ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 631/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 631/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1087/C din 26

octombrie 2012, Tribunalul Bihor a admis acțiunea formulată de reclamanta N.C.M.

în contradictoriu cu statul român reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA cu sediul în

București.

A constatat că

imobilul proprietatea reclamantei cu nr. top. X1 înscris în CF Y1 A., în

suprafață de 3466 mp se suprapune în totalitate cu terenul expropriat afectat

de construcția Autostrăzii T. identificat prin nr. cadastral Z1 A. în suprafață

de 7400 mp.

A constatat calitatea

de persoană îndreptățită a reclamantei N.C.M. la despăgubiri pentru terenul

expropriat în vederea construirii Autostrăzii B-C-B1, parcela având nr. top. X1

în suprafață de 3466 mp înscris în CF Y1 A.

A obligat pârâta C.N.A.N.D.R.

SA în favoarea reclamantei la plata sumei de 85.080,42 RON, cu titlu de

despăgubiri.

A admis cererea de chemare

în garanție formulată de pârâta C.N.A.N.D.R. SA împotriva chematului în garanție

S.T.

A obligat chematul în

garanție în favoarea pârâtei C.N.A.N.D.R. la plata sumei de 85.080,42 RON încasată

cu titlu de despăgubire, pentru suprafața de 3466 mp cu nr. top. X1, fără cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu prevederile Legii

nr. 198/2004, pârâta a expropriat parcela în suprafață totală de 7400 mp cu nr.

cadastral Z1 A., prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 18 octombrie 2004.

Pentru imobilul cu

nr. cadastral Z1, despăgubirea a fost stabilită la suma de 181.648,92 RON, iar la

data de 4 iunie 2007 despăgubirea a fost achitată chematului în garanție S.T.

S-a mai constatat totodată

de prima instanță că, în conformitate cu raportul de expertiză efectuat în cauză,

imobilul proprietatea reclamantei cu nr. top. X1 înscris în CF Y1 A., în suprafață

de 3466 mp, se suprapune în totalitate cu terenul expropriat afectat de construcția

Autostrăzii T., identificat prin nr. cadastral Z1 A., în suprafață de 7400 mp.

Prin urmare, s-a opinat

că este evident faptul că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri

pentru terenul expropriat în vederea construirii Autostrăzii B-C-B1, parcela având

nr. top. X1 în suprafață de 3466 mp înscris în CF Y1 A., astfel că pârâta C.N.A.N.D.R.

SA, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004, a fost obligată în favoarea reclamantei

la plata sumei de 85.080,42 RON, cu titlu de despăgubiri.

S-a mai apreciat că despăgubirile

aferente imobilului expropriat fiind plătite chematului în garanție, se impune obligarea

acestuia la restituirea sumei de 85.080,42 RON, încasată cu titlu de despăgubire,

pentru suprafața de 3466 mp cu nr. top. X1.

Față de considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 24, art. 15 din Legea nr. 198/2004 și Legea

nr. 255/2010, art. 60 C. proc. civ., Tribunalul a admis cererea de chemare în judecată,

și cererea de chemare în garanție.

Instanța de fond a apreciat

că în speță, nu se poate reține culpa procesuală a pârâtei, câtă vreme identificarea

terenurilor și stabilirea despăgubirilor s-a făcut în baza planului parcelar pus

la dispoziția acesteia de autoritățile competente.

Prin decizia civilă

nr. 15/A din 28 martie 2013, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a admis apelurile

declarate de pârâta C.N.A.N.D.R. SA București, în reprezentarea Statului Român și

apelantul chemat în garanție S.T. în contradictoriu cu intimata reclamantă N.C.M.

cu reprezentant legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva sentinței

civile nr. 1087/C din 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care

a schimbat-o în întregime, în sensul că:

A respins acțiunea formulată

de reclamanta N.C.M.

A respins cererea de chemare

în garanție formulată de pârâta C.N.A.N.D.R., în reprezentarea Statului Român, împotriva

chematului în garanție S.T.

