ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3992/2013

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 43 din 21 martie 2013 Tribunalul Mureș, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul O.L., fiul lui L. și I., în prezent deținut în Penitenciarul Bistrița, după cum urmează;

- În temeiul art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.

- În baza art. 61 alin. (1) C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de 7 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 106 din 15 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș și în consecință s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 862 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa rezultantă de:

- 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., art. 66 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., adică a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, precum și a dreptului de a fi administrator la societățile comerciale, pe o durată de 1 (un) an.

A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. - adică a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, precum și a dreptului de a fi administrator la societățile comerciale - în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a dispus ca prezenta hotărâre să se comunice Oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Mureș, pentru a se proceda la înregistrarea condamnării inculpatului, în conformitate cu art. 21 pct. g din Legea nr. 26/1990 republicată, privind registrul comerțului.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 alin. (3) C. proc. pen., art. 998, art. 999 din vechiul C. civ. s-a admis în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Mureș cu sediul în Târgu Mureș, jud. Mureș și în consecință a fost obligat inculpatul O.L., să plătească în favoarea părții civile suma de 19.127 RON, cu titlu de despăgubiri civile, precum și majorările de întârziere aferente până la data stingerii integrale a sumei datorate.

S-a admis cererea formulată de partea civilă referitoare la instituirea măsurii sechestrului asigurător și în conformitate cu prevederile art. 163 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a dispus instituirea acestei măsuri de indisponibilizare asupra tuturor bunurilor imobile și mobile ale inculpatului O.L., până la concurența sumei de 19.127 RON.

S-a dispus ca măsura sechestrului asigurător să fie adusă la îndeplinire prin organele proprii de executare ale părții civile.

S-a făcut aplicarea art. 191 C. proc. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, înregistrat la data de 13 august 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O.L. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Referitor la activitatea ilicită reținută și pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în actul de sesizare, în esență, s-a reținut faptul că, inculpatul O.L., în calitate de administrator la SC M.S. SRL, după ce la data de 18 decembrie 2008 a semnat procesul-verbal de sechestru nr. 66547/2008 întocmit de către inspectorii din cadrul D.G.F.P. Mureș, prin care s-a instituit sechestrul fiscal asupra autoturismului marca A. 1,9 TDI serie motor X, nr. de identificare X, a înstrăinat acest autoturism către martorul M.C.G., cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 19.127 RON.

Inculpatul nici în cursul urmăririi penale și nici în fața primei instanțe nu a recunoscut comiterea faptei.

În fapt s-au reținut următoarele:

În perioada 24 august 2005 - 10 decembrie 2008 numitul C.D. a îndeplinit funcția de administrator scriptic al SC M.S. SRL, societate ce avea ca obiect de activitate intermedieri în comerțul cu textile, confecții din blană, încălțăminte și articole din piele. În fapt de administrarea și activitatea societății se ocupa martora M.M.R., care angaja personalul, reprezenta societatea, avea drept de semnătură și totodată gestiona atât veniturile cât și cheltuielile societății.

La data de 10 decembrie 2008, C.D. a cesionat părțile sociale în favoarea inculpatului O.L., care a preluat și funcția de administrator al SC M.S. SRL, cu sediul în Târgu Mureș, jud. Mureș.

În declarația dată C.D. a mai arătat că pe parcursul desfășurării procedurii de cesionare a părților sociale, organele fiscale au comunicat faptul că societatea figurează cu datorii restante, iar inculpatul O.L. odată cu preluarea părților sociale a fost de acord cu plata acestor debite.

SC M.S. SRL avea în proprietate un autoturism marca A. 1,9 TDI serie motor X, nr. de identificare X.

La data de 18 decembrie 2008, prin procesul-verbal de sechestru nr. 66547 încheiat de către executorul fiscal O.F., s-a dispus instituirea sechestrului asupra autoturismului marca A. 1,9 TDI, serie motor X, număr de identificare X, în vederea stingerii titlului executor emis de către APP Târnâveni. Autoturismul mai sus menționat a fost lăsat în custodia administratorului O.L., acesta semnând pentru luarea în custodie a mașinii și, totodată, i s-a adus la cunoștința acestuia că bunul mobil sechestrat este indisponibilizat pe durata executării silite.

În urma verificărilor efectuate de către inspectorii fiscali din cadrul AEP Târgu Mureș - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice s-a constatat faptul că bunul mobil sechestrat prin procesul-verbal sus-menționat a fost înstrăinat de inculpatul O.L. la data de 05 ianuarie 2009 cu factura fiscală nr. xxx, către M.C.G.

