ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1917/2013

Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 218 din 17 decembrie 2012 Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul H.E.F., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile stabilite prin art. 71 alin. (2) C. pen., în baza art. 81 și art. 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul H.E.F. să plătească părții civile E.P. suma de 300 RON, actualizată la data plății, cu titlu de daune materiale, părții civile M.P. suma de 700 RON, cu titlu de daune materiale, părții civile D.L.C. suma de 800 RON, cu titlu de daune materiale, părții civile M.G. suma de 700 RON, actualizată la data plății, cu titlu de daune materiale, părții civile G.N.C. suma de 800 RON, actualizată la data plății, cu titlu de daune materiale; A respins cererea părții civile L.V. de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri civile cu titlu de daune morale.

A respins cererea părții civile N.V. de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri civile cu titlu de daune materiale. A respins cererile părților civile M.P., D.L.C., M.G. și N.V. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a dispune astfel, curtea de apel a constatat următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași cu nr. 589/P/2011 din 07 august 2012 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul H.E.F., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 art. 215 alin. (1), (3) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În actul de sesizare s-a reținut că în intervalul de timp aprilie 2011 - noiembrie 2011, deși cunoștea faptul că i-a fost suspendat exercițiul dreptului de a profesa în calitate de avocat, inculpatul H.E.F. a indus și a menținut în eroare părțile vătămate D.L.C., (la data de 14 aprilie 2011), G.N. (prin reprezentant N.V., la data de 8 august 2011), M.P. (la data de 25 august 2011), E.P. (în septembrie 2011), L.V. (în noiembrie 2011) și M.G. (în noiembrie 2011), cărora le-a precizat că le va oferi, în calitate de avocat, asistență juridică și reprezentare în fața organelor judiciare, în schimbul unor sume de bani, fără a îndeplini pentru acestea nicio activitate de asistență juridică sau de reprezentare.

Această situație de fapt a fost probată în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă: - plângerea și declarația părții vătămate E.P.; - plângerea și declarația numitului N.V., în calitate de reprezentant al părții vătămate G.N.C.; - plângerea și declarația părții vătămate M.P.; - plângerea și declarația părții vătămate D.L.C.; - plângerea și declarația părții vătămate M.G.; - proces-verbal de sesizare din oficiu și declarația părții vătămate L.V.; - declarațiile martorilor E.L.V., J.O., M.P., M.V., M.V.Z., E.C., C.R.I.; - procese-verbale de recunoaștere după fotografiile judiciare, procese-verbale, înscrisuri, declarațiile inculpatului H.E.F. În cursul judecății, până la citirea actului de sesizare, părțile vătămate M.G., D.L.C., M.P., L.V., E.P.

și N.V. s-au constituit părți civile, acesta din urmă atât în nume propriu, cât și ca reprezentant convențional al părții vătămate G.N.C. Inculpatul și-a exercitat dreptul la tăcere, fiind audiate în cadrul cercetării judecătorești părțile vătămate M.G., D.L.C., M.P., L.V., E.P. și N.V. De asemenea au fost audiați martorii J.O., E.L.V., C.R.I., M.V. și M.P. Din coroborarea ansamblului probator administrat în cauză, curtea de apel reține următoarea situație de fapt: Inculpatul H.E.F. a fost primit în profesia de avocat în anul 2000, iar de la data de 1 aprilie 2002 își desfășoară activitatea profesională în cadrul Baroului Iași.

Prin decizia Consiliului Baroului Iași nr. 4 din 8 iunie 2010, inculpatul a fost suspendat din profesia de avocat pe perioada 1 iulie 2010 - 25 mai 2012. Decizia de suspendare a exercițiului dreptul de a profesa în calitate de avocat i-a fost comunicată inculpatului sub semnătură la data de 7 septembrie 2010. În luna septembrie 2011 partea vătămată E.P., împreună cu martora E.V.L., s-a deplasat în zona Baroului Iași, cu intenția de a angaja un apărător care să îi acorde asistență juridică fratelui său E.C., persoană care era cercetată în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni prevăzute de art. 208 - 209 C. pen. În interiorul sediului baroului, partea vătămată a observat mai multe persoane îmbrăcate în robă de avocat, printre care se afla și inculpatul H.E.F.

Acesta le-a făcut un semn celor doi să se apropie, iar după ce partea vătămată i-a explicat motivul prezenței sale, inculpatul i-a comunicat faptul că "preia el cazul și va rezolva totul". Totodată, inculpatul i-a solicitat pentru serviciile sale suma de 300 RON, care a fost plătită pe loc de partea vătămată, iar numitul H.E.F. i-a eliberat o chitanță, fără completarea seriei, numărului sau datei, dar cu precizarea cuantumului sumei de bani (300 RON) și având aplicată ștampila cabinetului de avocatură și semnătura acestuia. Potrivit mențiunilor din chitanță, suma a fost primită de la numitul E.P., pentru ca avocatul să acorde asistență juridică în mod efectiv în fața organelor judiciare fratelui său, aflat în stare de arest preventiv și pentru ca acesta să primească, în final, o pedeapsă într-un cuantum cât mai redus.

