ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3570/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3570/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 21 septembrie 2018
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 8 februarie 2016 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015, s-a luat act de renunțarea la judecarea cererii de strămutare formulată de petentul A. și s-a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, încheierea pronunțată fiind definitivă conform dispozițiilor art. 144 (2) C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 197-A din 1 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii menționate anterior.
La data de 5 mai 2016, contestatorul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 197-A din 1 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, fără a invoca vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Sărulești a formulat întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepția inadmisibilității căii de atac și în subsidiar, a solicitat anularea recursului ca nemotivat.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 619 din 4 aprilie 2017, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 197-A din 1 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x din 3 august 2017, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 619 din 4 aprilie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
În motivarea cererii, astfel cum a fost precizată, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 7, 8 și 10 C. proc. civ., revizuentul arată că hotărârea atacată este nelegală, neunitară și abuzivă, că nu i-au fost apărate drepturile și libertățile cetățenești, că nu a beneficiat de un tratament nediscriminatoriu din partea instanțelor judecătorești care au pronunțat hotărârea nr. 890/2005 și cele conexe acesteia, cu aplicarea eronată a Legii nr. 18/1991.
Invocă revizuentul, în raport de art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., faptul că instanțele judecătorești nu au ținut cont de hotărârea CEDO din 12 octombrie 2010, B. și alții împotriva României.
Revizuentul solicită admiterea revizuirii, să i se restituie suprafețele preluate de statul român fără forme legale și să fie despăgubit în mod echitabil, atât material cât și moral.
Referitor la daunele morale, revizuentul solicită obligarea Statului Român la plata sumei de 150.000.000 Euro reprezentând despăgubiri pentru suprafața de 12,5 ha teren arabil și 0,89 ha teren intravilan, suprafețe care, în opinia sa, i-au fost luate cu încălcarea art. 44 și 46 din Constituție.
Intimatul C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
Intimatul D. a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Înalta Curte, examinând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire în raport de temeiurile de drept invocate de revizuent, reține următoarele.
În sistemul dreptului procesual civil căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt guvernate de principiul legalității, regulă cu valoare de ordin constituțional care semnifică faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele prevăzute de aceasta.
Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută dacă:
l. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
obiectul pricinii nu se afla în ființă;
un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricina sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză. În cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;
un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză;
după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;
s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii și cei puși sub interdicție judecătorească ori cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere;
există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;
partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;
după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.
Deși își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 7, 8 și 10 C. proc. civ., argumentele aduse în susținerea criticilor nu se circumscriu cauzelor de admisibilitate prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate.
Cu privire la art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. revizuentul se limitează doar la a afirma că i-au fost încălcate drepturile și libertățile cetățenești, că nu i-au fost apărate drepturile și libertățile cetățenești, că nu a beneficiat de un tratament nediscriminatoriu din partea instanțelor judecătorești care au pronunțat hotărârea nr. 890/2005 și cele conexe acesteia, cu aplicarea eronată a Legii nr. 18/1991.
În ceea ce privește motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul nu indică hotărârile pretins potrivnice nefiind astfel indicată decizia care încalcă autoritatea de lucru judecat.
Referitor la ultimul temei invocat, art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., revizuentul face o trimitere generică la hotărârea CEDO din 12 octombrie 2010, B. și alții împotriva României, fără a preciza, în concret, dacă prin hotărârea a cărei revizuire o solicită i-au fost încălcate drepturile sau libertățile fundamentale constatate prin hotărârea CEDO și în ce constă această încălcare.
Cererea de revizuire nu se poate limita la o indicare formală a temeiurilor de drept prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., ci presupune îndeplinirea condiției legale a dezvoltării motivelor pe care se sprijină și care ar permite instanței de control judiciar să identifice erorile reclamate prin raportare la cazurile de revizuire invocate.
Fondul judecății în pricina de față poartă asupra unei cereri de renunțare la judecata unei cereri de strămutare formulată de aceeași parte și de restituire a taxei judiciare de timbru aferentă cererii.
Or, prin demersul judiciar inițiat, revizuentul urmărește obligarea statului român la plata unor despăgubiri pentru preluarea unor terenuri, argumente ce exced obiectul judecății în prezenta cauză.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte ținând cont că motivele invocate de revizuent nu atrag incidența cauzelor de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 7, 8 și 10 C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 619 din 4 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii la Completul de 5 Judecători cu privire la soluția dată asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.
Fără cale de atac cu privire la soluția dată asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 7 și 10 C. proc. civ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 septembrie 2018.