Examinând sentința apelată,

prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel a constatat următoarele:

Prin hotărârea din 18

octombrie 2004, emisă de C.N.A.N.D.R. SA, Dosar de fond nr. 6144/111/c/2011, în

baza art. 7, art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 10 din Normele metodologice de

aplicare, a documentației tehnico-economice s-a declanșat procedura de expropriere

a imobilului situat în localitatea M., comuna A., în suprafață de 7400 mp, nr. cadastral

Z1, nr. top. X1, fiind îndreptățit la despăgubiri S.T., (apelant chemat în garanție,

C.P., T.M.I., C.M. și S.G.).

Despăgubirea s-a stabilit

la suma de 1.816.489.248 ROL, ce urma a fi consemnată la Banca C. pe numele părților

în litigiu, iar potrivit procesului-verbal din 7 octombrie 2004, s-a arătat că pentru

imobilul cu nr. cadastral Z1, nr. top. X1, în suprafața de 7400 mp teren, pretinde

despăgubiri și S.T., apelant chemat în garanție, ce se află în litigiu cu S.G.,

C.P., cu privire la dreptul de proprietate.

Se reține din cuprinsul

sentinței civile nr. 1062 din 13 decembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Marghita,

pronunțată și în contradictoriu cu intimata reclamantă N.C.M., că s-a modificat

titlul de proprietate din 1 noiembrie 1996 emis pe numele numiților C.P., T.M.I.,

C.M., S.G., moștenitori ai defunctului S.G.

S-a sistat indiviziunea

asupra mai multor imobile. S-a constatat totodată că S.T. a dobândit prin cumpărare

de la S.G. și C.P., imobilele cu nr. top. X2  5286 mp, X3 1947 mp și X4 167 mp.

Ulterior, la 16

martie 2007, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, s-a dispus îndreptarea

erorilor materiale din cuprinsul acestei sentințe, trecându-se cota de 1118/4835

mp de la nr. top. X5 M., în loc de 1118/4136 mp de la nr. top. X6 M., iar în loc

de nr. top. X7 să se treacă nr. top. X8.

Din sentința civilă

nr. 192 din 7 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Marghita, se reține că s-a

dispus sistarea indiviziunii referitor la nr. top. X9 M. și s-a atribuit intimatei

reclamante N.C.M., 3466 mp nr. top. X10, reținându-se că S.T., nu are calitate procesuală

în acea cauză, sentință îndreptată prin încheierea din 29 decembrie 2008, în sensul

că nr. top. atribuit la reclamanta N.C.M. este X1 în suprafață de 3466 mp, iar

nr. top. X10, în favoarea celorlalți pârâți.

Așadar, din cele două

hotărâri, se reține că, intimata reclamantă deține în proprietate o suprafață de

3466 mp nr. top. X1, iar chematul în garanție S.T. nr. top. X2  în suprafață de

5286 mp, nr. top. X3 în suprafață de 1947 mp și nr. top. X4 în suprafață de 167

mp, total 7400 mp.

Din raportul de expertiză

topografică, întocmit de expert M.G.L., se reține că nr. top. X1, în suprafață de

3466 mp, proprietate a intimatei-reclamante, conform celor arătate mai sus, este

ocupat în întregime de Autostrada T. și se suprapune în întregime cu nr. cadastral

Z1 A., în suprafață de 7400 mp, ce a fost expropriat în întregime, în prezent cu

nr. cadastral Z1, nr. top. X1.

La data la care a avut

loc emiterea hotărârii de expropriere, nr. top. X1 nu era dezmembrat, fiind apoi

constituit nr. cadastral Z1 în suprafață de 7400 mp, pentru care la 4 mai 2007 s-au

acordat despăgubiri chematului în garanție S.T. deci, ulterior pronunțării sentinței

civile nr. 1062 din 13 decembrie 2006 a Judecătoriei Marghita, prin care i s-a stabilit

în proprietate acest imobil.

