ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1661/2013

Deliberând asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14 iulie

2011 sub nr. 53424/3/2011 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, reclamanta SC O.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL

Voluntari, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 248.644,29 RON, cu

titlu de preț al lucrărilor executate și a sumei de 184.494,06 RON, cu titlu de

penalități de întârziere.

Prin Sentința civilă

nr. 23797 din 5 decembrie 2011, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a

respins ca nefondate acțiunea formulată de reclamanta SC O.C. SRL - în

insolvență, prin administrator judiciar T.A. SPRL în contradictoriu cu pârâta

SC M. SRL Voluntari și cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata

cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut

dovada pretențiilor deduse judecății, respectiv că a efectuat efectiv lucrările

de construcții a căror contravaloare o pretinde, nedepunând situația de lucrări

în baza căreia a întocmit factura a cărei plată parțială o solicită, deși

această obligație îi revenea, iar din conduita pârâtei în executarea

contractului nu a rezultat acceptarea la plată a facturii fiscale din 3 iunie

2009.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamanta SC O.C. SRL prin administrator judiciar

T.A. SPRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia civilă

nr. 294 din 13 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă,

învestită cu soluționarea căii ordinare de atac, a respins ca nefondat apelul

formulat de reclamanta SC O.C. SRL prin administrator judiciar T.A. SPRL

București împotriva Sentinței civile nr. 23797 din 5 decembrie 2011 pronunțată

de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 53424/3/2011, în

contradictoriu cu pârâta SC M. SRL Voluntari.

Pentru a dispune

astfel, instanța de prim control judiciar a reținut, în esență, că soluția

primei instanțe este temeinică și legală, fiind rezultatul corectei aplicări a

normelor legale incidente la situația de fapt riguros stabilită prin

interpretarea coroborată a probatoriului administrat, aspecte în considerarea

cărora a înlăturat ca nefondate criticile formulate de apelanta-pârâtă.

Împotriva Deciziei

nr. 294 din 13 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

civilă, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC O.C. SRL prin

administrator judiciar T.A. SPRL București invocând motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, cu

consecința schimbării hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii

introductive astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea

criticilor formulate, subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ., reclamanta a susținut că instanța de apel a motivat sumar

susținerile sale referitor la incidența principiului electa una via non datur

recurssus ad alteram, în raport de care a apreciat că pârâta, în măsura în care

s-a înscris la masa sa credală și a obținut înscrierea în tabloul creditorilor

SC O.C. SRL cu suma de 249.162,77 RON, nu mai poate, în opinia sa, nu mai poate

invoca ca temei al nelegalității plății eventuala compensare.

În același sens a

susținut că instanțele de fond nu s-au pronunțat asupra capătului de cerere

privind plata penalităților de întârziere aferente debitului.

Circumscris motivului

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a

susținut că instanțele de fond au înlăturat fără temei argumentele invocate în

susținerea pretențiilor derivate din factura fiscală din 3 iunie 2009, între

care: faptul că pârâta a acceptat-o sub ștampilă și semnătură fără obiecțiuni,

a făcut o plată parțială prin compensare și a recunoscut înregistrarea acesteia

în contabilitatea proprie.

De asemenea,

reclamanta a reluat critica referitoare la faptul că pârâta prin înscrierea în

tabelul definitiv al creditorilor SC O.C. SRL tinde să-și valorifice pe 2 căi

procesuale pretențiile în valoare de 249.162,77 RON, instanțele consfințind

astfel îmbogățirea acesteia fără justă cauză.

Prealabil examinării

motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea

referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale

de atac de a respecta dispozițiile art. 302

1

și 304 C. proc. civ.

Exigențele impuse prin cele două texte legale au în vedere faptul că recursul

în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim

grad de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului, ci examinarea

legalității hotărârilor atacate în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Față de aceste

precizări, se constată ca reclamanta, în memoriu de recurs depus la dosar, a

indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., dezvoltând și structurând criticile formulate subsumat acestora.

Înalta Curte,

analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține că acestea

sunt nefondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. reglementează ca motiv de recurs situația în care hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii

ori străine de natura pricinii.

Motivarea hotărârii

înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale, motivele de

fapt și de drept care au format convingerea instanței și au condus la soluția

pronunțată, care au legătură directă cu aceasta și care susțin soluția

pronunțată.

Motivarea unei

hotărâri este contradictorie atunci când există considerente contradictorii,

din care rezultă atât temeinicia cât și netemeinicia cererii de chemare în

judecată, ori atunci când există contradicție între considerente și dispozitiv.

Motivarea străină de

natura pricinii se regăsește într-o hotărâre, atunci când argumentele avute în

vedere de instanță în considerentele acesteia nu au legătură cu soluția și nu

sunt de natură să o susțină.

În cauză, în ceea ce

privește hotărârea pronunțată de instanța de apel nu se regăsește niciuna

dintre cele trei ipoteze avute în vedere de legiuitor pentru ca hotărârea să

fie susceptibilă de reformare pe calea recursului.