În aceeași zi, partea vătămată și inculpatul s-au deplasat la sediul Arestului I.P.J. Iași, unde cunoștea că se afla fratele său, dar au aflat că numitul E.C. a fost transferat la Penitenciarul Iași. Partea vătămată a insistat să se deplaseze împreună cu avocatul, în aceeași zi, la Penitenciarul Iași, dar inculpatul a refuzat și i-a spus: "du-te și stai liniștit acasă!" în niciun moment inculpatul nu i-a comunicat părții vătămate că este suspendat din profesia de avocat. După câteva zile, fiind contactat telefonic de către partea vătămată, inculpatul a fost de acord să se întâlnească cu acesta în fața Penitenciarului Iași. Deși numitul E.P. s-a deplasat la locația stabilită și l-a așteptat câteva ore, inculpatul nu s-a prezentat și, fiind apelat de către partea vătămată, i-a comunicat acestuia să se ducă la domiciliu, deoarece știe el ce are de făcut.

Ulterior acestui moment, partea vătămată a constatat faptul că inculpatul nu îndeplinește niciuna din activitățile de asistență juridică pentru care a primit suma de bani, astfel încât l-a mai căutat, în câteva rânduri, în zona Baroului Iași. La un moment dat s-a întâlnit cu inculpatul, care i-a spus să se deplaseze la domiciliul său, deoarece va rezolva el totul, în condițiile în care în realitate nu a efectuat și nici nu a intenționat să îndeplinească vreun act de asistență juridică. Partea vătămată a sesizat organele de conducere ale Baroului Iași cu privire la aceste aspecte, primind un răspuns în sensul că inculpatul a fost suspendat din profesie începând cu data de 1 iulie 2010, astfel încât nu este în competența Baroului Iași să efectueze activități de cercetare penală față de acesta.

La data de 8 august 2011 părțile vătămate G.N.C. și N.V. s-au deplasat la sediul Judecătoriei Iași, cu scopul de a angaja un avocat, care să formuleze o acțiune de partaj și care să îi reprezinte interesele numitului G.N.C. în fața instanței de judecată. În acest context, cei doi au fost observați, pe holurile Judecătoriei Iași, de inculpatul H.E.F., îmbrăcat în roba de avocat, care a venit la aceștia și i-a întrebat dacă au o problemă juridică, iar ulterior s-a oferit să le asigure asistență juridică "sigură, rapidă și garantată". Pentru a le forma convingerea că este persoana potrivită, le-a prezentat cartea sa de vizită. Inculpatul le-a solicitat suma de 1600 RON pentru serviciile sale, iar N.V.

a plătit, pentru G.N.C., pe loc, suma de 800 RON, urmând ca diferența să fie primită de avocat la primul termen de judecată. Părțile vătămate au intenționat să angajeze un avocat "care să se ocupe de toate aspectele privind procesul, respectiv formularea cererii, reprezentarea în fața instanței și obținerea hotărârii judecătorești", iar inculpatul a fost de acord cu toate aspectele. Inculpatul și partea vătămată G.N.C. au semnat un contract tipizat de asistență juridică (fără a fi datat și semnat), dar inculpatul H.E.F. nu a eliberat o chitanță, cu motivația că va proceda astfel după ce va primi și diferența de bani. Contractul are drept obiect "asistare și reprezentare" și a fost încheiat pentru suma de 800 RON.

Inculpatul a primit niște înscrisuri de la N.V., reprezentantul părții vătămate G.N.C. și i-a comunicat să se deplaseze la domiciliu și să aștepte liniștit, deoarece "cel mai târziu la jumătatea lui septembrie vom avea termen de judecată". Observând că nu primește nicio citație de la Judecătoria Iași, numitul N.V. l-a contactat, telefonic, în mai multe rânduri pe inculpat, iar acesta îi spunea că nu a formulat încă acțiunea, deoarece instanța este aglomerată. La un moment dat, inculpatul i-a spus reprezentantului părții vătămate să vină la Iași, deoarece au termen de judecată pe data de 19 octombrie 2011. La data respectivă, N.V. și martorul C.R.I. s-au deplasat în municipiul Iași și s-au întâlnit cu inculpatul, care i-a solicitat imediat lui N.V.

