ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 631/2014

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1087/C din 26 octombrie 2012, Tribunalul Bihor a admis acțiunea formulată de reclamanta N.C.M. în contradictoriu cu statul român reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA cu sediul în București. A constatat că imobilul proprietatea reclamantei cu nr. top. X1 înscris în CF Y1 A., în suprafață de 3466 mp se suprapune în totalitate cu terenul expropriat afectat de construcția Autostrăzii T. identificat prin nr. cadastral Z1 A. în suprafață de 7400 mp. A constatat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei N.C.M. la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii Autostrăzii B-C-B1, parcela având nr. top.

X1 în suprafață de 3466 mp înscris în CF Y1 A. A obligat pârâta C.N.A.N.D.R. SA în favoarea reclamantei la plata sumei de 85.080,42 RON, cu titlu de despăgubiri. A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.N.A.N.D.R. SA împotriva chematului în garanție S.T. A obligat chematul în garanție în favoarea pârâtei C.N.A.N.D.R. la plata sumei de 85.080,42 RON încasată cu titlu de despăgubire, pentru suprafața de 3466 mp cu nr. top. X1, fără cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 198/2004, pârâta a expropriat parcela în suprafață totală de 7400 mp cu nr. cadastral Z1 A., prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 18 octombrie 2004. Pentru imobilul cu nr. cadastral Z1, despăgubirea a fost stabilită la suma de 181.648,92 RON, iar la data de 4 iunie 2007 despăgubirea a fost achitată chematului în garanție S.T.

S-a mai constatat totodată de prima instanță că, în conformitate cu raportul de expertiză efectuat în cauză, imobilul proprietatea reclamantei cu nr. top. X1 înscris în CF Y1 A., în suprafață de 3466 mp, se suprapune în totalitate cu terenul expropriat afectat de construcția Autostrăzii T., identificat prin nr. cadastral Z1 A., în suprafață de 7400 mp. Prin urmare, s-a opinat că este evident faptul că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii Autostrăzii B-C-B1, parcela având nr. top. X1 în suprafață de 3466 mp înscris în CF Y1 A., astfel că pârâta C.N.A.N.D.R. SA, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004, a fost obligată în favoarea reclamantei la plata sumei de 85.080,42 RON, cu titlu de despăgubiri.

S-a mai apreciat că despăgubirile aferente imobilului expropriat fiind plătite chematului în garanție, se impune obligarea acestuia la restituirea sumei de 85.080,42 RON, încasată cu titlu de despăgubire, pentru suprafața de 3466 mp cu nr. top. X1. Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 24, art. 15 din Legea nr. 198/2004 și Legea nr. 255/2010, art. 60 C. proc. civ., Tribunalul a admis cererea de chemare în judecată, și cererea de chemare în garanție. Instanța de fond a apreciat că în speță, nu se poate reține culpa procesuală a pârâtei, câtă vreme identificarea terenurilor și stabilirea despăgubirilor s-a făcut în baza planului parcelar pus la dispoziția acesteia de autoritățile competente.

Prin decizia civilă nr. 15/A din 28 martie 2013, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a admis apelurile declarate de pârâta C.N.A.N.D.R. SA București, în reprezentarea Statului Român și apelantul chemat în garanție S.T. în contradictoriu cu intimata reclamantă N.C.M. cu reprezentant legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva sentinței civile nr. 1087/C din 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în întregime, în sensul că: A respins acțiunea formulată de reclamanta N.C.M. A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.N.A.N.D.R., în reprezentarea Statului Român, împotriva chematului în garanție S.T. Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel a constatat următoarele: Prin hotărârea din 18 octombrie 2004, emisă de C.N.A.N.D.R.

SA, Dosar de fond nr. 6144/111/c/2011, în baza art. 7, art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 10 din Normele metodologice de aplicare, a documentației tehnico-economice s-a declanșat procedura de expropriere a imobilului situat în localitatea M., comuna A., în suprafață de 7400 mp, nr. cadastral Z1, nr. top. X1, fiind îndreptățit la despăgubiri S.T., (apelant chemat în garanție, C.P., T.M.I., C.M. și S.G.). Despăgubirea s-a stabilit la suma de 1.816.489.248 ROL, ce urma a fi consemnată la Banca C. pe numele părților în litigiu, iar potrivit procesului-verbal din 7 octombrie 2004, s-a arătat că pentru imobilul cu nr. cadastral Z1, nr. top. X1, în suprafața de 7400 mp teren, pretinde despăgubiri și S.T., apelant chemat în garanție, ce se află în litigiu cu S.G., C.P., cu privire la dreptul de proprietate.

