ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 184/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată de reclamantul M.L. înregistrată sub nr. 4080/121/2011 la Tribunalul

Galați a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul Școlar județean să emită

decizie de titularizare pe post.

Reclamantul

a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. b) și art.

3 din Instrucțiunea nr. 3/2011 emisă de M.E.C.T.S. București, iar prin

încheierea din data de 29 februarie 2012, instanța a dispus sesizarea Secției

de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați în vederea soluționării

acestei excepții.

În

susținerea excepției de nelegalitate, reclamantul M.L. a invocat următoarele

motive: faptul că postul trebuie să fie complet și să aibă o viabilitate de 4

ani, așa cum se prevede în Instrucțiunea nr. 3/2011 emise de M.E.C.T.S.

București

De

asemenea s-a mai arătat că prevederea din art. 3 din Instrucțiunea nr. 3/2011

emisă de M.E.C.T.S. București este nelegală, având în vedere că titularizările sunt

supuse aprobării consiliului de administrație al inspectoratului școlar „deși

în art. 253 din Legea nr. 1/2012 se prevede că titularizările se fac doar cu

acordul consiliului de administrație al scolii”. M.E.C.T.S. a formulat

întâmpinare, și a solicitat respingerea excepției ca inadmisibilă deoarece

excepția de nelegalitate vizează doar actele administrative individuale și nu

cele normative.

Prin

încheierea de ședință din 26 iunie 2012 a fost respinsă excepția inadmisibilității

ca nefondată, având în vedere că Instrucțiunea nr. 3/2011 este un act

administrativ individual.

Prin

sentința nr. 313 din 28 iunie 2012 Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze

de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate

privind Instrucțiunea nr. 3/2011 emisă de pârâtul M.E.C.T.S. invocată de

reclamantul M.L., că nefondată.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele:

Reclamantul

M.L. a invocat excepția de nelegalitate cu privire la prevederile art. 1 alin. (2)

lit. b) și art. 3 din Instrucțiunea nr. 3/2011 emisă de M.E.C.T.S.

În

speță, la emiterea Instrucțiunilor nr. 3/2011 s-au avut in vedere prevederile art.

94 și art. 253 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 ale Ordinului

ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 3753/2011

privind aprobarea unor măsuri tranzitorii în sistemul național de învățământ.

Potrivit

Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 3753/2011

în art. 1 se prevede că „până la elaborarea metodologiilor pentru punerea în

aplicare a Legii educației naționale nr. 1/2011, în învățământul preuniversitar

se aplică dispozițiile privind organizarea, funcționarea sistemului de

învățământ și desfășurarea procesului de învățământ aflate sau intrate în

vigoare la începutul și pe parcursul anului școlar 2010 - 2011

”

.

Conform

art. 253 din Legea nr. 1/2011 „cadrele didactice netitulare calificate care au

participat la concursul național unic de titularizare în ultimii 3 ani,

anteriori intrării în vigoare a prezentei legi, care au obținut cel puțin nota

7 și au ocupat un post/ o catedră devin titulari ai școlii respective dacă: se

certifică viabilitatea postului/catedrei; consiliul de administrație al școlii

respective este de acord.

Susținerile

reclamantului că prin aceste prevederi se adaugă la lege, la art. 253 din Legea

nr. 1/2011, nu au putut fi primite având în vedere că așa cum rezultă și din

fundamentarea Instrucțiunilor nr. 3/2011, acestea sunt măsuri tranzitorii

pentru anul școlar 2010 - 2011,pană la elaborarea normelor metodologice de

aplicare a Legii nr. 1/2011.

De

asemenea s-a apreciat că dispozițiile art. 3 din Instrucțiuni nu sunt nelegale,

rolul de validare de către consiliul de administrație al inspectoratului școlar

este acela doar de a centraliza listele finale, așa cum au fost transmise de

către unitățile de învățământ, consiliul de administrație al școlii respective

având deplină competență de a aprecia dacă este de acord sau nu cu

titularizarea.

