ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3727/2018

HOTĂRÂRE

23.10.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3727/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată la data de 03.01.2018 pe rolul Judecătoriei Satu Mare sub număr unic de dosar x/2018 contestatoarea Administrația Națională "Apele Române", Administrația Bazinală de Apă Someș-Tisa în contradictoriu cu intimata A. a solicitat anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. x/2017 al B.E.J. B.

Prin Sentința nr. 2.339 din 14 iunie 2018, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, secția civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în raport de dispozițiile legale privind organizarea și funcționarea Administrației Naționale "Apele Române", calitatea procesuală pasivă în cadrul judecății desfășurate în dosarul nr. x/2015 aparține Administrației Bazinale de Apă Someș-Tisa, ca structură cu personalitate juridică aflată în subordinea Administrației Naționale "Apele Române". Împrejurarea că în cauză actele de procedură au fost efectuate la sediul Sistemului de Gospodărire a Apelor Satu Mare, reprezintă o chestiune care ține de administrarea acelei cauzei și care este permisă de dispozițiile procedurale, câtă vreme debitoarea a achiesat la aceasta. Cu toate acestea, îndeplinirea procedurilor de judecată prin intermediul unei structuri locale a Administrației, fără personalitate juridică și - implicit - fără patrimoniu propriu, ori atribuții în materia gestionării banilor publici, nu determină dobândirea de către această entitate a calității de debitor al obligației, câtă vreme aceasta nu deține atribuții proprii care să îi permită executarea obligațiilor născute din titlul executoriu ce face obiectul analizei, obligații care vizează - în calitate de debitoare - Administrația Bazinală "Someș-Tisa", în structura căreia Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare reprezintă o unitate fără personalitate juridică.

Se face referire la Ordinul nr. 1.235 din 19 septembrie 2003 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 201/2003, anexa 1, învederându-se că normele de aplicare a acestui ordin prevăd la art. 5.1.3. că în cazuri justificate pe seama instituțiilor publice fără personalitate juridică pot fi deschise la unitățile trezoreriei statului conturi de disponibilități pentru încasarea de la instituția publică ierarhic superioară a unor sume din care vor fi efectuate plăți în numerar numai pentru cheltuieli care au fost angajate, ordonanțate și lichidate de ordonatorul de credite, în condițiile legii, de natura drepturilor salariale, burse, ajutoare, alte drepturi sociale și cheltuieli urgente care nu pot fi efectuate prin virament. La virarea sumelor în conturile instituțiilor publice fără personalitate juridică persoanele abilitate să efectueze plăți din bugetele instituțiilor publice ierarhic superioare se vor asigura că au fost parcurse fazele de angajare, lichidare și ordonanțare a cheltuielilor.

În conturile de disponibilități ale instituțiilor publice fără personalitate juridică acestea pot depune și eventualele venituri proprii încasate în numerar din prestări în servicii sau alte activități care sunt aprobate din bugetele instituțiilor publice ierarhic superioare și care se virează la termenele stabilite de ordonatorul de credite în conturile acestora.

S-a arătat că dispozițiile art. 5.1.4. prevăd că deschiderea la unitățile trezoreriei statului pe seama instituțiilor publice fără personalitate juridică a conturilor de disponibilități prevăzute la art. 5.1.3. se efectuează numai cu aprobarea ordonatorului principal de credite, la propunerea conducătorului unității cu personalitate juridică în cadrul căreia funcționează instituțiile respective, care va stabili și natura sumelor ce se gestionează prin aceste conturi.

S-a apreciat că o posibilă confuzie poate fi generată de maniera de identificare a debitoarei în cadrul hotărârilor care constituie titlu executoriu, prin folosirea titulaturii complete Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală "Someș-Tisa" - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, arătându-se însă este evident că are calitatea de debitor entitatea care deține personalitate juridică și care - în puterea atribuțiilor conferite de lege - are capacitatea de a proceda la executarea hotărârii care constituie titlu executoriu, de a lua decizii și de a aloca fondurile bugetare care să asigure această executare.

Pe de altă parte, instanța a reținut, raportat la împrejurarea că, fiind în procedura specială a contestației la executare, regula aplicabilă în materia competenței este o regulă derogatorie de la dreptul comun și este reglementată de dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, astfel cum rezultă din dispozițiile legale în materia organizării și funcționării Administrației Naționale "Apele Române", dar și din cuprinsul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 129/LMA din 02.03.2016, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2015, calitatea de debitor aparține Administrației Bazinale "Someș-Tisa", ca entitate cu personalitate juridică direct obligată în raporturile de muncă cu creditorul.

În acest context, instanța a reținut că însăși actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. x/2017 al B.E.J. B. au fost efectuate împotriva acestui debitor, căruia i-au fost comunicate actele de executare silită efectuate și care este - de altfel - și titularul cererii de chemare în judecată, având ca obiect contestație la executare.

