ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4020/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4020/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele :

Prin Sentința penală nr. 1 din data de 08

ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr.

5913/88/2012, s-a dispus:

"În temeiul art.

9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și 320 alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul S.Ș.M.,

administrator la SC A.T.O. SRL Tulcea, fără antecedente penale, la o pedeapsă

principală de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată

de 1 an.

În temeiul art. 71 C.

pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 81 C.

pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale pe o durată de 4

ani.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata

suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

S-a atras atenția

inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83 C. pen.

A admis acțiunea

civilă.

A obligat inculpatul

la plata sumei de 17.650 RON reprezentând c/val prejudiciu către Garda

Financiară - Secția Tulcea.

A menținut sechestrul

asigurător asupra apartamentului situat în mun. Tulcea, proprietatea

inculpatului, sechestru instituit prin ordonanța nr. 299/P/2012 din 3 iulie

2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.

În temeiul art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat în sumă de 1100 RON, din care, suma de 200 RON,

reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției către B.A. Tulcea pentru avocat D.G.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 299/P/2012 Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a trimis în judecată pe

inculpatul S.Ș.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în

formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut în

rechizitoriu că în calitate de administrator al unei societăți comerciale,

inculpatul nu a evidențiat în documentele contabile ale societății, tranzacția

efectuată printr-o factură fiscală în valoare de 49.768 RON și nu a înregistrat

și nu a înregistrat în contabilitate lipsa în gestiune de motorină constatată

la data de 30 august 2011 în valoare de 4.846,84 RON, cauzând bugetului de stat

un prejudiciu total de 17.659 RON, din care 10.590 RON TVA colectat și 7.060

RON impozit pe profit.

La termenul de

judecată din 11 decembrie 2012, inculpatul a solicitat aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen., menționând că recunoaște fapta de care este acuzat și are

cunoștință de probele de vinovăție administrate în cursul urmăririi penale, își

însușește aceste probe și nu dorește administrarea altor probe.

Fiind întrunite toate

condițiile legale (instanța este competentă să judece cauza și legal sesizată,

infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu este exceptată

de la aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen., inculpatul a

recunoscut faptele reținute în rechizitoriu), instanța a admis cererea de

aplicare a procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției.

Examinând probele

administrate în cursul urmăririi penale, instanța a constatat că aceste probe

sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a

fost săvârșită de inculpat.

În aceste condiții,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 22

ianuarie 2010, la Oficiul Registrului Comerțului Tulcea a fost înregistrată SC

A.T.O. SRL Tulcea având ca principal obiect de activitate declarat comerțul cu

ridicata al combustibililor solizi, lichizi și gazoși și al produselor

derivate. De la momentul înființării, administratorul cu puteri depline și

nelimitate a fost numit înv. S.Ș.M.

În realizarea

obiectului de activitate, SC A.T.O. SRL Tulcea a încheiat la data de 02 martie

2010 contractul de vânzare-cumpărare produse petroliere nr. 19 cu SC S.M. SRL

Voluntari, prin care societatea învinuitului trebuia să livreze cumpărătorului

cantitatea totală de 100 t motorină.

În baza acestui

contract SC A.T.O. SRL Tulcea a început să livreze motorină către cumpărător.

Organele fiscale, cu prilejul controlului efectuat, au constatat că s-au

efectuat livrări de motorină ce au fost evidențiate în 16 facturi fiscale emise

de vânzător către cumpărător pe anul 2010.

La data de 30 august

2011 Garda Financiară - Secția Tulcea a constatat în evidența contabilă a SC

A.T.O. SRL Tulcea că au fost evidențiate 15 astfel de tranzacții comerciale,

din care o livrare în sem. I/2010 și 14 livrări în sem. II/2010.

Cu prilejul

efectuării unui control încrucișat la SC S.M. SRL. Voluntari, s-a constatat că

în realitate în anul 2010 s-au înregistrat 16 tranzacții comerciale,

identificându-se în Jurnalul pentru cumpărări pe luna mai 2010 înregistrată o

achiziție de motorină în valoare de 49.768 RON efectuată de la SC A.T.O. SRL

Tulcea prin factura fiscală nr. X din 21 mai 2010. Această tranzacție

comercială nu a fost însă regăsită și în evidența contabilă a SC A.T.O. SRL

Tulcea, unde în Jurnalul pentru vânzări pe luna mai 2010 nu s-a găsit

evidențiată livrarea de combustibil în valoare de 49.768 RON și nici în lunile

ulterioare.