Împotriva

sentinței pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs M.L.

Prin

cererea de recurs s-a arătat că sentința atacată este nelegală numai în parte,

respectiv referitor la art. 1 alin. (2) lit. b) din Instrucțiunea nr. 3/2011,

urmând a fi menținută soluția primei instanțe în privința art. 3 din aceeași Instrucțiune

emisă de M.E.C.T.S.

S-a

reiterat că sunt contradictorii prevederile din Instrucțiune cuprinse în art. 1

alin. (2) lit. a) care se referă la condiția „a fost repartizat pe post ca suplinitor

cu post redus” și în art. 1 alin. (2) lit. b) în care se precizează condiția „solicită

un post complet”.

Prevederea

de la art. 1 alin. (2) lit. b) este discriminatorie pentru că îl pune pe

recurent în inferioritate față de cei care au fost repartizați pe un post întreg,

încălcându-se astfel art. 16 alin. (1) din Constituție și O.G. nr. 137/2000.

Nelegalitatea acestei prevederi din Instrucțiune limitează aplicarea art. 253

din Legea nr. 1/2011 în care nu se precizează dacă postul trebuie să fie complet

sau incomplet.

De

asemenea se adaugă la lege când în același art. 1 alin. (2) lit. b) din Instrucțiune

se prevede „postul să aibă o viabilitate de 4 ani”, din moment ce în art. 253 din

lege nu se specifică cât timp trebuie să fie viabil postul, fiind nefondată

constatarea instanței de fond că prin Instrucțiunea nr. 3/2011 ministrul a definit

noțiunea de viabilitate a postului, o asemenea definiție fiind nelegală pentru motivele

deja arătate.

Examinând

cauza, Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare

pentru cele ce vor fi punctate în continuare:

Obiectul

excepției de nelegalitate invocată de reclamantul M.L. îl constituie art. 1

alin. (2) lit. b) și art. 3 din Instrucțiunile nr. 3 din 17 februarie 2011

emise de ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului,

susținându-se în esență că prin aceste Instrucțiuni se completează dispozițiile

art. 253 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, mai exact se adaugă la

lege.

În

mod corect instanța de contencios administrativ a Curții de Apel Galați a

reținut că în cadrul procedurii reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rolul

instanței este acela de a verifica neconcordanța actului administrativ supus analizei

cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în cărora a fost

emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative

consacrat de art. 1(5) din Constituția României, precum și de art. 4 alin. (3)

din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea

actelor normative, republicată, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin

raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului.

Altfel

spus, cu ocazia soluționării excepției de nelegalitate instanța trebuie să

verifice dacă actul administrativ sau textul contestat din actul administrativ

în cauză îndeplinește următoarele cerințe de legalitate:

-

actul a fost adoptat sau emis de către autoritatea competentă material și

teritorial și în limitele competenței ce îi revine;

-

conținutul actului este conform cu conținutul legii în baza căruia este emis și

cu actele normative cu forță juridică superioară;

-

actul corespunde scopului urmărit de legea pe care o pune în executare;

-

actul a fost emis în forma specifică actelor administrative și cu respectarea procedurii

și normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege;

-

actul administrativ este actual și oportun.

Toate

cerințele de legalitate, enumerate mai sus, sunt întrunite în cauză atât în

situația art. 1 alin. (2) lit. b) cât și în situația art. 3 din Instrucțiunile nr.

3/2011 pentru punerea în aplicare a art. 253 din Legea educației naționale nr. 1/2011

emise de ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului și publicate

în M. Of. Partea I nr. 126 din 18 februarie 2011.

Legea nr. 1/2011 a educației

naționale stipulează la art. 253: „Cadrele didactice netitulare calificate care

au participat la concursul național unic de titularizare în ultimii 3 ani,

anteriori intrării în vigoare a prezentei legi, care au obținut cel puțin nota

7 și au ocupat un post/ o catedră devin titulari ai școlii respective dacă:

a)

se certifică viabilitatea postului/ catedrei;

b)

consiliul de administrație al școlii respective este de acord”.

