ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4020/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin Sentința penală nr. 1 din data de 08 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr. 5913/88/2012, s-a dispus: "În temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și 320 alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul S.Ș.M., administrator la SC A.T.O. SRL Tulcea, fără antecedente penale, la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare. În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an. În temeiul art. 71 C. pen.

i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În temeiul art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale pe o durată de 4 ani. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83 C. pen. A admis acțiunea civilă. A obligat inculpatul la plata sumei de 17.650 RON reprezentând c/val prejudiciu către Garda Financiară - Secția Tulcea. A menținut sechestrul asigurător asupra apartamentului situat în mun. Tulcea, proprietatea inculpatului, sechestru instituit prin ordonanța nr. 299/P/2012 din 3 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1100 RON, din care, suma de 200 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției către B.A. Tulcea pentru avocat D.G. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 299/P/2012 Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a trimis în judecată pe inculpatul S.Ș.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut în rechizitoriu că în calitate de administrator al unei societăți comerciale, inculpatul nu a evidențiat în documentele contabile ale societății, tranzacția efectuată printr-o factură fiscală în valoare de 49.768 RON și nu a înregistrat și nu a înregistrat în contabilitate lipsa în gestiune de motorină constatată la data de 30 august 2011 în valoare de 4.846,84 RON, cauzând bugetului de stat un prejudiciu total de 17.659 RON, din care 10.590 RON TVA colectat și 7.060 RON impozit pe profit. La termenul de judecată din 11 decembrie 2012, inculpatul a solicitat aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen., menționând că recunoaște fapta de care este acuzat și are cunoștință de probele de vinovăție administrate în cursul urmăririi penale, își însușește aceste probe și nu dorește administrarea altor probe.

Fiind întrunite toate condițiile legale (instanța este competentă să judece cauza și legal sesizată, infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu este exceptată de la aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen., inculpatul a recunoscut faptele reținute în rechizitoriu), instanța a admis cererea de aplicare a procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției. Examinând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a constatat că aceste probe sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În aceste condiții, instanța a reținut următoarea situație de fapt: La data de 22 ianuarie 2010, la Oficiul Registrului Comerțului Tulcea a fost înregistrată SC A.T.O.

SRL Tulcea având ca principal obiect de activitate declarat comerțul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi și gazoși și al produselor derivate. De la momentul înființării, administratorul cu puteri depline și nelimitate a fost numit înv. S.Ș.M. În realizarea obiectului de activitate, SC A.T.O. SRL Tulcea a încheiat la data de 02 martie 2010 contractul de vânzare-cumpărare produse petroliere nr. 19 cu SC S.M. SRL Voluntari, prin care societatea învinuitului trebuia să livreze cumpărătorului cantitatea totală de 100 t motorină. În baza acestui contract SC A.T.O. SRL Tulcea a început să livreze motorină către cumpărător. Organele fiscale, cu prilejul controlului efectuat, au constatat că s-au efectuat livrări de motorină ce au fost evidențiate în 16 facturi fiscale emise de vânzător către cumpărător pe anul 2010. La data de 30 august 2011 Garda Financiară - Secția Tulcea a constatat în evidența contabilă a SC A.T.O.

SRL Tulcea că au fost evidențiate 15 astfel de tranzacții comerciale, din care o livrare în sem. I/2010 și 14 livrări în sem. II/2010. Cu prilejul efectuării unui control încrucișat la SC S.M. SRL. Voluntari, s-a constatat că în realitate în anul 2010 s-au înregistrat 16 tranzacții comerciale, identificându-se în Jurnalul pentru cumpărări pe luna mai 2010 înregistrată o achiziție de motorină în valoare de 49.768 RON efectuată de la SC A.T.O. SRL Tulcea prin factura fiscală nr. X din 21 mai 2010. Această tranzacție comercială nu a fost însă regăsită și în evidența contabilă a SC A.T.O. SRL Tulcea, unde în Jurnalul pentru vânzări pe luna mai 2010 nu s-a găsit evidențiată livrarea de combustibil în valoare de 49.768 RON și nici în lunile ulterioare.

