ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4126/2018

Ședința publică din data de 5 octombrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare, la data de 07.02.2018, sub dosarul nr. x/2018, petentul A. în contradictoriu cu intimata B., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să dispună autorizarea acceptării de către interzisă, prin petent, în calitate de tutore, a succesiunii după defunctul ei soț, C., decedat la data de 15.04.2017, precum și participarea ei, prin tutore, la dezbaterea succesorală și autorizarea revocării testamentului autentic dat de interzisă în anul 2017, în fața notarului public D. din Sighetu Marmației.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 144, 145 și 171 Noul C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1646/2018 din 27 aprilie 2018, Judecătoria Satu Mare a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, reținând că deși interzisul judecătoresc locuiește în mun. Satu Mare, capetele de cerere formulate vizează un imobil situat în Sighetul Marmației care în opinia instanței se află în circumscripția Judecătoriei Baia Mare.

Prin sentința civilă nr. 7947 din 03 septembrie 2018 2018 a Judecătoriei Baia Mare, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În argumentarea acestei soluții, s-a reținut, în esență, că în speță, în raport cu dispozițiile art. 114 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 116 același cod, competența teritorială revine Judecătoriei Satu Mare, ca fiind instanța inițial învestită cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Satu Mare competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Conform alin. (2) al aceluiași text legal, în cazul cererilor privind autorizarea de către instanța de tutelă și de familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită privește un imobil, este, de asemenea, competentă și instanța în a cărei circumscripție teritorială este situat imobilul. În acest caz, instanța de tutelă și de familie care a pronunțat hotărârea va comunica de îndată o copie a acesteia instanței de tutelă și de familie în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința cel ocrotit.

Înalta Curte reține totodată că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ. iar pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului.

În speță, obiectul acțiunii îl reprezintă o cerere în autorizarea unor acțiuni ale interzisului judecătoresc, competența instanței fiind alternativă în acest caz, potrivit dispozițiilor art. 114 C. proc. civ.

Având în vedere obiectul litigiului, competența teritorială fiind una alternativă, de ordine privată, reclamantului revenindu-i alegerea dintre mai multe instanțe deopotrivă competente, și în raport cu faptul că interzisul judecătoresc are reședința în mun. Satu Mare, Înalta Curte constată că Judecătoriei Satu Mare, cea dintâi învestită, îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei.

Astfel fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din același cod, va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Satu Mare, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2018.