Audiat în legătură cu

această neconcordanță, inculpatul S.Ș.M. a recunoscut tranzacția efectuată, că

personal a emis factura nr. X din 21 mai 2010 către SC S.M. SRL. Voluntari și

că din neglijență nu a mai dispus înregistrarea ei în contabilitate.

Prin neînregistrarea

în contabilitate a facturii de livrare nr. X din 21 mai 2010 în valoare de

49.768 RON SC A.T.O. SRL Tulcea a prejudiciat bugetul de stat cu suma de

16.054,18 RON, reprezentând 9.632,51 RON TVA colectat și 6.421,67 RON impozit

pe profit.

Cu prilejul controlului

care s-a desfășurat la SC A.T.O. SRL Tulcea în luna august 2011, la data de 30

august 2011 s-a făcut o inventariere a patrimoniului societății, prilej cu care

s-a constatat un stoc scriptic de motorină înregistrat în contabilitate de

1.301,8 l, în valoare de 4.946,84 RON, motorină care în fapt nu exista,

rezultând astfel o lipsă în gestiune de motorină în valoare de 4.946,84 RON,

lipsă care nu s-a înregistrat în contabilitate.

Inculpatul S.Ș.M. a

declarat cu acel prilej, prin proprie răspundere că nu deține în stoc motorină,

asumându-și lipsa din gestiune constatată.

Prin neînregistrarea

în contabilitate a lipsei de gestiune de motorină în valoare de 4.946,84 RON,

SC A.T.O. SRL Tulcea a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 1.595,75 RON,

reprezentând 957,45 RON TVA colectat și 638,30 RON impozit pe profit.

Prin cele două

modalități de comitere a faptei s-a cauzat un prejudiciu total adus bugetului

de stat în cuantum de 17.659 RON, din care 10.590 RON TVA colectat și 7.060 RON

impozit pe profit.

La individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de

art. 72 C. pen. gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana

infractorului, care este absolvent de studii superioare, căsătorit,

administrator al unei societăți comerciale, fără antecedente penale.

Au fost avute în

vedere, de asemenea, disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., astfel

că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare.

În contextul în care

art. 9 din Legea nr. 241/2005 prevede și pedeapsa interzicerii unor drepturi

inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată

de 1 an, conform art. 65 alin. (1) C. pen.

Inculpatului i s-a

aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În privința

modalității de executare a pedepsei aplicate, tribunalul a optat pentru o modalitate

neprivativă de libertate, toate circumstanțele personale ale inculpatului

pledând pentru lăsarea în libertate a acestuia.

Constatând că sunt

îndeplinite toate condițiile cerute de disp. art. 81 C. pen., instanța de fond

a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani,

termen de încercare stabilit în conf. cu art. 82 alin. (1) C. pen.

S-a făcut de

asemenea, aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen., în sensul suspendării

pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei principale.

Văzând și disp. art.

359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. în

sensul că dacă în cursul termenului de încercare, va săvârși din nou o

infracțiune, instanța va revoca suspendarea condiționată, dispunând executare

în întregime a pedepsei aplicate în prezentul dosar, pedeapsă ce nu se va

contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Relativ la acțiunea

civilă, instanța a reținut că Garda Financiară - Secția Tulcea, mandatată de

A.N.A.F. prin delegația nr. 126099 din 14 august 2012, s-a constituit parte

civilă în procesul penal cu suma de 17.650 RON.

În contextul în care

inculpatul a recunoscut existența infracțiunii, a recunoscut, implicit și

prejudiciul creat prin fapta sa, astfel că acțiunea civilă a fost admisă,

inculpatul urmând a fi obligat la plata sumei de 17.650 RON către partea

civilă.

În vederea garantării

recuperării prejudiciului, prin ordonanța nr. 299/P/2012 din data de 3 iulie

2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a dispus indisponibilizarea și

instituirea sechestrului asigurător asupra apartamentului inculpatului.

Temeiurile pentru

care s-a luat această măsură asigurătorie subzistă, inculpatul nefăcând în

cursul judecății nicio dovadă a plății, măcar parțial, a prejudiciului cauzat,

astfel că această măsură a fost menținută.

Împotriva acestei

sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul S.Ș.M.,

criticând-o pentru netemeinicie, în sensul greșitei dozări a pedepsei

stabilite, apreciind că se impunea reținerea de circumstanțe atenuante, ținând

în esență de circumstanțele personale ale inculpatului și de atitudinea sinceră

a acestuia.

Curtea de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin

Decizia penală nr. 56/P din 16 aprilie 2013, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat S.Ș.M.