Cu această ocazie, a fost întocmit un contract de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit și ulterior, în baza fișei de înmatriculare auto și a documentelor anexe, autoturismul a fost înmatriculat pe numele martorului M.C.G.

În declarația olografă din 31 martie 2010 dată în faza actelor premergătoare începerii urmăririi penale, inculpatul O.L. a recunoscut că el a întocmit factura fiscală prin care SC M.S. SRL a vândut mașina către numitul M.C.G. Acuzatul nu a recunoscut că ar fi semnat contractul de vânzare-cumpărare pentru autoturismul sus-menționat, fișa de înmatriculare auto, cererea de radiere auto, sau certificatul de înmatriculare seria X. După începerea urmăririi penale, inculpatul a refuzat să mai dea declarație în fața organelor de urmărire penală.

În declarația dată în fața instanței, inculpatul a menționat că el personal nu a semnat niciun fel de proces-verbal de sechestru referitoare la acest autoturism, pe care nici nu l-a văzut. Nu știe cine a cumpărat autoturismul, cunoaște doar că acesta a fost înmatriculat pe numele martorului M.C.G., fiul d-nei M.M.R.. Pe martorul M.C.G. nu l-a văzut niciodată și prin urmare nu avea cum să încheie cu acesta acte juridice.

Martorul M.C.G. în declarațiile date a menționat că autoturismul marca A. A4 l-a cumpărat de la inculpatul O.L., după ce amândoi au semnat contractul de vânzare-cumpărare, iar despre condițiile achiziționării autoturismului a discutat doar cu inculpatul O.L. După ce a achitat prețul autoturismului de la inculpatul O.L., administratorul SC M.S. SRL a primit factura fiscală nr. 000039 din 05 ianuarie 2009, precum și chitanța care atesta contravaloarea sumei achitată.

Martora M.M.R., a declarat că autoturismul marca A. a fost cumpărat de M.C.G. de la SC M.S. SRL, în baza unui contract de vânzare-cumpărare, a unei facturi și chitanțe, documentele care au fost completate de acuzatul O.L..

Pornind de la punctul de vedere exprimat de inculpatul O.L. care a contestat semnăturile lui, în cauză a fost efectuat un raport de constatare tehnico-științifică nr. 111006 din 02 martie 2011, din care rezultă faptul că semnăturile de la poziția vânzător de pe contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit și fișa de înmatriculare auto, probabil au fost executate de învinuitul O.L.

Împrejurarea că prin raportul de constatare tehnico-științifică nu este exclusă posibilitatea ca semnăturile în discuție să fi fost executate de către o altă persoană decât inculpatul, nu este de natură a infirma concluzia potrivit căreia acuzatul este cel care a executat aceste semnături, date fiind declarațiile martorilor M.C.G. și M.M.R., care au arătat, în mod neechivoc, faptul că documentele referitoare la achiziționarea autoturismului marca A. 4 au fost completate de inculpatul O.L., administratorul SC M.S. SRL, context în care poziția procesuală a inculpatului referitoare la negarea efectuării semnăturilor pe documentele anterior arătate este una nesinceră și nu se coroborează cu materialul probator administrat.

Așadar, potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică nr. 111006 din 02 martie 2011, coroborate cu declarațiile martorilor M.C.G. și M.M.R., în final s-a conchis că inculpatul O.L., în calitate de administrator al SC M.S. SRL este cel care a completat documentele referitoare la înstrăinarea autoturismului marca A. 4, către martorul M.C.G.

În atare context, în ceea ce privește starea de fapt, interpretând prin prisma prevederilor art. 63 C. proc. pen., conținutul materialului probator administrat în cursul urmării penale, s-a considerat că rezultă, în mod indubitabil, faptul că inculpatul O.L., în calitate de administrator al SC M.S. SRL, după ce la data de 18 decembrie 2008 a semnat procesul-verbal de sechestru nr. 66547/2008 întocmit de către inspectorii din cadrul D.G.F.P. Mureș, prin care s-a instituit sechestrul fiscal asupra autoturismului marca A. 1,9 TDI serie motor X, nr. de identificare X, la data de 05 ianuarie 2009, a înstrăinat acest autoturism către martorul M.C.G.