diferența de 800 RON, manifestându-și interesul de a obține și o cantitate de vin de la acesta. Numitul N.V. i-a precizat faptul că nu mai plătește nicio sumă de bani, până când nu va constata că a fost înregistrată acțiunea la instanță. În acest context, la propunerea inculpatului, pentru a fi mai convingător, cei trei s-au deplasat pe holurile Judecătoriei Iași și s-au uitat la fiecare listă de ședință afișată la ușa instanței, dar nu au observat menționarea dosarului respectiv (în mod firesc, deoarece inculpatul nu înregistrase nicio acțiune pentru numitul G.N.C.). La insistențele lui N.V., inculpatul împreună cu acesta s-au deplasat la registratura instanței, unde grefierul a efectuat verificări în programul informatic și le-a comunicat că în anul 2011 nu a fost înregistrată nicio acțiune având ca parte pe numitul G.N.C.

N.V. i-a solicitat inculpatului documentele predate și suma de bani, dar inculpatul H.E.F. i-a spus să se deplaseze la domiciliu, deoarece "a doua zi va rezolva el totul". Cu toate acestea, inculpatul nu a îndeplinit nicio activitate pentru deschiderea procesului respectiv, dar nici nu a mai restituit suma de bani, astfel încât reprezentantul părții vătămate G.N.C. a fost obligat să angajeze un alt avocat, pentru a le reprezenta interesele. La data de 25 august 2011 partea vătămată M.P. s-a deplasat în zona sediului Judecătoriei Iași, pentru a angaja un avocat care să îi reprezinte interesele într-un dosar de natură civilă, pe care intenționa să îl înregistreze la Judecătoria Iași.

În jurul orei 8,00, partea vătămată a fost observată de inculpatul H.E.F., care după ce a aflat despre scopul prezenței numitului M.P., i-a comunicat acestuia: "nu te mai duce nicăieri, deoarece facem treabă!". Pentru a fi mai convingător și a înlătura orice suspiciune din partea numitului M.P., inculpatul, care era îmbrăcat în roba de avocat, a prezentat cartea lui de vizită cu mențiunea "avocat", solicitându-i părții vătămate suma de 700 RON pentru serviciile sale. Partea vătămată i-a plătit inculpatului suma de 700 RON, pentru care a primit o chitanță. Inculpatul i-a comunicat părții vătămate să se deplaseze și să aștepte la domiciliul său, deoarece va primi citație de la instanță peste două săptămâni.

Având în vedere că nu a primit nicio citație în termenul precizat de inculpat, partea vătămată a revenit la Iași, unde s-a întâlnit cu inculpatul, care i-a mai solicitat suma de 300 RON. În condițiile în care numitul M.P. nu a fost de acord să îi mai plătească avocatului nicio sumă suplimentară de bani până când nu va primi citația, inculpatul i-a precizat să aștepte la locuința de domiciliu și a susținut că "se va ocupa el personal de toate cele necesare pentru deschiderea procesului". Deoarece nu a primit nicio înștiințare de la instanța de judecată, partea vătămată a efectuat mai multe drumuri între localitatea de domiciliu și municipiul Iași. În luna noiembrie 2011, numitul M.P. s-a deplasat, din nou, la sediul Judecătoriei Iași, unde inculpatul i-a solicitat să aștepte în holul instanței, deoarece se va duce el să se intereseze la registratură ("să se uite într-un calculator") când a fost acordat termenul de judecată.

Deși cunoștea foarte bine situația că nu a înregistrat nicio cerere pentru numitul M.P., inculpatul a profitat de lipsa de experiență a justițiabilului față de procedurile judiciare și i-a relatat faptul că "sunt procese multe și nu au mai avut loc să fie trecute în computer". În acest context, i-a solicitat, încă o dată, să aștepte la domiciliu citația din partea instanței, fără a înregistra nicio cerere și fără a îndeplini altă activitate de asistare sau de reprezentare pentru partea vătămată. În luna aprilie 2011 partea vătămată D.L.C. s-a deplasat la sediul Baroului Iași, în scopul de a angaja un apărător care să îi reprezinte interesele în fața organelor judiciare competente. Partea vătămată a intenționat ca avocatul să îndeplinească toate demersurile judiciare necesare pentru ca fostul ei soț să fie obligat să plătească pensia alimentară stabilită pe cale judecătorească.

În acest context, D.L.C. s-a întâlnit cu inculpatul H.E.F., pe care nu îl cunoștea anterior, dar care era îmbrăcat în roba de avocat și care i-a prezentat imediat cartea lui de vizită, cu mențiunea "avocat". După ce a aflat despre problema juridică a părții vătămate, inculpatul s-a oferit să îi asigure asistență juridică și reprezentare, solicitând inițial suma de 500 RON. Partea vătămată D.L.C. a fost de acord, motiv pentru care i-a plătit inculpatului suma de bani și i-a oferit copii după documentele solicitate de acesta, iar avocatul H.E.F. a eliberat chitanța nr. 4 din 14 aprilie 2011 pe numele părții vătămate, pentru suma de 500 RON, reprezentând "asistență juridică". Inculpatul nu a încheiat și un contract de asistență juridică cu justițiabilul, dar suma de bani a fost remisă, în mod evident, doar după realizarea acordului de voință în acest sens și în considerarea obligațiilor care trebuiau îndeplinite de inculpat.

