ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1365/2019

Ședința publică din data de 18 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la 26 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Administrația Domeniului Public Satu Mare a solicitat obligarea pârâtei A. la plata sumei de 240 RON, reprezentând contravaloarea tarifului de penalizare ca urmare a abaterilor reținute în sarcina pârâtei de către angajații reclamantei, potrivit notelor de control seria x din 10 noiembrie 2014 și seria x din 19 noiembrie 2014, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 134/2010, H.C.L. Satu Mare nr. 10/2014, 149/2012 și 256/2011, Legea nr. 287/2009, O.G. nr. 13/2011, art. 451 și art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4276/2018 din 5 decembrie 2018, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Satu Mare a reținut că art. 107 C. proc. civ. reglementează un caz de competență de ordine privată.

De asemenea, aceeași judecătorie a reținut că pârâta a invocat, în mod legal, prin întâmpinare, excepția necompetenței teritoriale, prin raportare la domiciliul său, aflat în Baia Mare.

Prin urmare, în temeiul art. 130 alin. (3), raportat la art. 132 C. proc. civ., Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la 27 decembrie 2018, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 5147/2019 din 8 mai 2019, Judecătoria Baia Mare a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Baia Mare a reținut că excepția de necompetență teritorială reglementată de art. 107 C. proc. civ. este de ordine privată.

După evocarea dispozițiilor art. 130 alin. (4) și art. 201 alin. (1) C. proc. civ., aceeași judecătorie a constatat că excepția necompetenței teritoriale de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinarea depusă în termenul legal de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată.

Or, în prezentul dosar, cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei la 20 septembrie 2018, astfel încât termenul de depunere a întâmpinării s-a împlinit la 16 octombrie 2018.

În aceste condiții, Judecătoria Baia Mare a constatat că depunerea întâmpinării la 14 noiembrie 2018 s-a făcut cu depășirea termenului legal de 25 zile.

Aceeași judecătorie a apreciat că litigiul este de competența Judecătoriei Satu Mare deoarece excepția de necompetență teritorială a fost pusă în discuție și admisă în mod greșit, înainte ca instanța sesizată inițial să se pronunțe cu privire la cererea de repunere în termenul de formulare a întâmpinării.

În aceste condiții, Judecătoria Baia Mare a conchis că Judecătoria Satu Mare a rămas competență să soluționeze cauza, ca urmare a neinvocării în termenul legal a excepției necompetenței teritoriale de ordine privată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 3 iunie 2019, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Satu Mare și Judecătoria Baia Mare - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Acțiunea are ca obiect obligarea pârâtei A. la plata sumei de 240 RON, reprezentând contravaloarea tarifului de penalizare ca urmare a abaterilor imputate acesteia.

Așadar, reclamanta a dedus judecății o acțiune în pretenții, întemeiată pe dreptul comun.

Dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc competența teritorială de drept comun în favoarea instanței în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Dat fiind că art. 126 alin. (1) C. proc. civ. permite părților ca, în anumite condiții, să aleagă o altă instanță decât cea de la domiciliul sau sediul pârâtului, rezultă că dispozițiile art. 107 alin. (1) din același act normativ stabilesc un caz de competență teritorială relativă. Or, competența teritorială relativă este una de ordine privată, conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la momentul procesual până la care partea îndreptățită poate invoca încălcarea competenței teritoriale relative, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Totodată, art. 208 alin. (2) C. proc. civ. prevede că nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de art. 201 alin. (1) C. proc. civ. atrage decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepțiile de ordine privată, deci și excepția necompetenței teritoriale relative.

Prin raportare la aceste texte de lege, Înalta Curte constată că instanța sesizată inițial a comunicat pârâtei cererea de chemare în judecată la 20 septembrie 2018.

Cum termenul de depunere a întâmpinării s-a împlinit la 16 octombrie 2018, rezultă că depunerea întâmpinării la 14 noiembrie 2018, prin care a fost invocată excepția necompetenței teritoriale de ordine privată, s-a făcut cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 201 alin. (1) C. proc. civ.

În aceste condiții, instanța sesizată inițial trebuia să dea eficiență dispozițiilor art. 208 alin. (2) C. proc. civ., în sensul de a constata că pârâta era decăzută din dreptul de a mai invoca excepția necompetenței teritoriale de ordine privată.

Prin urmare, neinvocarea de către pârâtă a excepției necompetenței teritoriale de ordine privată în termenul legal a condus la acoperirea eventualelor neregularități privitoare la competența instanței sesizate inițial, Judecătoria Satu Mare rămânând astfel competentă să soluționeze cauza.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) și art. 208 alin. (2), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2019.