Ordinul

ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 3753/2011, emis

în conformitate ce art. 361 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 și publicat în M.

Of. Partea I nr. 104 din 9 februarie 2011, la art. 1 prevede că „până la elaborarea

metodologiilor pentru punerea în aplicare a Legii educației naționale nr. 1/2011,

în învățământul preuniversitar se aplică dispozițiile privind organizarea,

funcționarea sistemului de învățământ și desfășurarea procesului de învățământ

aflate sau intrate în vigoare la începutul și pe parcursul anului școlar

2010-2011”.

Instrucțiunile nr. 3/2011

prevăd la art. 1 alin. (2) lit. b):

„Alin. (2) Începând

cu data de 1 septembrie 2011, poate deveni titular pe postul didactic/catedra

ocupat(ă) prin suplinire într-o unitate sau două unități de învățământ cu

personalitate juridică, în anul școlar 2010 - 2011, în condițiile alin. (1),

cadrul didactic calificat care, la data solicitării, îndeplinește cumulativ

următoarele condiții specifice:

-

lit. b) solicită un post didactic/ o catedră care este complet(ă), nu este

rezervat(ă) și are o viabilitate de cel puțin 4 ani” iar la art. 3 „Comisia

județeană a municipiului București de mobilitate a personalului didactic

verifică situațiile transmise de unitățile de învățământ și întocmește listele

finale care cuprind cadrele didactice netitulare propuse pentru a deveni

titulare începând cu data de 1 septembrie 2011, pe care le supune validării

consiliului de administrație al inspectoratului școlar până la data de 7 martie

școlar se afișează la inspectoratul școlar până la data de 8 martie 2011”.

Evaluând

legalitatea prevederilor contestate de reclamant din perspectiva normelor în

baza și în executarea cărora au fost emise, menționate în preambulul

Instrucțiunilor nr. 3/2011, în mod judicios instanța fondului a observat că nu

poate fi primită critica în sensul că prin acestea din urmă se adaugă la lege,

mai exact la art. 253 din Legea nr. 1/2011, fiind evident că este vorba de măsuri

tranzitorii pentru anul școlar 2010-2011, până la elaborarea normelor metodologice

de aplicare a Legii educației naționale.

Prin

cele două articole din Instrucțiunile nr. 3/2011 se definește noțiunea de viabilitate

a postului, respectiv postul didactic/ o catedră, trebuie să fie complet, să nu

fie rezervat și să aibă o viabilitate de cel puțin 4 ani.

Într-adevăr,

pentru a putea fi aplicată în instituțiile școlare norma juridică din art. 253

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/2011 era necesară lămurirea noțiunii de

viabilitate a postului, acest lucru decurgând din chiar modul de redactare a

textului legal arătat.

Referitor

la art. 3 din Instrucțiuni, nu se poate reține nelegalitatea acestuia,

competența de a aprecia dacă este de acord sau nu cu titularizarea revenind

deplin consiliului de administrație al școlii respective, consiliul de administrație

al inspectoratului școlar având doar rolul de validare/ centralizare a listelor

finale așa cum au fost transmise de către unitățile de învățământ.

Înalta

Curte constată că analiza excepției de nelegalitate a fost riguros făcută din perspectiva

ambelor prevederi, contestate de reclamant, ale Instrucțiunilor nr. 3/2011 și

că prin cererea de recurs nu au fost aduse critici noi în privința art. 1 alin.

(2) lit. b) asupra nelegalității căruia insistă recurentul-reclamant.

Scopul

emiterii de către ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului a

Instrucțiunilor nr. 3/2011 a fost în mod clar acela de a stabili niște reguli

de natură a facilita aplicarea art. 253 din Legea educației naționale și de a

identifica instituțiile/organele cărora le revin atribuțiile rezultate din

lege.

Văzând

și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., precum și art. 4 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004 modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.L. împotriva sentinței nr. 313 din 28 iunie 2012 a Curții de Apel

Galați, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2013.