ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 134/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 134/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Giurgiu sub nr. 2041/122/2011, C.C. în calitate de reprezentant al
soției sale C.F.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a
României, anularea Ordinului nr. 1534/2011 al Președintelui Curții de Conturi a
României, prin care a fost suspendat contractul individual de muncă, conform
prevederilor art. 52 lit. c) C. muncii.
Prin încheierea din
data de 3 noiembrie 2011, Tribunalul Giurgiu a admis excepția lipsei
competenței materiale a completului specializat în judecarea cauzelor de
contencios administrativ și fiscal și a fost scoasă cauza de pe rol și a fost
trimis dosarul la completul specializat în litigii de muncă și asigurări
sociale, reținându-se că soția reclamantului nu este funcționar public, ci
angajat al pârâtului cu contract individual de muncă.
Hotărârea
Tribunalului
Prin Sentința nr.
13/LM din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr.
2855/122/2011 a fost admisă excepția de necompetență materială și a fost
declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
București, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere
dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și calitatea de act administrativ
al Ordinului contestat.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că:
Hotărârea Curții
de Apel București
Prin Sentința nr.
2739 de la 24 aprilie 2012 a Curții de Apel București a fost declinată competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția conflicte de
muncă și constatându-se ivit un conflict negativ de competență s-a dispus
înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea
conflictului ivit.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Curtea a apreciat că raportul juridic dedus judecății este
unul de dreptul muncii și nu unul de drept administrativ, întrucât acțiunea
vizează litigiul izvorât între părți cu privire la suspendarea unui contract
individual de muncă.
II. Decizia Înaltei
Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în
conformitate cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul
cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția conflicte de
muncă și asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a
constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de
competență tipic, întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că
există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri
irevocabile, s-au declarat necompetente să judece același litigiu.
Înalta Curte reține
că instanța competentă în soluționarea cererii introductive a reclamantului
este Tribunalul Giurgiu, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, având
în vedere obiectul litigiului și calitatea persoanei fizice titulară a
raportului de drept supus judecății.
Analizând actele
dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată
îl reprezintă un conflict de muncă, deoarece acțiunea vizează contestarea unui
ordin emis în cadrul raporturilor de muncă, iar actele normative ce
reglementează drepturile de natură contractuală ale reclamantei, incidente în
cauză, stabilesc această competență.
Așa cum rezultă din
Ordinul contestat, soția reclamantului, în calitate de salariat al pârâtului,
auditor public extern, avea încheiat un contract individual de muncă, fiind în
raporturi de muncă cu pârâtul și nu în raporturi de serviciu.
Astfel, Înalta Curte
a constatat că cererea formulată de reclamantă vizează actul emis prin care a
fost suspendat contractul individual de muncă, urmare a trimiterii în judecată
pentru fapte incompatibile cu funcția deținută, iar raportul juridic dedus
judecății nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ.
De asemenea, Înalta
Curte reține că reclamanta nu are calitatea de funcționar public, iar în cauza
de față, raportul juridic născut este fără putință de tăgadă unul de dreptul
muncii, pârâtul fiind emitentul actului atacat în calitate de unitate care a
încheiat contractul individual de muncă cu reclamanta.
Având în vedere
considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,
Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și
care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului
Giurgiu, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.F. reprezentată de C.C. în
contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului
Giurgiu, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 ianuarie 2013.
Procesat de GGC - CL