ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 134/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. 2041/122/2011, C.C. în calitate de reprezentant al soției sale C.F.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea Ordinului nr. 1534/2011 al Președintelui Curții de Conturi a României, prin care a fost suspendat contractul individual de muncă, conform prevederilor art. 52 lit. c) C. muncii.

Prin încheierea din data de 3 noiembrie 2011, Tribunalul Giurgiu a admis excepția lipsei competenței materiale a completului specializat în judecarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal și a fost scoasă cauza de pe rol și a fost trimis dosarul la completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, reținându-se că soția reclamantului nu este funcționar public, ci angajat al pârâtului cu contract individual de muncă. 2. Hotărârea Tribunalului Prin Sentința nr. 13/LM din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 2855/122/2011 a fost admisă excepția de necompetență materială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și calitatea de act administrativ al Ordinului contestat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că: 3. Hotărârea Curții de Apel București Prin Sentința nr. 2739 de la 24 aprilie 2012 a Curții de Apel București a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția conflicte de muncă și constatându-se ivit un conflict negativ de competență s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului ivit. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a apreciat că raportul juridic dedus judecății este unul de dreptul muncii și nu unul de drept administrativ, întrucât acțiunea vizează litigiul izvorât între părți cu privire la suspendarea unui contract individual de muncă.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece același litigiu.

Înalta Curte reține că instanța competentă în soluționarea cererii introductive a reclamantului este Tribunalul Giurgiu, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, având în vedere obiectul litigiului și calitatea persoanei fizice titulară a raportului de drept supus judecății. Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă un conflict de muncă, deoarece acțiunea vizează contestarea unui ordin emis în cadrul raporturilor de muncă, iar actele normative ce reglementează drepturile de natură contractuală ale reclamantei, incidente în cauză, stabilesc această competență. Așa cum rezultă din Ordinul contestat, soția reclamantului, în calitate de salariat al pârâtului, auditor public extern, avea încheiat un contract individual de muncă, fiind în raporturi de muncă cu pârâtul și nu în raporturi de serviciu.

Astfel, Înalta Curte a constatat că cererea formulată de reclamantă vizează actul emis prin care a fost suspendat contractul individual de muncă, urmare a trimiterii în judecată pentru fapte incompatibile cu funcția deținută, iar raportul juridic dedus judecății nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ. De asemenea, Înalta Curte reține că reclamanta nu are calitatea de funcționar public, iar în cauza de față, raportul juridic născut este fără putință de tăgadă unul de dreptul muncii, pârâtul fiind emitentul actului atacat în calitate de unitate care a încheiat contractul individual de muncă cu reclamanta. Având în vedere considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.F. reprezentată de C.C. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2013. Procesat de GGC - CL