Ulterior, martora J.O., mama părții vătămate, s-a întâlnit cu inculpatul și i-a înmânat copii după alte înscrisuri solicitate de acesta pentru pornirea acțiunilor în justiție, context în care inculpatul a mai solicitat și a mai primit suma de 300 RON. După aceasta, deoarece partea vătămată nu a primit nicio citație din partea organelor de urmărire penală sau a instanței de judecată în acest interval de timp, au existat mai multe contacte telefonice cu inculpatul, care îi preciza părții vătămate D.L.C.

să aștepte la domiciliu citația din partea organelor judiciare, deoarece "se va ocupa el de tot cazul". Având în vedere intervalul mare de timp în care, deși inculpatul a continuat să îi precizeze telefonic varianta cu prezentarea la domiciliu a citației, nu a primit nicio notificare din partea organelor judiciare, partea vătămată, dar și mama sa au efectuat personal verificări atât la organele de poliție, cât și la registratura Judecătoriei Iași, unde au constatat că nu există înregistrat niciun dosar cu privire la D.L.C. Cele două s-au deplasat, în continuare, la sediul Baroului Iași, de unde au aflat că inculpatul H.E.F. este suspendat din profesia de avocat. În luna noiembrie 2011 partea vătămată M.G.

s-a deplasat spre sediul Baroului Iași, cu intenția de a angaja un avocat care să formuleze o acțiune civilă, să îi asigure asistența juridică și reprezentarea la toate termenele de judecată și să urmărească desfășurarea întregului proces civil. Având în vedere că nu cunoștea niciun avocat, în jurul orei 8.00 partea vătămată l-a observat pe inculpatul H.E.F., îmbrăcat în roba specifică, fiind singurul avocat prezent la momentul respectiv în sediul Baroului Iași. După ce a aflat despre problema juridică a numitului M.G., inculpatul i-a spus că "se face treaba" și i-a solicitat suma de 700 RON pentru serviciile sale. Partea vătămată nu a avut asupra ei decât suma de 200 RON, pe care a plătit-o pe loc avocatului, iar a doua zi a revenit și i-a acordat inculpatului diferența de bani până la suma de 700 RON.

Inculpatul H.E.F. nu a întocmit niciun contract de asistență juridică și nici nu a eliberat vreo chitanță, dar suma de bani a fost plătită de către partea vătămată doar după ce avocatul i-a format convingerea că îi va acorda asistență juridică. În consecință, inculpatul H.E.F. i-a solicitat părții vătămate să aștepte la domiciliu citația din partea instanței de judecată. Având în vedere că nu a primit nicio notificare din partea organelor judiciare, M.G. l-a contactat în mai multe rânduri pe inculpat, care îi repeta să aștepte citația la domiciliu. În luna februarie 2012, partea vătămată s-a întâlnit la Iași cu inculpatul, care i-a spus că "mai trebuie acte, deoarece au pierdut dosarul". În realitate, inculpatul nu a înregistrat nicio cerere pentru partea vătămată la Judecătoria Iași.

În acest context, numitul M.G. s-a deplasat la sediul Baroului Iași, unde a aflat că avocatul H.E.F. este suspendat din profesie. În luna iunie 2011 partea vătămată L.V. a avut nevoie de serviciile unui avocat, care să îi acorde asistență juridică și reprezentare în cadrul Dosarului penal nr. 16563/245/2010, aflat pe rolul Curții de Apel Iași în faza procesuală a recursului, în care aceasta avea calitatea de inculpat. Partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul H.E.F. la sediul Baroului Iași, iar acesta a menținut-o în eroare cu privire la exercițiul dreptului său de a-i asigura asistența juridică și reprezentarea în fața instanțelor de judecată. În acest context, avocatul i-a solicitat suma de 700 RON pentru serviciile sale, dar numita L.V.

nu a fost de acord să îi plătească pe loc decât suma de 200 RON. În consecință, inculpatul a încheiat un contract de asistență juridică, având drept obiect "asistență" și a eliberat o chitanță pentru suma de 200 RON. Curtea de Apel Iași, analizând probele administrate a constatat că acestea conduc, fără dubii, la situația de fapt reținută și la vinovăția inculpatului H.E.F. sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată. În cursul judecății inculpatul și-a exercitat dreptul la tăcere, însă în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că în luna septembrie 2011 a primit suma de 300 RON de la partea vătămată E.P., dar a precizat că și-a îndeplinit obligațiile, discutând cu ofițerul de poliție care a instrumentat cauza martorului E.C., fratele părții vătămate, și consultând dosarul în care acest martor era cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni prevăzute de art. 208 - 209 C. pen.