Se reține din cuprinsul sentinței civile nr. 1062 din 13 decembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Marghita, pronunțată și în contradictoriu cu intimata reclamantă N.C.M., că s-a modificat titlul de proprietate din 1 noiembrie 1996 emis pe numele numiților C.P., T.M.I., C.M., S.G., moștenitori ai defunctului S.G. S-a sistat indiviziunea asupra mai multor imobile. S-a constatat totodată că S.T. a dobândit prin cumpărare de la S.G. și C.P., imobilele cu nr. top. X2 5286 mp, X3 1947 mp și X4 167 mp. Ulterior, la 16 martie 2007, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, s-a dispus îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul acestei sentințe, trecându-se cota de 1118/4835 mp de la nr. top.

X5 M., în loc de 1118/4136 mp de la nr. top. X6 M., iar în loc de nr. top. X7 să se treacă nr. top. X8. Din sentința civilă nr. 192 din 7 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Marghita, se reține că s-a dispus sistarea indiviziunii referitor la nr. top. X9 M. și s-a atribuit intimatei reclamante N.C.M., 3466 mp nr. top. X10, reținându-se că S.T., nu are calitate procesuală în acea cauză, sentință îndreptată prin încheierea din 29 decembrie 2008, în sensul că nr. top. atribuit la reclamanta N.C.M. este X1 în suprafață de 3466 mp, iar nr. top. X10, în favoarea celorlalți pârâți. Așadar, din cele două hotărâri, se reține că, intimata reclamantă deține în proprietate o suprafață de 3466 mp nr. top.

X1, iar chematul în garanție S.T. nr. top. X2 în suprafață de 5286 mp, nr. top. X3 în suprafață de 1947 mp și nr. top. X4 în suprafață de 167 mp, total 7400 mp. Din raportul de expertiză topografică, întocmit de expert M.G.L., se reține că nr. top. X1, în suprafață de 3466 mp, proprietate a intimatei-reclamante, conform celor arătate mai sus, este ocupat în întregime de Autostrada T. și se suprapune în întregime cu nr. cadastral Z1 A., în suprafață de 7400 mp, ce a fost expropriat în întregime, în prezent cu nr. cadastral Z1, nr. top. X1. La data la care a avut loc emiterea hotărârii de expropriere, nr. top. X1 nu era dezmembrat, fiind apoi constituit nr. cadastral Z1 în suprafață de 7400 mp, pentru care la 4 mai 2007 s-au acordat despăgubiri chematului în garanție S.T.

deci, ulterior pronunțării sentinței civile nr. 1062 din 13 decembrie 2006 a Judecătoriei Marghita, prin care i s-a stabilit în proprietate acest imobil. Ca urmare, atâta timp cât la data la care s-au achitat despăgubirile stabilite pentru terenul expropriat, apelantul chemat în garanție a dovedit faptul că era proprietar al acestuia, dispozițiile legale cuprinse în art. 2 alin. (3) din Norma de aplicare a Legii nr. 198/2004 respectiv prevederile acestei legi, au fost respectate de C.N.A.N.D.R. SA. Faptul că în speță, asupra terenului ce a făcut obiectul exproprierii, respectiv asupra unei părți din suprafața acestuia, 3466 mp, potrivit raportului de expertiză se suprapune o altă suprafață deținută de un alt proprietar, intimata reclamantă în cauză, nu este o situație care să fie culpabilă C.N.A.N.D.R.

SA, aceasta respectând la data acordării despăgubirilor, dispozițiile legale în materie, în baza documentelor ce justificau dreptul de proprietate al celui expropriat. Prin modul în care a dispus instanța de fond, fără a fi avut loc în prealabil o rectificare a situației de carte funciară, o modificare a titlurilor de proprietate ale ambelor părți, reclamantă, chemat în garanție, practic a anulat dreptul de proprietate al apelantului chemat în garanție, fără vreo justificare legală. Ceea ce este cert, este faptul că asupra unei suprafețe de teren, identificate atât cadastral cât și topografic, există doi proprietari, dar, această situație, nu poate fi imputată C.N.A.N.D.R. SA, iar rezolvarea acestei situații juridice, oricum nu putea avea loc în cadrul unei proceduri speciale, ci pe calea dreptului comun, greșit instanța de fond dispunând în acest sens și obligând practic la plata de către Statul Român a doua oară a despăgubirilor cuvenite.

Cele două părți apelantul chemat în garanție și intimata reclamantă au posibilitatea de-a soluționa amiabil sau pe cale judiciară problema juridică existentă, ocazie cu care, se va rezolva și aspectul stabilirii celui îndreptățit la despăgubiri. Câtă vreme, dreptul de proprietate al chematului în garanție, nu a fost desființat, nu se impunea implicit a fi obligat la a restituit o parte din despăgubirile încasate, dispoziția fiind greșită. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta N.C.M., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul menținerii hotărârii instanței de fond, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că s-a făcut o greșită stabilire a naturii juridice a actelor deduse judecății, respectiv a persoanei ce are calitatea de proprietar tabular și a drepturilor la despăgubire născute ca urmare a raporturilor de expropriere.

