ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2916/2018

Ședința publică din data de 14 iunie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 17 noiembrie 2017 sub dosar nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței obligarea acestuia la restituirea sumei de 1543 euro și 90 lire sterline comision transfer, reprezentând valoarea unui împrumut acordat la data de 16 februarie 2016, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2158-2164 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 210 din 6 februarie 2018, Judecătoria Caracal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., întrucât domiciliul pârâtului se află pe raza municipiului Bucuresti-Sectorul 4, iar din această perspectivă competența teritorială aparține Judecătoriei Sectorului 4 București, potrivit H.G. nr. 337/9.07.1993 pentru stabilirea circumscripțiilor Judecătoriilor și Parchetelor de pe lângă judecătorii.

Pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București, cauza a fost înregistrată la data de 19 februarie 2018, sub dosar nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 4088 din 29 martie 2018, Judecătoria sectorului 4 București, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, dispunând declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. în favoarea Judecătoriei Caracal și, constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus suspendarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sectorului 4 București a reținut că excepția de necompetență teritorială poate fi invocată, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria sectorului 4-București și Judecătoria Caracal s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 23 mai 2018, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, apreciază că în prezentul litigiu, competenta teritorială de judecată este de ordine privată, întrucât are ca obiect un drept patrimonial constând într-un drept de creanță, decurgând dintr-un presupus contract de împrumut încheiat între părți, așa încât, în cauză sunt incidente normele de competență de drept comun prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța de judecată în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, la momentul sesizării acesteia, dacă legea nu prevede altfel.

Separat de acest aspect, se cuvine subliniat că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Cum, în speță, reclamantul a înțeles să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Caracal, iar pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale în termenul prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., aspect care, în plan procesual, lipsește de efecte excepția necompetenței teritoriale invocate cu depășirea termenului legal, Înalta Curte constată că, și din această perspectivă, Judecătoria Caracal a fost legal învestită cu soluționarea cauzei.

Prin urmare, în această situație, numai pârâtul putea să invoce necompetenta teritorială a Judecătoriei Caracal, astfel dată fiind imposibilitatea judecătorului de a invoca din oficiu excepția de necompetență teritorială de ordine privată, chiar și in ipoteza în care nu este instanță competentă potrivit art. 107 precitat, neinvocarea în condițiile anterior menționate atrăgând decăderea din acest drept și în consecință, judecarea cauzei de către judecătoria inițial învestită care a devenit competentă prin neinvocarea de către pârât a excepției de necompetență relativă.

Tot în același context se reține și aplicabilitatea dispozițiilor art. 1494 alin. (1) C. civ., potrivit cărora, "în lipsa unei stipulații contrare ori dacă locul plății nu se poate stabili potrivit naturii prestației sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părți ori al uzanțelor, obligațiile bănești trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plății", iar în speță, acesta se află în circumscripția Judecătoriei Caracal, care și din această perspectivă este competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. în favoarea Judecătoriei Caracal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2018.