Deși inculpatul H.E.F. nu a încheiat în scris un contract de asistență juridică cu partea vătămată, natura relațiilor dintre cei doi este evident contractuală, având în vedere chitanța eliberată de inculpat și fiind în afara oricărui dubiu faptul că suma de 300 RON a fost plătită de partea vătămată în schimbul acordării de asistență juridică de către inculpat pentru a obține punerea în libertate a martorului E.C. sau o pedeapsă într-un cuantum redus. Din adresa emisă de către IPJ Iași - Centrul de Reținere și Arestare Preventivă rezultă că în perioada 22 august 2011 - 20 septembrie 2011, în care numitul E.C. a fost deținut în acest centru, nu a fost contactat sau vizitat de avocatul H.E.F.

Din verificarea înscrisurilor existente în dosarul de urmărire penală nr. 10017/P/2011 și în Dosarul nr. 29977/245/2011 al Judecătoriei Iași, dosare în care a fost cercetat și judecat numitul E.C., rezultă că în aceste dosare nu există nicio împuternicire avocațială sau vreun act semnat de inculpatul H.E.F. De altfel, chiar inculpatul a declarat că nu a depus împuternicire avocațială la dosar, nu a discutat vreodată cu arestatul și nu a participat la efectuarea actelor de urmărire penală.

Cu privire la actul material de inducere în eroare a părții vătămate G.N.C., Curtea de Apel reține că, potrivit relatărilor, numitul N.V., reprezentantul părții vătămate G.N.C., a precizat că argumentele care i-au determinat să încheie contractul de asistență juridică cu inculpatul au fost faptul că acesta era îmbrăcat în robă de avocat, se afla pe holurile judecătoriei și le-a prezentat cartea sa de vizită cu mențiunea "avocat". Declarațiile reprezentantului părții vătămate se coroborează cu acelea ale martorului C.R.I., precum și cu Adresa nr. 813/1 din 24 mai 2012 emisă de către Judecătoria Iași și procesul-verbal de verificare a Dosarului nr. 34573/245/2011 din care rezultă că numitul G.N.C.

figurează în calitate de parte într-un singur dosar din anul 2011, respectiv Dosarul civil nr. 34573/245/2011, înregistrat la data de 25 octombrie 2011, în care nu a fost depusă nicio împuternicire avocațială emisă de inculpat. Pentru numitul G.N.C. există doar împuternicirea avocațială emisă de avocatul V.L. din Baroul Iași, conform contractului de asistență juridică nr. 51 din 24 octombrie 2011. Cu privire la aceste aspecte, inculpatul a arătat, în cursul urmăririi penale, că nu își amintește nimic, precizând că își recunoaște ștampila de avocat și semnătura de pe contractul de asistență juridică încheiat cu G.N.C. Aceeași poziție a avut inculpatul și cu privire la chitanța emisă pe numele părții vătămate M.P.

Acesta din urmă a declarat, însă, că, dacă ar fi cunoscut că inculpatul este suspendat din profesie, nu ar fi apelat la serviciile sale și nu i-ar fi plătit suma de 700 RON. Afirmațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor M.V. și M.V.Z. Din Adresa nr. 813/1 din 24 mai 2012 emisă de către Judecătoria Iași, rezultă că, după ce au fost efectuate verificări în evidențele informatizate ale instanței, nu au fost identificate dosare înregistrate în anul 2011 privind pe numitul M.P. Cu privire la inducerea în eroare a părții vătămate D.L.C., inculpatul a declarat, inițial, că nu își aduce aminte "circumstanțele exacte", că este posibil "să fi uitat" să acorde asistența juridică, având în vedere "volumul său de activitate" și că nu cunoștea, la momentul respectiv, situația că a fost suspendat din profesie de către Baroul Iași.