S-a arătat că starea de fapt mai sus descrisă se probează cu următoarele mijloace de probă: sesizarea D.G.F.P. nr. 425001 din 07 ianuarie 2010, sesizarea AFP Târgu Mureș nr. 425025 din 08 ianuarie 2010, fișa sintetică totală anexa nr. 1, lista administratorilor și asociaților - anexa 2, istoricul societății comerciale comunicat de ORC - Tribunalul Mureș, lista angajaților comunicat de ITM Mureș, extrase de cont de la R.B., V., BCR, B.C., P.B., declarațiile inculpatului, declarațiile numitei M.M.R., declarațiile martorilor, raportul de constatare tehnico-științifică și procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Din materialul probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal, s-a considerat că vinovăția inculpatului, în privința săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, sub aspectul comiterii căreia a fost deferit justiției, este pe deplin dovedită.

S-a conchis că fapta inculpatului O.L., care în calitate de administrator la SC M.S. SRL, după ce la data de 18 decembrie 2008 a semnat procesul-verbal de sechestru nr. 66547/2008 întocmit de către inspectorii din cadrul D.G.F.P. Mureș, prin care s-a instituit sechestrul fiscal asupra autoturismului marca A. 1,9 TDI serie motor X, nr. de identificare X, la data 05 ianuarie 2009, a înstrăinat acest autoturism către martorul M.C.G., cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 19.127 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005.

S-a reținut că față de inculpatul O.L., sunt aplicabile prevederile art. 37 lit. a) C. pen., referitoare la instituția recidivei mari postcondamnatorii, întrucât așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, prin Sentința penală nr. 106 din 15 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș, acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7,2 ani închisoare, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 15 august 2008, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 862 zile, iar fapta penală care formează obiectul prezentului dosar, a săvârșit-o la data de 05 ianuarie 2009, adică în intervalul de timp cuprins între data la care a fost liberat condiționat și data la care pedeapsa aplicată de 7,2 ani închisoare - și care constituie primul termen al recidivei menționate - ar fi fost considerat executată.

La individualizarea pedepsei aplicate, pentru fapta penală reținută, s-au urmărit criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume:

- gradul de pericol social concret al infracțiunilor, concretizat în împrejurări care compun conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală dar și extrinseci acestuia, cum este, în esență: modalitatea săvârșirii activității infracționale;

- persoana inculpatului care nu se află la prima confruntare cu legea penală, potrivit fișei de cazier judiciar acesta are un bogat trecut infracțional, fiind subiect al mai multor condamnări definitive la pedepse privative de libertate, pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat, tâlhărie, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, care însă, nu au constituit avertismente suficient de puternice în vederea reeducării.

- limitele pedepsei prevăzute în legea specială pentru infracțiunea de evaziune fiscală, care sunt între 2 ani și 8 ani închisoare,

- dispozițiile părții generale a C. pen., prevederile art. 37 lit. a), art. 61 C. pen.,

- poziția procesuală a inculpatului care au avut o atitudine nesinceră pe tot parcursul desfășurării procesului penal.

Sintetizând aceste elemente de individualizare, s-a considerat, că o pedeapsă în cuantum de 2 ani și 5 luni închisoare aplicată, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., va reprezenta un tratament penal just, în contextul dat, realizându-se totodată și scopul sancțiunii penale înserat în economia art. 52 C. pen., fiind respectat și principiul proporționalității directe a sancțiunii oglindit în cuantumul pedepsei stabilite.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de 7 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 106 din 15 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș și în consecință s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 862 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni închisoare.

Totodată, deoarece este obligatoriu, având în vedere prevederile art. 9 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005, în baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., art. 66 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reținut că prin adresa nr. 251709 din 05 martie 2012, AEP Târgu Mureș a comunicat organelor de cercetare penală că potrivit fișei sintetice evaluate la data de 05 martie 2012, inculpatul nu a achitat obligațiile fiscale în sumă de 22.924 RON.

În fața instanței A.N.A.F. - D.G.F.P. Mureș prin înscrisul înaintat la dosarul cauzei a menționat că solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 22.924 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului la care să se adauge majorările de întârziere aferente până la data stingerii integrale a sumei datorate.

Totodată, partea civilă a solicitat în temeiul art. 163 - 164 C. proc. pen., instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența valorii pagubei.

Dat fiind faptul că în perioada 25 septembrie 2008 - 10 decembrie 2008 administratorul SC M.S. SRL a fost M.M.R. - persoană care a reținut și nu a virat pe destinații legale în cel mult 30 de zile, suma de 3.797 RON, procurorul în actul de sesizare a arătat că în urma comiterii infracțiunii pentru care a fost deferit justiției, prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului, de către acuzatul O.L., este în sumă de 19.127 RON.