Audiat în legătură cu această neconcordanță, inculpatul S.Ș.M. a recunoscut tranzacția efectuată, că personal a emis factura nr. X din 21 mai 2010 către SC S.M. SRL. Voluntari și că din neglijență nu a mai dispus înregistrarea ei în contabilitate. Prin neînregistrarea în contabilitate a facturii de livrare nr. X din 21 mai 2010 în valoare de 49.768 RON SC A.T.O. SRL Tulcea a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 16.054,18 RON, reprezentând 9.632,51 RON TVA colectat și 6.421,67 RON impozit pe profit. Cu prilejul controlului care s-a desfășurat la SC A.T.O. SRL Tulcea în luna august 2011, la data de 30 august 2011 s-a făcut o inventariere a patrimoniului societății, prilej cu care s-a constatat un stoc scriptic de motorină înregistrat în contabilitate de 1.301,8 l, în valoare de 4.946,84 RON, motorină care în fapt nu exista, rezultând astfel o lipsă în gestiune de motorină în valoare de 4.946,84 RON, lipsă care nu s-a înregistrat în contabilitate.

Inculpatul S.Ș.M. a declarat cu acel prilej, prin proprie răspundere că nu deține în stoc motorină, asumându-și lipsa din gestiune constatată. Prin neînregistrarea în contabilitate a lipsei de gestiune de motorină în valoare de 4.946,84 RON, SC A.T.O. SRL Tulcea a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 1.595,75 RON, reprezentând 957,45 RON TVA colectat și 638,30 RON impozit pe profit. Prin cele două modalități de comitere a faptei s-a cauzat un prejudiciu total adus bugetului de stat în cuantum de 17.659 RON, din care 10.590 RON TVA colectat și 7.060 RON impozit pe profit. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, care este absolvent de studii superioare, căsătorit, administrator al unei societăți comerciale, fără antecedente penale.

Au fost avute în vedere, de asemenea, disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., astfel că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare. În contextul în care art. 9 din Legea nr. 241/2005 prevede și pedeapsa interzicerii unor drepturi inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an, conform art. 65 alin. (1) C. pen. Inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În privința modalității de executare a pedepsei aplicate, tribunalul a optat pentru o modalitate neprivativă de libertate, toate circumstanțele personale ale inculpatului pledând pentru lăsarea în libertate a acestuia.

Constatând că sunt îndeplinite toate condițiile cerute de disp. art. 81 C. pen., instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în conf. cu art. 82 alin. (1) C. pen. S-a făcut de asemenea, aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen., în sensul suspendării pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale. Văzând și disp. art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. în sensul că dacă în cursul termenului de încercare, va săvârși din nou o infracțiune, instanța va revoca suspendarea condiționată, dispunând executare în întregime a pedepsei aplicate în prezentul dosar, pedeapsă ce nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Relativ la acțiunea civilă, instanța a reținut că Garda Financiară - Secția Tulcea, mandatată de A.N.A.F. prin delegația nr. 126099 din 14 august 2012, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 17.650 RON. În contextul în care inculpatul a recunoscut existența infracțiunii, a recunoscut, implicit și prejudiciul creat prin fapta sa, astfel că acțiunea civilă a fost admisă, inculpatul urmând a fi obligat la plata sumei de 17.650 RON către partea civilă. În vederea garantării recuperării prejudiciului, prin ordonanța nr. 299/P/2012 din data de 3 iulie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a dispus indisponibilizarea și instituirea sechestrului asigurător asupra apartamentului inculpatului.