Afirmațiile sale sub acest aspect sunt nesincere, deoarece decizia de suspendare din profesie i-a fost înmânată sub semnătură la data de 7 septembrie 2010. Ulterior, inculpatul și-a amintit mai multe detalii privind pe partea vătămată D.L.C. și a recunoscut că nu i-a acordat asistența juridică la care se angajase, motivat în principal de faptul că partea vătămată nu i-a pus la dispoziție înscrisurile necesare pentru demersurile judiciare. Susținerile sale nu au suport probator, fiind contrazise de declarațiile părții vătămate și ale martorei J.O., de interesul părții vătămate și demersurile întreprinse de aceasta, precum și de plata sumei de 800 RON cu titlu de onorariu avocat. Partea vătămată D.L.C.

a susținut că, dacă ar fi cunoscut că inculpatul este suspendat din profesia de avocat, în niciun caz nu ar fi fost de acord ca inculpatul să le acorde asistență juridică și nu i-ar fi plătit suma de 800 RON. Din Adresa nr. 813/1 din 24 mai 2012 emisă de Judecătoria Iași, rezultă că, după ce au fost efectuate verificări în evidențele informatizate ale instanței, nu au fost identificate dosare înregistrate în anul 2011 privind pe numita J.O. La Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași a fost identificat Dosarul nr. 8935/P/2011, privind plângerea penală formulată de numita D.L.C. împotriva numitului C.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 305 alin. (1) lit. c) C. pen., dosar în care nu există nicio cerere, împuternicire avocațială sau alt înscris semnat de avocatul H.E.F.

Inculpatul H.E.F. a recunoscut, în cursul urmăririi penale, că a primit suma de 700 RON de la partea vătămată M.G., pentru a-i acorda asistență juridică și reprezentare în fața instanțelor de judecată, precizând că timp de 2 - 3 săptămâni "a pregătit formularea acțiunii", după care partea vătămată i-ar fi comunicat că nu mai dorește înregistrarea dosarului, dar a solicitat restituirea sumei de bani, aspect cu care inculpatul nu a fost de acord, deoarece i-ar fi acordat "consultanță juridică". Susținerile acestuia în sensul că a acordat asistență juridică părții vătămate nu au suport probator fiind contrazise de declarațiile constante ale părții vătămate și ale martorului M.P., acțiunile descrise de aceștia fiind în acord cu modalitatea obișnuită de operare a inculpatului.

Partea vătămată M.G. a precizat că dacă ar fi știut că este suspendat și că nu are dreptul să o reprezinte în fața instanței, în niciun caz nu ar fi apelat la serviciile inculpatului. Convingerea că inculpatul avea dreptul de a o reprezenta juridic în fața instanței de judecată, a avut-o și partea vătămată L.V., care a încheiat cu inculpatul un contract de asistență juridică pentru suma de 700 RON, plătindu-i doar avansul de 200 RON. Deși în Dosarul nr. 16563/245/2010, aflat la momentul respectiv pe rolul Curții de Apel Iași, partea vătămată a avut termen de judecată la câteva zile după ce a încheiat contractul cu avocatul H.E.F., acesta nu s-a prezentat în instanță, nu a înregistrat vreo împuternicire avocațială sau vreo solicitare de amânare a cauzei sau altă cerere pentru ea, astfel încât a fost nevoită să se apere singură, după care să angajeze un alt avocat.

Cu privire la întreaga activitate de înșelăciune de care este acuzat, inculpatul H.E.F. a recunoscut că s-a angajat la îndeplinirea unor activități specifice profesiei de avocat în perioada în care a fost suspendat, arătând că a procedat astfel deoarece nu avea la dispoziție altă sursă de venit pentru a plăti taxele datorate Baroului Iași. Susținerile acestuia în sensul că este posibil să fi fost în imposibilitate de a acorda asistența juridică și de a-și îndeplini obligațiile, din cauza problemelor sale de sănătate, nu pot fi primite, deoarece verificările efectuate la spitalele indicate de inculpat au dovedit că a fost internat în perioada aprilie 2011 - decembrie 2011 un interval total de cca.

20 de zile, la care se adaugă câteva prezentări de zi. Această împrejurare nu justifică faptul că a indus și a menținut în eroare șase părți vătămate, cărora le-a promis acordarea de asistență juridică în litigiile în care erau implicate, însă după încasarea în parte sau în totalitate a onorariului, nu efectua niciun demers juridic pentru valorificarea drepturilor părților vătămate. Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de înșelăciune este reprezentat de inducerea în eroare a părților vătămate prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv că poate profesa ca avocat și poate acorda asistență juridică și reprezentare în instanță, faptă ce a fost urmată de obținerea unui folos material injust.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul H.E.F. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, având reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părților vătămare și a urmărit acest rezultat. Fapta inculpatului H.E.F., care în perioada aprilie 2011 - noiembrie 2011, deși cunoștea că i-a fost suspendat exercițiul dreptului de a profesa în calitate de avocat, a indus și a menținut în eroare pe părțile vătămate D.L.C., G.N., M.P., E.P., M.V. și M.G., în scopul obținerii, în mod injust, a unor sume de bani, promițându-le părților vătămate că le va oferi asistență juridică și reprezentare în fața organelor judiciare în calitate de avocat, fără a îndeplini niciuna dintre aceste activități, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "înșelăciune" prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei, curtea de apel a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, gradul concret de pericol social, urmările produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, reținându-se sub acest aspect lipsa antecedentelor penale și starea de sănătate, inculpatul fiind diagnosticat cu hepatită cronică cu virus C. Aceste elemente au fost valorificate prin stabilirea unei pedepse spre limita minimă prevăzută de norma de incriminare, Curtea de Apel Iași considerând că, în raport de gradul de pericol social al activității infracționale analizate, rezultat din modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acesteia și de faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea în formă continuată, nu se impune aplicarea unei pedepse sub minimul special, întrucât aceasta nu și-ar atinge finalitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni.