De asemenea s-a reținut că potrivit chitanței seria TS7 nr. 3 827280 din 20 septembrie 2011, SC M.S. SRL a achitat la Trezoreria municipiului Târgu Mureș, suma de 3.797 RON, reprezentând obligații fiscale.

S-a arătat că dacă din suma menționată și solicitată de către partea civilă în conținutul actului respectiv 22.924 RON scădem contravaloarea obligațiilor fiscale achitate în cuantum de 3.797 RON, mai rămâne de recuperat suma de 19.127 RON, care de altfel a și fost reținut în rechizitoriu ca și prejudiciu cauzat bugetului consolidat al statului, de inculpatul O.L.

Așadar, în ceea ce privește cuantumul prejudiciului cauzat de acuzatul O.L., în urma comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, pentru care acesta a fost trimis în judecată, prejudiciul cauzat este în valoare totală de 19.127 RON (22.924 RON - 3.797 RON = 19.127 RON).

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 alin. (3) C. proc. pen., art. 998, art. 999 din vechiul C. civ., s-a admis în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF - D.G.F.P. Mureș și în consecință a fost obligat inculpatul O.L., să plătească în favoarea părții civile suma de 19.127 RON, cu titlu de despăgubiri civile, precum și majorările de întârziere aferente până la data stingerii integrale a sumei datorate.

Cererea de instituire a măsurii asigurătorii asupra bunurilor inculpatului O.L., prin prisma prevederilor legale, în opinia primei instanțe este întemeiată motiv pentru care a fost admisă și în conformitate cu prevederile art. 163 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a dispus instituirea acestei măsuri de indisponibilizare asupra tuturor bunurilor imobile și mobile ale inculpatului O.L. până la concurența sumei de 19.127 RON.

Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen legal, apel D.G.F.P. Mureș și inculpatul O.L.

Partea civilă D.G.F.P. Mureș a solicitat reportarea integrală a pagubei creată și obligarea inculpatului O.L. la plata sumei de 22.924 RON la care să se adauge accesoriile până la data stingerii efective a debitului motivat de faptul că paguba produsă trebuie reparată integral.

Inculpatul O.L. a solicitat achitarea sa în baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. motivat de faptul că s-a dovedit în mod indubitabil că semnăturile de pe actele de înstrăinare a autoturismului în cauză i-ar aparține.

Inculpatul a mai arătat că ștampila societății era la numita M.M.R. iar autoturismul a rămas la fiul acesteia.

Prin Decizia penală nr. 26/A din 7 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate împotriva Sentinței penale nr. 43 din 21 martie 2013 a Tribunalului Mureș, de către partea civilă D.G.F.P. Mureș, reprezentant al A.N.A.F. (cu sediul în București, sector 5) și de inculpatul O.L. (fiul lui L. și M., în prezent deținut în Penitenciarul Târgu Mureș).

A fost obligată partea civilă apelantă să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale suma de 100 RON, iar inculpatul să achite cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale suma de 300 RON, din care suma de 200 RON cu titlu de onorar pentru avocat din oficiu se va avansa Baroului Mureș din fondul special al Curții de Apel Târgu Mureș.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate și în integralitatea sa instanța de control judiciar a reținut următoarele:

S-a constatat că starea de fapt, astfel cum a fost reținută și dovedită este corectă. Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul O.L., în calitate de administrator al SC M.S. SRL Târgu Mureș, după ce la data de 18 decembrie 2008 a semnat procesul-verbal de sechestru nr. 66547/2008, întocmit de către inspectorii din cadrul D.G.F.P Mureș, prin care s-a instituit sechestru fiscal asupra autoturismului marca A. 1,9 TDI, serie motor X, la data de 05 ianuarie 2009 a înstrăinat acest autoturism către martorul M.C.G., cauzând în acest mod un prejudiciu bugetului de stat de 19.127 RON.

S-a reținut că susținerile inculpatului nu au nicio bază și nu sunt dovedite în niciun mod. Astfel martorii M.M.R. și M.C.G. au arătat că autoturismul menționat a fost vândut de către inculpat care a și completat documentele care au stat la baza acestei tranzacții.

Expertiza tehnico-științifică de natură grafică, în care s-au folosit spre comparare declarațiile olografe ale inculpatului O.L. și probele de semnătură a concluzionat că semnăturile de la poziția "vânzător" de pe contractul de vânzare-cumpărare pentru vehicul și Fișa de înmatriculare auto probabil au fost executate de inculpatul O.L.

Așa cum s-a mai arătat afirmațiile inculpatului O.L. în sensul că ar fi ceva dubios cu privire la tranzacția menționată întrucât ștampila societății, al cărui administrator legal era inculpatul O.L., se afla la martora M.M.R., iar cumpărătorul autoturismului în cauză a fost chiar fiul acesteia M.C.G. nu au niciun fel de susținere, nefiind dovedită implicarea acestora în activitatea infracțională.

Totodată, deși expertiza menționată vorbește de probabilitatea ca inculpatul O.L. să fi semnat actele care au făcut obiectul autoturismului în cauză, întrucât nu sunt elemente suficiente pentru a se trage o concluzie fermă, considerăm, astfel cum a reținut și prima instanță, că la baza concluziei care conduce la ideea că inculpatul apelant a semnat acele acte stau și declarațiile martorilor audiați în cauză, declarații care nu s-a dovedit a fi date în fals și nici nu s-a dovedit participarea, în vreun fel, a martorilor M.M.R. și M.C.G. la comiterea acestei fapte penale.

Încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului O.L. este corectă astfel că nu se impune reconsiderarea acesteia.

S-a mai arătat că individualizarea pedepsei aplicate inculpatului apelant că s-a făcut cu respectarea criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. privind gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost comisă dar și de persoana inculpatului care a comis noua faptă în stare de recidivă postcondamnatorie suferind multiple condamnări la pedeapsa cu închisoarea datorită faptului că a săvârșit o gamă largă de infracțiuni.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a considerat că și aceasta a fost soluționată în mod legal și temeinic. Astfel prin rechizitoriu instanța a fost sesizată cu producerea unui prejudiciu de 19.127 RON de către inculpatul O.L. prin săvârșirea faptei pentru care a fost deferit justiției.

În al doilea rând, s-a arătat că prima instanța a reținut, printr-un calcul simplu și pertinent, de unde provine prejudiciul creat de inculpatul apelant. Cum partea civilă nu a justificat, vizavi de motivarea primei instanțe, prejudiciul evaluat la 22.924 RON s-a considerat că argumentele aduse de prima instanță sunt insurmontabile.

Ca atare cum elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005 sunt întrunite pe deplin și cum argumentele reținute de prima instanță în soluționarea laturii civile a cauzei sunt cât se poate de pertinente, în baza art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpat și partea civilă.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs inculpatul O.L. și partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Mureș.

Prezent în stare de arest în fața instanței de recurs, recurentul inculpat O.L. a arătat că își retrage recursul declarat împotriva hotărârii instanței de apel, solicitând să se ia act de manifestarea sa de voință.

Recurenta parte civilă, prin motivele de recurs scrise a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii civile, astfel cum a fost formulată, în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 22.924 RON datorată bugetului consolidat al statului, plus dobânzile și penalitățile aferente până la stingerea datoriei.

Examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată, Înalta Curte constată că recursul declarat de partea civilă este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că decizia instanței de apel a fost pronunțată la data de 7 iunie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a procedat la limitarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., astfel încât unele cazuri au fost abrogate, iar altele au fost modificate sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, doar la chestiuni de drept.

Astfel, prin modificările aduse de această lege, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înțeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare, situațiile care vizează netemeinicia hotărârilor.

În cauza de față, partea civilă a criticat hotărârea instanței de apel cu privire la latura civilă a cauzei, referitor la neobligarea inculpatului la plata întregii sume menționate în constituirea de parte civilă, însă față de modificările aduse de Legea nr. 2/2013 care stabilește că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au invocat aspecte de nelegalitate, critica privind greșita soluționare a laturii civile nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., care vizează acele situații în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

În ce privește recursul declarat de inculpatul O.L., instanța urmează să ia act de declarația acestuia că își retrage recursul.

Potrivit dispozițiilor art. 385

4

C. proc. pen. cu referire la art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat, retragerea trebuind să fie făcută fie personal, fie prin mandatar special.

În cauza de față, recurentul inculpat, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu a declarat că își retrag recursul formulat împotriva deciziei instanței de apel.

Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 385 C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de manifestarea de voință a recurentului inculpat O.L. și va lua act de retragerea recursului declarat de acesta împotriva hotărârii instanței de apel.

Având în vedere cele menționate, Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul O.L. acesta împotriva Deciziei penale nr. 26/A din 7 iunie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, iar în baza baza art. 385

9

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă ANAF prin D.G.F.P. Mureș împotriva aceleiași decizii.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul O.L. împotriva Deciziei penale nr. 26/A din 7 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă ANAF prin D.G.F.P. Mureș împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12 decembrie 2013.

Procesat de GGC - AM