împotriva Sentinței penale nr. 1 din 08 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul

Tulcea.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. a obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 500 RON,

cheltuieli judiciare avansate de către stat în apel.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a apreciat că sentința apelată este legală și

temeinică, nefiind motive întemeiate pentru reformarea, chiar și în parte, a

acesteia.

Astfel s-a reținut că

fapta dedusă judecății este susținută de probele administrate pe timpul

urmăririi penale, pe care inculpatul și le-a însușit, recunoscând săvârșirea

faptei și din acestea rezultă că, în cauză, la prima instanță de judecată, erau

întrunite cumulativ condițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul

existenței faptei obiect al inculpării, al săvârșirii acesteia de către

inculpat, cu intenție.

S-a mai reținut că

încadrarea juridică reținută în actul de sesizare este corectă și nu a impus

aplicabilitatea art. 334 C. proc. pen.

S-a arătat, de

asemenea, că atitudinea sinceră a inculpatului a fost valorificată în

condițiile art. 320

1

C. proc. pen., iar în cauză acesta nu a putut

să evoce alte elemente circumstanțiale de natură personală, suficient de

consolidate, încât să justifice atenuarea răspunderii penale, condițiile art.

74 C. pen.

S-a apreciat că în

limitele prevăzute de lege, pedeapsa stabilită față de inculpat a fost just dozată,

în condițiile art. 72 C. pen., orientată spre minimul special, astfel încât nu

se mai impune redozarea în calea de atac, a acesteia.

Împotriva acestei din

urmă decizii, a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev. de art.

385

3

C. proc. pen., inculpatul S.Ș.M.

Apărătorul

inculpatului reiterând concluziile formulate în fața instanței de apel, a pus

concluzii de admiterea recursului solicitând desființarea în parte a

hotărârilor atacate întrucât instanța de fond a reținut aplicarea dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen. însă nu a făcut și aplicarea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74, 76 C. pen. în raport de circumstanțele

personale ale inculpatului.

Concluzionând,

apărătorul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special

prevăzut de lege.

Recursul declarat de

inculpat este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele

considerente.

Înalta Curte

amintește că Decizia penală nr. 56/P a Curții de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze penale cu minori și de familie, împotriva căreia inculpatul a

declarat recurs a fost pronunțată la data de 16 aprilie 2013, după intrarea în

vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, lege prin care a fost modificat conținutul art. 385

9

C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de casare și prin modificarea

conținutului cazurilor de casare rămase în vigoare.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului rezultă că fapta inculpatului S.Ș.M., administrator al

SC "A.T.O." SRL Tulcea, de a nu evidenția în documentele contabile

ale societății o tranzacție în valoare de 49.768 RON și de a nu înregistra în

contabilitate lipsa în gestiune de motorină constatată la data de 30 august

2011 în valoare de 4.846,84 RON, cauzând bugetului de stat un prejudiciu total

de 17.659 RON (din care, 10.590 RON TVA colectat și 7.060 RON, impozit pe

profit), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune

fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Din expunerea de

motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au

determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție într-o Curte de Casație, astfel încât exercitarea

controlului judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept.

Aspectele invocate de

recurentul inculpat, prin apărător, cu privire la individualizarea pedepsei

exced conținutului cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen. în actuala reglementare, care se referă doar la pedeapsa aplicată

în alte limite decât cele stabilite de lege.

Cum pedeapsa aplicată

inculpatului din prezenta cauză este stabilită în limite legale, just dozată,

cu respectarea condițiilor art. 72 C. pen. orientată spre minimul special ca

urmare a reținerii disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., Înalta

Curte apreciază că nu poate supune analizei motivul de recurs invocat de

inculpat prin apărătorul său.

Legiuitorul

stabilește în termeni imperativi limitele acestui caz de casare neexistând

posibilitatea prorogării câmpului de aplicare și la alte situații decât cele

expres prevăzute de lege.

Reținerea unor

circumstanțe atenuante, reducerea pedepsei în limitele art. 76 C. pen., urmare

a reținerii circumstanțelor atenuante, stabilirea modalității de executare a

pedepsei sunt împrejurări ce țin de procesul de individualizare a pedepselor și

nu mai pot fi supuse cenzurii Înaltei Curți de Casație și Justiție ca urmare a

modificării cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., fapt pentru care Înalta Curte nu va supune analizei criticile formulate

de inculpat sub acest aspect.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de

inculpat.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la

plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.Ș.M. împotriva Deciziei penale nr.

56/P din 16 aprilie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 decembrie 2013.

Procesat de GGC - GV