Cu privire la conduita anterioară bună a inculpatului, curtea de apel a apreciat că nu are nici relevanța, nici consistența unor circumstanțe atenuante, fiind nesemnificativă în contextul activității infracționale, astfel încât nu justifică aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege. Având în vedere persoana inculpatului, care se află la prima încălcare a legii penale, cât și faptul că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 C. pen., Curte de Apel Iași a apreciat că modalitatea suspendării condiționate a executării pedepsei este aptă să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a inculpatului, cât și să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În consecință, în temeiul art. 81 C. pen., curtea de apel a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare calculat potrivit art. 82 C. pen. și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, a suspendat și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Sub aspectul laturii civile, Curtea de Apel a constatat că părțile vătămate E.P., M.P., D.L., M.G. și G.N.C., s-au constituit părți civile cu sumele pe care le-au plătit inculpatului pentru ca acesta să le acorde asistență juridică.

Astfel, partea vătămată E.P. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON, daune materiale, precizând că această sumă include suma de 500 RON pe care a plătit-o inculpatului, iar diferența până la 10.000 RON reprezintă actualizarea sumei plătite inculpatului. E.P. a prezentat în cursul urmăririi penale o chitanță parafată și semnată de inculpat, având mențiunea cuantumului sumei de 300 RON. Partea civilă a precizat că i-a mai plătit inculpatului suma de 200 RON, însă susținerile sale în acest sens au fost înlăturate, deoarece nu s-au coroborat cu niciun alt mijloc de probă. Așa fiind, pretențiile sale civile au fost admise în parte, inculpatul fiind obligat să plătească doar suma de 300 RON, actualizată la data plății.

Partea vătămată M.P. s-a constituit parte civilă cu suma de 700 RON, reprezentând daune materiale, daune a căror existență este dovedită cu chitanța eliberată de inculpat pentru această sumă. Partea vătămată D.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.100 RON, precizând că suma de 900 RON este cea pe care a plătit-o inculpatului, iar diferența de 300 RON reprezintă totalul cheltuielilor prilejuite de soluționarea dosarului, dar și partea din salarii pe care nu a mai primit-o în zilele în care nu s-a putut prezenta la serviciu deoarece s-a prezentat la organele judiciare învestite cu cauza de față. Curtea de apel a apreciat că acțiunea civilă a acestei părți vătămate este întemeiată doar în parte, inculpatul fiind obligat doar la plata sumei de 800 RON.

Partea vătămată M.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 900 RON, din care suma de 700 RON reprezintă suma plătită inculpatului pentru asistență judiciară, iar diferența de 200 RON reprezintă actualizarea sumei de 700 RON plus cheltuielile prilejuite de prezentarea sa în fața organelor judiciare din prezenta cauză. Chiar dacă partea civilă nu a putut prezenta niciun înscris cu privire la suma pe care a plătit-o inculpatului, prejudiciul material a fost dovedit prin declarația inculpatului care, în cursul urmăririi penale a recunoscut că a primit de la partea civilă suma de 700 RON. Astfel, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 700 RON, actualizată la data plății. Partea vătămată G.N.C.

s-a constituit parte civilă cu suma de 800 RON, prin reprezentantul convențional N.V., care a formulat și în nume personal o cerere de despăgubire cu suma de 1.000 RON, reprezentând cuantumul cheltuielilor pe care acesta le-a făcut pentru a strânge din nou actele necesare cauzei civile a părții vătămate G.N.C., ca urmare a faptului că inculpatul nu i-a mai restituit actele încredințate. Existența și întinderea daunelor materiale solicitate de partea civilă G.N.C. au fost dovedite cu contractul de asistență juridică încheiat între inculpat și partea civilă G.N.C., declarațiile reprezentantului său convențional și ale martorului C.R.I. În ceea ce privește cererea de despăgubiri formulată de N.V.