Hotărârea atacată

este judicios motivată, răspunzând tuturor criticilor formulate de apelanta-reclamantă,

nu cuprinde motive contradictorii, considerentele acesteia fiind conforme cu

dispozitivul, iar argumentele pentru care a admis calea ordinară de atac susțin

întru totul soluția pronunțată,

Referitor la critica

privind pretinsa motivare sumară a incidentei în speță a principiului electa

una via non datur recurssus ad alteram, în raport de care pârâta și-ar

valorifica pretențiile asupra sumei în litigiu pe două căi procesuale

distincte, respectiv prin prezenta acțiune și prin înscrierea la masa credală a

SC O.C. SRL, situație de natură să conducă la îmbogățirea fără justă cauză a

acesteia, Înalta Curte reține că reclamanta, ori este în eroare în ceea ce

privește instituțiile de drept invocate, ori face aceste afirmații exclusiv pro

cauza, fapt pentru care le înlătură ca nefondate având în vedere că, pârâta nu

a formulat în cauză cerere reconvențională, prin care să deducă judecății

pretenții proprii asupra acestei sume, invocând doar apărări în sensul că nu

datorează suma respectivă, și în raport de poziția procesuală a acesteia, nu se

poate aprecia că tinde la valorificare uneia și aceleiași pretenții pe calea a

două acțiuni diferite cu aceeași finalitate.

Astfel, Înalta Curte

reține că susținerea reclamantei nu corespunde realității celor consemnate în

considerentele deciziei atacate și că în argumentarea soluției pronunțate,

instanța de apel a analizat judicios și a răspuns argumentat tuturor cererilor

formulate de părțile în litigiu.

Motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii

criticate sau încălcarea ori aplicarea greșită a legii.

Altfel spus, motivul

de recurs invocat statuează trei ipoteze distincte - prima vizând lipsa

temeiului legal, situație în care urmează a se demonstra lipsa de bază legală a

soluției cu argumente din care să rezulte că, din conținutul deciziei atacate,

nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, a doua ipoteză

se referă la încălcarea unei norme de drept substanțial, iar ultima vizează

interpretarea eronată a unei norme juridice.

Pentru a fi în

prezența celei de-a doua ipoteze - încălcarea unei norme de drept substanțial -

trebuie îndeplinite următoarele condiții: norma încălcată să existe și să fie

în vigoare la momentul judecății, să existe o contradicție între considerentele

și dispozitivul hotărârii, viciul să se afle în dispozitivul hotărârii, iar

acesta să contravină dispozițiilor legale.

Pentru a fi în

prezența ultimei ipoteze - interpretarea eronată a unei norme juridice -

trebuie ca instanța recurgând la un text de lege, să-i fi dat o greșită

interpretare sau faptul reținut să fi fost greșit calificat, în raport cu

exigențele unui anumit text de lege.

De asemenea, motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este incident și atunci când,

în dezlegarea pricinii, instanța face aplicarea unei norme generale nesocotind

existența unei norme speciale.

În speță, reclamanta

nu a dezvoltat niciuna dintre ipotezele menționate limitându-se să reitereze

criticile formulate în memoriul de apel, fără a indica în concret vreo normă

legală care să fi fost încălcată ori greșit aplicată.

În cazul de față,

Înalta Curte constată că motivul de nelegalitate a fost invocat cu scopul de a

repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere

concludența lor în ceea ce privește fondul cauzei, ceea ce nu este permis în

această fază procesuală.

În concluzie, cu

referire la motivele invocate se va reține că reclamanta, prin argumentele

aduse, a cerut instanței de recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând

în fond și nu doar să verifice decizia din apel în ce privește modul de

aplicare a legii.

Altfel spus, situația

de fapt stabilită de instanța de apel, constituie o premisă care nu mai poate

fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea

recursului, iar criticile reclamantei nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor

legale de natură să impună casarea sau modificarea soluției adoptate.

Este de reținut că

simpla nemulțumire a părții cu privire la soluțiile pronunțate de instanța de

apel, modalitatea în care aceasta a analizat și interpretat probele

administrate, nu pot constitui obiectul cenzurii instanței de recurs în raport

de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Așa fiind, se

constată că, instanța de apel a analizat și a răspuns tuturor criticilor

formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, decizia

atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta SC O.C. SRL

prin administrator judiciar T.A. SPRL București împotriva Deciziei civile nr.

294 din 13 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

civilă, să fie respins ca nefondat.

În baza dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ., cum recurenta-pârâtă a căzut în pretenții, fiind în

culpă procesuală și având în vedere cererea dovedită cu înscrisurile depuse la

dosar de către intimata pârâtă, urmează a fi obligată recurenta-reclamanta SC

O.C. SRL prin administrator judiciar T.A. SPRL București la plata sumei de

2.738,54 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în

favoarea intimatei-pârâte SC M. SRL Voluntari.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC O.C. SRL prin administrator judiciar T.A. SPRL

București împotriva Deciziei civile nr. 294 din 13 iunie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Obligă

recurenta-reclamantă SC O.C. SRL prin administrator judiciar T.A. SPRL

București să-i achite intimatei-pârâte SC M. SRL Voluntari suma de 2.738,54 RON

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS