9275 din 8 decembrie 2010 așa cum reiese și din întâmpinarea depusă la dosar, în mod corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. Cât privește cuantumul cheltuielilor de judecată acordate, Înalta Curte constată că acestea urmează să fie reduse, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. potrivit cărora „judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților. ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”. În speță, cheltuielile de judecată în cuantum de 4000 RON vor fi reduse de această instanță la suma de 2000 lei, motivat de complexitatea și miza cauzei, de munca îndeplinită de avocat și de faptul că recursul a fost soluționat la al doilea termen de judecat. Față de cele ce preced recursul va fi admis hotărârea recurată, va fi modificată în sensul arătat, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 551 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal. Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta CCSD la suma de 2000 lei. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2012.