în nume personal, Curtea de Apel a constatat că nu au fost oferite criterii de evaluare a prejudiciului material pretins de partea civilă N.V., astfel că cererea sa a fost respinsă. Partea vătămată L.V. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro daune morale, justificând aceste daune prin aceea că au fost condamnați în dosarul penal în care inculpatul nu le-a acordat asistență juridică. Probele administrate în cauză nu au dovedit că între fapta culpabilă a inculpatului care nu a acordat asistență juridică părții civile și condamnarea acesteia există legătură de cauzalitate directă, astfel că nu poate fi antrenată răspunderea delictuală a inculpatului pentru prejudiciul moral invocat de partea civilă L.V.

II. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs inculpatul H.E.F. solicitând instanței achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există. În subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii prevăzute de art. 281 C. pen., iar în al treilea rând a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate cu menținerea suspendării executării acesteia. Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazurilor de casare invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. apreciază fondat doar motivul de recurs privind individualizarea judiciară a pedepsei.

Astfel, analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod concret a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu existența faptei și forma de vinovăție cu care acesta a acționat. Înalta Curte apreciază nefondată critica recurentului inculpat privind lipsa faptei în condițiile în care acesta, fiind înscris în Baroul Iași a indus în eroare părțile vătămate cu privire la posibilitatea de a acorda asistență juridică, fără a le aduce la cunoștință faptul că prin Decizia nr. 4 din 8 iunie 2010 a Consiliului Baroului Iași acestuia i-a fost suspendat exercițiul dreptului de a profesa ca urmare a neplății contribuțiilor profesionale.

Prin suspendarea exercitării atribuțiilor specifice profesiei de avocat pentru neplata taxelor sau contribuțiilor profesionale nu se pierde calitatea de avocat dobândită în condițiile Legii nr. 51/1995, conduce însă la imposibilitatea acordării asistenței juridice în condiții legale. Prezentarea inculpatului în fața părților vătămate ca avocat, fără a le aduce la cunoștință că în conformitate cu Decizia nr. 4 din 8 iunie 2010 a Consiliului Baroului Iași acestuia i-a fost suspendat exercițiul dreptului de a profesa, reprezintă o inducere în eroare a părților vătămate, fără de care acestea nu ar fi încheiat contractele de asistență juridică. În conformitate cu dispozițiile art. 215 alin. (1) C. pen.

"Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea în eroare sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în asemenea fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.

Prin inducerea în eroare a mai multor persoane fizice cărora le-a prezentat ca adevărată o faptă mincinoasă, respectiv calitatea de avocat cu drept de exercitare, pentru a încheia contracte de asistență juridică în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, cauzând un prejudiciu în patrimoniul părților vătămate, inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, prevăzând rezultatul faptelor sale și urmărind producerea lui. Nefondată este și solicitarea recurentului inculpat de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., în infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 281 C. pen. întrucât, sub aspectul laturii obiective infracțiunea de exercitare a unei profesii fără drept se realizează prin exercitarea efectivă a atribuțiilor specifice profesiei respective.

Potrivit art. 281 C. pen. "Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activități pentru care legea cere autorizație, ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă". Ca atare pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca legea specială, respectiv Legea nr. 51/1995 privind Organizarea și funcționarea profesiei de avocat, să prevadă în mod expres că săvârșirea unei astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale. Cum în cuprinsul Legii nr. 51/1995 nu se regăsește o astfel de prevedere, exercitarea profesiei de avocat pe perioada suspendării exercițiului dreptului de a profesa nu constituie infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii, nefiind întrunite elementele constitutive prevăzute în art. 281 C. pen.

sub aspectul laturii obiective, astfel încât cererea de schimbare a încadrării juridice este nefondată, în cauză fiind întrunite, așa cum s-a menționat mai sus, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Înalta Curte apreciază fondată critica inculpatului cu privire la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de înșelăciune, întrucât la procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere doar în parte criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., și anume limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, dedus din prejudiciul cauzat părților civile, însă nu a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, constând în lipsa antecedentelor penale, conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii faptelor și starea de sănătate, inculpatul fiind diagnosticat cu hepatită cronică cu virus C. În raport de aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune este mult prea mare, astfel încât cererea inculpatului de reducere a pedepsei este justificată.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul H.E.F. împotriva Sentinței penale nr. 218 din 17 decembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, va casa în parte sentința penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și rejudecând va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 2 ani și 6 luni închisoare, la 1 an și 6 luni închisoare, va reduce termenul de încercare pe durata căruia se suspendă condiționat executarea pedepsei, de la 4 ani și 6 luni la 3 ani și 6 luni și va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul H.E.F. împotriva Sentinței penale nr. 218 din 17 decembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte sentința penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și rejudecând: Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 2 ani și 6 luni închisoare, la 1 an și 6 luni închisoare. Reduce termenul de încercare pe durata căruia se suspendă condiționat executarea pedepsei, de la 4 ani și 6 luni la 3 ani și 6 luni. Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2013. Procesat de GGC - GV