Ca urmare, atâta timp

cât la data la care s-au achitat despăgubirile stabilite pentru terenul expropriat,

apelantul chemat în garanție a dovedit faptul că era proprietar al acestuia, dispozițiile

legale cuprinse în art. 2 alin. (3) din Norma de aplicare a Legii nr. 198/2004 respectiv

prevederile acestei legi, au fost respectate de C.N.A.N.D.R. SA.

Faptul că în speță, asupra

terenului ce a făcut obiectul exproprierii, respectiv asupra unei părți din suprafața

acestuia, 3466 mp, potrivit raportului de expertiză se suprapune o altă suprafață

deținută de un alt proprietar, intimata reclamantă în cauză, nu este o situație

care să fie culpabilă C.N.A.N.D.R. SA, aceasta respectând la data acordării despăgubirilor,

dispozițiile legale în materie, în baza documentelor ce justificau dreptul de proprietate

al celui expropriat.

Prin modul în care a dispus

instanța de fond, fără a fi avut loc în prealabil o rectificare a situației de carte

funciară, o modificare a titlurilor de proprietate ale ambelor părți, reclamantă,

chemat în garanție, practic a anulat dreptul de proprietate al apelantului chemat

în garanție, fără vreo justificare legală.

Ceea ce este cert, este

faptul că asupra unei suprafețe de teren, identificate atât cadastral cât și topografic,

există doi proprietari, dar, această situație, nu poate fi imputată C.N.A.N.D.R.

SA, iar rezolvarea acestei situații juridice, oricum nu putea avea loc în cadrul

unei proceduri speciale, ci pe calea dreptului comun, greșit instanța de fond dispunând

în acest sens și obligând practic la plata de către Statul Român a doua oară a despăgubirilor

cuvenite.

Cele două părți apelantul

chemat în garanție și intimata reclamantă au posibilitatea de-a soluționa amiabil

sau pe cale judiciară problema juridică existentă, ocazie cu care, se va rezolva

și aspectul stabilirii celui îndreptățit la despăgubiri. Câtă vreme, dreptul de

proprietate al chematului în garanție, nu a fost desființat, nu se impunea implicit

a fi obligat la a restituit o parte din despăgubirile încasate, dispoziția fiind

greșită.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs

reclamanta N.C.M., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul menținerii

hotărârii instanței de fond, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., arătând că s-a făcut o greșită stabilire a naturii juridice a actelor

deduse judecății, respectiv a persoanei ce are calitatea de proprietar tabular

și a drepturilor la despăgubire născute ca urmare a raporturilor de expropriere.

Instanța de apel a reținut

eronat în considerente că, potrivit unor hotărâri judecătorești, respectiv sentința

civilă nr. 1062 din 13 decembrie 2006 și sentința nr. 192 din 7 martie 2008 ale

Judecătoriei Harghita a rezultat că reclamanta deține în proprietate o suprafață

de 3466 mp, nr. top. X1, iar raportul de expertiză topografic întocmit în cauză

confirmă împrejurarea că această suprafață de situată pe nr. top. X1, proprietatea

sa este ocupată în întregime de Autostrada T. și se suprapune în întregime cu

nr. cadastral Z1 A. în suprafață totală de 7.400 mp, ce a fost expropriat în întregime

în prezent cu nr. cadastral Z1, nr. top. X1 ce a fost expropriat.

Cu toate că S.T. nu a

fost intabulat niciodată pe acest nr. top. X1, iar reclamanta este intabulată în

cartea funciară ca proprietară, instanța de apel a considerat în temeiul acelor

sentințe că la data la care s-au achitat despăgubirile stabilite pentru terenul

expropriat, S.T. era proprietar. Consideră reclamanta că este îndreptățită la despăgubiri,

întrucât, este înscrisă în cartea funciară ca proprietară a terenului în litigiu,

iar chematul în garanție nu prezintă această dovadă.

