ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 611/2018

Ședința publică din data de 01 martie 2018

Asupra contestației în anulare:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă, prin decizia nr. 175 din 02.02.2017 a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 608A din 11 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimatul B..

Înalta Curte a luat în examinare excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs, în temeiul art. 9 din O.G. nr. 32/1995 coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și a reținut următoarele:

Pentru soluționarea recursului s-a stabilit în sarcina reclamantului o taxă judiciară de timbru în sumă de 10.537 RON și un timbru judiciar în valoare de 5 RON, obligațiile fiindu-i aduse la cunoștință prin citația comunicată la data de 04.03.2016.

Recurentul a formulat o cerere de ajutor public judiciar, în temeiul O.U.G. nr. 51/2008, republicată, care a fost respinsă în ședința din camera de consiliu din 29 septembrie 2016. Împotriva acestei încheieri, recurentul a formulat cerere de reexaminare. Prin încheierea din camera de consiliu de la 13 decembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II -a civilă a admis cererea de reexaminare formulată de reclamantul - recurent și a dispus scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 10.537 RON, rămânând să achite doar un timbru judiciar în valoare de 5 RON.

Recurentul nu a executat însă obligația rămasă în sarcina sa privind atașarea timbrului judiciar în valoare de 5 RON datorat pentru soluționarea recursului declarat în prezenta cauză.

Față de această situație, Înalta Curte a dat eficiență dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și a anulat recursul reclamantului ca insuficient timbrat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat contestație în anulare prin care a invocat prevederile art. 503 alin. (1), (50)4, 505 alin. (1), (50)8 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în argumentarea cărora a susținut că pricina a fost soluționată în maniera unui formalism excesiv, având în vedere soluția pronunțată, de anulare ca insuficient timbrat a recursului, pentru lipsa unui timbru judiciar în valoare de 5 RON.

Arată că nedepunerea timbrului judiciar reprezintă o scăpare a avocatului ales. Apreciază că se impunea și citarea recurentului, aflat în stare de detenție la penitenciar pentru satisfacerea acestei obligații urmare a scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.

Concluzionând apreciază că se impune judecarea cauzei în spiritul unui proces echitabil.

Contestația în anulare este fondată.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că în cauză contestatorul a formulat contestație în anulare, prin care a invocat dispozițiile art. 503 din Noul C. proc. civ.

În raport de argumentele prezentate în sprijinul cererii, Înalta Curte va lua în examinare criticile în raport de dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. având în vedere că litigiul de față se supune dispozițiilor C. proc. civ. de la 1865 și reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau a recursului.

Constatarea legalității sau nelegalității procedurii de citare se face de către instanță în raport de dispozițiile art. 85 C. proc. civ., dispoziție cu caracter imperativ, prevăzută pentru realizarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității.

În cauza de față, din analiza lucrărilor aflate la dosar, se constată că A., în calitate de recurent-reclamant, a fost citat, la adresa sediului ales indicat de aceasta în cererea de recurs pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv la apărătorul ales C. în București, str. x și cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10.537 RON, aceasta nefiind atașată cererii de recurs precum și cu mențiunea depunerii timbrului judiciar în cuantum de 5 RON.

La 21 septembrie 2016 recurentul-reclamant a formulat cerere privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plăta taxei judiciare de timbru, reducerii sau eșalonării acesteia, respinsă prin încheierea de ședință de la 29 septembrie 2016.

Prin încheierea de ședință de la 13 decembrie 2016, a fost admisă cererea de reexaminare formulată de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință de la 29 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a dispus scutirea petentului de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 10.537 RON stabilită în sarcina sa.

Susținerile contestatorului, conform cărora pentru termenul când s-a judecat recursul, respectiv 02 februarie 2017, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, sunt confirmate de actele dosarului de față. Citarea părții pentru primul termen de judecată s-a realizat la sediul ales al avocatului, deși recurentul s-a aflat în stare de detenție la Penitenciarul Spital București Jilava, iar ulterior nu s-a acoperit această omisiune pentru termenul din 02 februarie.

Art. 90 Cod procedură civile prevede unele derogări privind înmânarea citației persoanei citate, în considerarea situațiilor în care se află aceasta. Astfel, citarea celui arestat se face la locul de deținere. Citarea în orice alt loc, neacoperită prin prezentarea în instanță, este nevalabilă. Totodată, citarea acestuia se efectuează pentru fiecare termen în parte, dispozițiile privind termenul în cunoștință nefiind aplicabile în cazul său potrivit art. 153 alin. 2 C. proc. civ.

Împrejurarea că avocatul ales al recurentului a cunoscut termenul acordat (depunând la dosar, în numele clientului său, o cerere de judecare în lipsă cu indicarea acestui termen) nu este de natură a înlătura neregularitatea procedurală în condițiile neprezentării în instanță, întrucât prin necitarea recurentului la administrația penitenciarului i s-a zădărnicit exercitarea reală a dreptului la apărare.

Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 317 - 320 C. proc. civ., să admită contestația în anulare formulată de contestatorul A..

Având în vedere că retractarea se realizează prin anularea deciziei pronunțată de Înalta Curte, conform art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., decizia nr. 175/2017 din 02 februarie 2017 va fi anulată, urmând să fixeze termen pentru o nouă judecare a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimatul B..

Anulează decizia nr. 175/2017 din 02 februarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2012.

Stabilește termen pentru soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 608A din 11 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 10 mai 2018 cu citarea părților, cu mențiunea depunerii timbrului judiciar în cuantum de 5 RON.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 martie 2018.