Temeiurile pentru care s-a luat această măsură asigurătorie subzistă, inculpatul nefăcând în cursul judecății nicio dovadă a plății, măcar parțial, a prejudiciului cauzat, astfel că această măsură a fost menținută. Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul S.Ș.M., criticând-o pentru netemeinicie, în sensul greșitei dozări a pedepsei stabilite, apreciind că se impunea reținerea de circumstanțe atenuante, ținând în esență de circumstanțele personale ale inculpatului și de atitudinea sinceră a acestuia. Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 56/P din 16 aprilie 2013, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat S.Ș.M. împotriva Sentinței penale nr. 1 din 08 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare avansate de către stat în apel. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a apreciat că sentința apelată este legală și temeinică, nefiind motive întemeiate pentru reformarea, chiar și în parte, a acesteia. Astfel s-a reținut că fapta dedusă judecății este susținută de probele administrate pe timpul urmăririi penale, pe care inculpatul și le-a însușit, recunoscând săvârșirea faptei și din acestea rezultă că, în cauză, la prima instanță de judecată, erau întrunite cumulativ condițiile art. 345 alin. (2) C. proc.

pen., în sensul existenței faptei obiect al inculpării, al săvârșirii acesteia de către inculpat, cu intenție. S-a mai reținut că încadrarea juridică reținută în actul de sesizare este corectă și nu a impus aplicabilitatea art. 334 C. proc. pen. S-a arătat, de asemenea, că atitudinea sinceră a inculpatului a fost valorificată în condițiile art. 320 1 C. proc. pen., iar în cauză acesta nu a putut să evoce alte elemente circumstanțiale de natură personală, suficient de consolidate, încât să justifice atenuarea răspunderii penale, condițiile art. 74 C. pen. S-a apreciat că în limitele prevăzute de lege, pedeapsa stabilită față de inculpat a fost just dozată, în condițiile art. 72 C. pen., orientată spre minimul special, astfel încât nu se mai impune redozarea în calea de atac, a acesteia.

Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 385 3 C. proc. pen., inculpatul S.Ș.M. Apărătorul inculpatului reiterând concluziile formulate în fața instanței de apel, a pus concluzii de admiterea recursului solicitând desființarea în parte a hotărârilor atacate întrucât instanța de fond a reținut aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. însă nu a făcut și aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74, 76 C. pen. în raport de circumstanțele personale ale inculpatului. Concluzionând, apărătorul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Recursul declarat de inculpat este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente.

Înalta Curte amintește că Decizia penală nr. 56/P a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, împotriva căreia inculpatul a declarat recurs a fost pronunțată la data de 16 aprilie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care a fost modificat conținutul art. 385 9 C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de casare și prin modificarea conținutului cazurilor de casare rămase în vigoare.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că fapta inculpatului S.Ș.M., administrator al SC "A.T.O." SRL Tulcea, de a nu evidenția în documentele contabile ale societății o tranzacție în valoare de 49.768 RON și de a nu înregistra în contabilitate lipsa în gestiune de motorină constatată la data de 30 august 2011 în valoare de 4.846,84 RON, cauzând bugetului de stat un prejudiciu total de 17.659 RON (din care, 10.590 RON TVA colectat și 7.060 RON, impozit pe profit), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o Curte de Casație, astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept.

Aspectele invocate de recurentul inculpat, prin apărător, cu privire la individualizarea pedepsei exced conținutului cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. în actuala reglementare, care se referă doar la pedeapsa aplicată în alte limite decât cele stabilite de lege. Cum pedeapsa aplicată inculpatului din prezenta cauză este stabilită în limite legale, just dozată, cu respectarea condițiilor art. 72 C. pen. orientată spre minimul special ca urmare a reținerii disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu poate supune analizei motivul de recurs invocat de inculpat prin apărătorul său. Legiuitorul stabilește în termeni imperativi limitele acestui caz de casare neexistând posibilitatea prorogării câmpului de aplicare și la alte situații decât cele expres prevăzute de lege.

Reținerea unor circumstanțe atenuante, reducerea pedepsei în limitele art. 76 C. pen., urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, stabilirea modalității de executare a pedepsei sunt împrejurări ce țin de procesul de individualizare a pedepselor și nu mai pot fi supuse cenzurii Înaltei Curți de Casație și Justiție ca urmare a modificării cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., fapt pentru care Înalta Curte nu va supune analizei criticile formulate de inculpat sub acest aspect. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.Ș.M. împotriva Deciziei penale nr. 56/P din 16 aprilie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2013. Procesat de GGC - GV