ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3571/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 43 din 27 martie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-revizuientă C.D. împotriva sentinței penale nr. 13/CC din 07 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Neamț. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelanta-revizuientă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această hotărâre, în esență, instanța a reținut că nu există niciunul din motivele de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuienta C.D.

Recursul declarat de revizuienta este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că, așa cum a reținut prima instanță, în cererea de revizuire formulată inițial, revizuienta a invocat doar mijloace de probă noi și nu elemente de fapt necunoscute la soluționarea fondului cauzei care să conducă la inexistența infracțiunilor pentru care a fost condamnată, cererea de revizuire fundamentându-se pe apărări pe care revizuienta le-a formulat și în căile de atac. În fața instanței de apel revizuienta-condamnată a reiterat motivele invocate în cererea de revizuire precizând în plus următoarele: - nu s-a efectuat niciun act de cercetare penală; - atât Parchetul, cât și instanța de fond nu s-a aflat în posesia dosarului cauzei; - nu a fost audiată în cauză, astfel încât nu a putut formula apărări.

În faza procesuală a recursului, revizuienta-condamnată, prin apărător, a solicitat admiterea recursului apreciind că în cauză este incident cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen. Reviziuirea este reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Totodată, revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.

Cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de art. 394 lit. a)-e) și sunt singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. Astfel, potrivit textului de lege mai sus menționat, reviziurea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Cum în speță motivele de revizuire invocate de recurenta-revizuientă nu se circumscriu cazurilor prev. de art. 394 C. proc. pen. care sunt de strictă interpretare și aplicare, recursul urmează a fi respins ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta revizuită la plata cheltuielilor judiciare către stat din care suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta C.D. împotriva deciziei penale nr. 43 din 27 martie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2012.