S-a mai arătat că nu pot fi primite nici argumentele legate de încheierea contractelor de muncă cu entitatea Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, câtă vreme - astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în probațiune - aceasta nu a acționat niciodată în nume propriu, ci ca reprezentant - fără personalitate juridică - al Administrației Bazinale "Someș-Tisa", iar decizia care a făcut obiectul analizei instanțelor care au pronunțat hotărârile ce constituie titluri executorii a fost emisă de către Directorul General al Administrației Naționale "Apele Române", Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare acționând ca entitate reprezentantă în teritoriu a structurii superioare Administrația Bazinală "Someș-Tisa", la rândul său reprezentantă a unității centrale.

De asemenea, s-a apreciat că nici împrejurarea potrivit căreia încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de către Judecătoria Satu Mare nu poate constitui un argument pentru reținerea competenței de soluționare a contestației la executare de către această instanță de judecată, câtă vreme potrivit art. 712 alin. (3) C. proc. civ. "după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale".

Or, această anulare poate viza inclusiv aspecte legate de încuviințarea executării silite de către o instanță necompetentă, iar calea prin care un astfel de aspect trebuie adus în discuție este contestația la executare, care urmează a fi soluționată de către instanța de executare competentă potrivit art. 651 C. proc. civ.

Raportat la aceste argumente, instanța a reținut că excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Satu Mare este întemeiată și a fost invocată cu respectarea dispozițiilor art. 130 raportat la art. 131 alin. (2) C. proc. civ. (instanța având nevoie de verificări pentru stabilirea competenței), motiv pentru care a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Satu Mare, invocată din oficiu, cu consecința declinării cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, în raport de sediul debitoarei care are personalitate juridică și ca ordonator principal de credite, potrivit Ordinului nr. 1.235/2003 mai sus descris.

Prin Sentința nr. 6.180 din 4 octombrie 2018, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Satu Mare. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că anterior pronunțării sentinței de declinare a competenței din 14.06.2018, la primul termen de judecată, 22 martie 2018, Judecătoria Satu Mare, procedând la verificarea competenței, a constatat că este competentă general, material și teritorial raportat la dispozițiile art. 714 coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ.. La același termen de judecată a dispus măsuri procesuale referitoare la achitarea contravalorii copierii dosarului execuțional de către contestatoare și la comunicarea acestuia de către executor. La cel de al doilea termen de judecată, 03.05.2018, Judecătoria Satu Mare a reținut cauza în pronunțare și a amânat pronunțarea pentru data de 10 mai 2018. Prin încheierea din data de 10 mai 2018, în urma deliberării avute în cauză, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială și a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării acestei excepții, acordând termen în acest sens la data de 14 iunie 2018, dată la care, admițând excepția, a pronunțat Sentința de declinare nr. 2.339/2018.

Față de cele expuse anterior s-a reținut că Judecătoria Satu Mare, procedând la termenul de judecată din data de 22 martie 2018 la verificarea competenței și constatând că este competentă general, material și teritorial să judece cauza, raportat la dispozițiile art. 714 coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a pronunțat o încheiere care, raportat la dispozițiile art. 131 alin. (1) teza finală C. proc. civ., are caracter interlocutoriu și care, în consecință, văzând și dispozițiile art. 235 C. proc. civ., leagă instanța, odată ce a fost pronunțată. Drept urmare, s-a arătat că instanța nu mai avea posibilitatea ca ulterior, în termenul de amânare a pronunțării, să invoce din oficiu, excepția necompetenței teritoriale și să pronunțe o soluție contrară celei pronunțate prin încheierea interlocutorie din data de 22.03.2018, în condițiile în care propria competență era stabilită prin încheierea interlocutorie pronunțată anterior.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 03.01.2018 pe rolul Judecătoriei Satu Mare contestatoarea Administrația Națională "Apele Române", Administrația Bazinală de Apă Someș-Tisa, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. x/2017 al B.E.J. B.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevede, în noua redactare, că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Judecătoria Satu Mare, prin Încheierea nr. 3.757 din 5 decembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 a admis cererea formulată de B.E.J. B. și a încuviințat executarea silită pornită împotriva debitoarei Administrația Națională "Apele Române", Administrația Bazinală de Apă Someș-Tisa - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, cu sediul în municipiul Satu Mare.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin Încheierea nr. 3.757 din 5 decembrie 2017, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, anume Judecătoria Satu Mare, ca instanță de executare.

Înalta Curte reține și că, potrivit prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. În speță, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, anume 22 martie 2018, Judecătoria Satu Mare, procedând la verificarea competenței sale, a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, iar la următorul termen de judecată, 3 mai 2018, instanța a rămas în pronunțare, dispunând amânarea pronunțării pentru data de 10 mai 2018, când s-a dispus repunerea pe rol a cauzei și s-a fixat termen de judecată la data de 14 iunie 2018.

Or Judecătoria Satu Mare a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale abia la termenul din 14 iunie 2018, cu nesocotirea prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., anterior citate.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.