Instanța de apel a reținut eronat în considerente că, potrivit unor hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 1062 din 13 decembrie 2006 și sentința nr. 192 din 7 martie 2008 ale Judecătoriei Harghita a rezultat că reclamanta deține în proprietate o suprafață de 3466 mp, nr. top. X1, iar raportul de expertiză topografic întocmit în cauză confirmă împrejurarea că această suprafață de situată pe nr. top. X1, proprietatea sa este ocupată în întregime de Autostrada T. și se suprapune în întregime cu nr. cadastral Z1 A. în suprafață totală de 7.400 mp, ce a fost expropriat în întregime în prezent cu nr. cadastral Z1, nr. top. X1 ce a fost expropriat. Cu toate că S.T. nu a fost intabulat niciodată pe acest nr. top.

X1, iar reclamanta este intabulată în cartea funciară ca proprietară, instanța de apel a considerat în temeiul acelor sentințe că la data la care s-au achitat despăgubirile stabilite pentru terenul expropriat, S.T. era proprietar. Consideră reclamanta că este îndreptățită la despăgubiri, întrucât, este înscrisă în cartea funciară ca proprietară a terenului în litigiu, iar chematul în garanție nu prezintă această dovadă. Reclamanta s-a adresat instanței tocmai pentru a-i fi stabilit dreptul la aceste despăgubiri, instanța derogându-i acest drept, îndrumându-o să facă o altă cerere în justiție. Pe de altă parte, între reclamantă și chematul în garanție nu a existat niciun raport juridic pe care să își poată întemeia o astfel de cerere.

În concluzie, având în vedere proprietatea sa asupra terenului expropriat, despăgubirea i se cuvine acesteia, soluția instanței de fond fiind întemeiată în sensul obligării apelantei pârâte la plata acestora cât și a pârâtului S.T. de restituire a sumei încasate. Excepția nulității recursului este nefondată. Examinând susținerile recurentei, Înalta Curte constată că acestea privesc aspecte de nelegalitate, în sensul stabilirii greșite a naturii juridice a actelor deduse judecății, respectiv a persoanei ce are calitatea de proprietar tabular și a drepturilor la despăgubire născute ca urmare a raporturilor de expropriere. Așa fiind, dispozițiile art. 306 C. proc. civ., nu sunt incidente, deoarece criticile invocate de recurent pot fi subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ. și urmează să fie analizate din această perspectivă. În consecință, excepția nulității recursului urmează să fie respinsă. Recursul este nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului, precum și susținerile părților, Înalta Curte, constată că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea este legală, soluționând în mod judicios litigiul dedus judecății. Sunt neîntemeiate criticile recurentului-pârât privind greșita stabilire a persoanei îndreptățite la a se acorda despăgubiri, acest aspect ținând în realitate de situația de fapt, stabilită de instanță pe baza probelor administrate în apel. Curtea de Apel Oradea a statuat că la data când au fost achitate despăgubirile de către C.N.A.N.D.R.

SA, persoana chemată în garanție, respectiv S.T. era proprietarul imobilului expropriat, conform actelor invocate de parte. Faptul că, ulterior plății despăgubirilor, prin rectificări ale unor hotărâri judecătorești și ale cărții funciare s-a stabilit un alt proprietar, nu îi este opozabil intimatului-pârât. Raportul juridic de expropriere conține dreptul expropriatorului de a expropria și prelua terenul în litigiu, conform procedurilor prevăzute de lege, având obligația de a plăti o despăgubire corespunzătoare proprietarului terenului. La momentul efectuării procedurii de expropriere, conform actelor depuse de S.T. acesta era proprietarul imobilului, iar efectuarea plății și confirmarea ei de către persoana expropriată a marcat încheierea raportului juridic dintre cele două părți și în consecință, obligația de plată a despăgubirii de către pârât s-a stins, ca și dreptul corelativ de a pretinde plata acesteia.

Intimatul-pârât nu mai poate fi obligat să plătească încă o dată despăgubiri unui terț care pretinde aceleași drepturi ca și chematul în garanție, deoarece raportul juridic în temeiul căruia s-ar putea pretinde o asemenea plată nu mai subzistă la momentul judecării cauzei. În situația în care două persoane pretind aceleași drepturi asupra unei suprafețe de teren, acest conflict de drepturi trebuie tranșat pe calea dreptului comun sau pe cale amiabilă, nu printr-un litigiu cu expropriatorul, care nu poate statua asupra aspectelor invocate, după stingerea raportului juridic de expropriere. În ceea ce privește dispozițiile art. 304 pct. 8, susținerile nu sunt întemeiate, deoarece în litigiu este calitatea de proprietar și a dreptului la despăgubire, relativ la procedura de expropriere, nu se susține că ar fi alte aspecte, așadar nu poate exista o confuzie asupra actelor juridice deduse judecății.

Or, așa cum s-a arătat anterior acestea sunt aspecte de fapt care au fost lămurite de instanța de apel, în recurs nefiind posibil a fi invocate aspecte de netemeinicie. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta N.C.M. împotriva deciziei nr. 15/A din 28 martie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2014.