Reclamanta s-a adresat

instanței tocmai pentru a-i fi stabilit dreptul la aceste despăgubiri, instanța

derogându-i acest drept, îndrumându-o să facă o altă cerere în justiție. Pe de altă

parte, între reclamantă și chematul în garanție nu a existat niciun raport juridic

pe care să își poată întemeia o astfel de cerere.

În concluzie, având în

vedere proprietatea sa asupra terenului expropriat, despăgubirea i se cuvine acesteia,

soluția instanței de fond fiind întemeiată în sensul obligării apelantei pârâte

la plata acestora cât și a pârâtului S.T. de restituire a sumei încasate.

Excepția nulității

recursului este nefondată.

Examinând susținerile

recurentei, Înalta Curte constată că acestea privesc aspecte de nelegalitate, în

sensul stabilirii greșite a naturii juridice a actelor deduse judecății,

respectiv a persoanei ce are calitatea de proprietar tabular și a drepturilor

la despăgubire născute ca urmare a raporturilor de expropriere.

Așa fiind, dispozițiile

art. 306 C. proc. civ., nu sunt incidente, deoarece criticile invocate de recurent

pot fi subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

și urmează să fie analizate din această perspectivă.

În consecință, excepția

nulității recursului urmează să fie respinsă.

Recursul este nefondat.

Examinând actele și

lucrările dosarului, precum și susținerile părților, Înalta Curte,

constată că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea este legală, soluționând

în mod judicios litigiul dedus judecății.

Sunt neîntemeiate criticile

recurentului-pârât privind greșita stabilire a persoanei îndreptățite

la a se acorda despăgubiri, acest aspect ținând în realitate de situația de fapt,

stabilită de instanță pe baza probelor administrate în apel.

Curtea de Apel Oradea

a statuat că la data când au fost achitate despăgubirile de către C.N.A.N.D.R.

SA, persoana chemată în garanție, respectiv S.T. era proprietarul imobilului expropriat,

conform actelor invocate de parte.

Faptul că, ulterior plății

despăgubirilor, prin rectificări ale unor hotărâri judecătorești și ale cărții funciare

s-a stabilit un alt proprietar, nu îi este opozabil intimatului-pârât.

Raportul juridic de expropriere

conține dreptul expropriatorului de a expropria și prelua terenul în litigiu, conform

procedurilor prevăzute de lege, având obligația de a plăti o despăgubire corespunzătoare

proprietarului terenului.

La momentul efectuării

procedurii de expropriere, conform actelor depuse de S.T. acesta era proprietarul

imobilului, iar efectuarea plății și confirmarea ei de către persoana expropriată

a marcat încheierea raportului juridic dintre cele două părți și în consecință,

obligația de plată a despăgubirii de către pârât s-a stins, ca și dreptul corelativ

de a pretinde plata acesteia.

Intimatul-pârât nu mai

poate fi obligat să plătească încă o dată despăgubiri unui terț care pretinde aceleași

drepturi ca și chematul în garanție, deoarece raportul juridic în temeiul căruia

s-ar putea pretinde o asemenea plată nu mai subzistă la momentul judecării cauzei.

În situația în care două

persoane pretind aceleași drepturi asupra unei suprafețe de teren, acest conflict

de drepturi trebuie tranșat pe calea dreptului comun sau pe cale amiabilă, nu printr-un

litigiu cu expropriatorul, care nu poate statua asupra aspectelor invocate, după

stingerea raportului juridic de expropriere.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 304 pct. 8, susținerile nu sunt întemeiate, deoarece în litigiu este calitatea

de proprietar și a dreptului la despăgubire, relativ la procedura de expropriere,

nu se susține că ar fi alte aspecte, așadar nu poate exista o confuzie asupra actelor

juridice deduse judecății. Or, așa cum s-a arătat anterior acestea sunt aspecte

de fapt care au fost lămurite de instanța de apel, în recurs nefiind posibil a fi

invocate aspecte de netemeinicie.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să

respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta N.C.M. împotriva deciziei nr. 15/A din 28 martie

2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2014.