ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 26/2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată la 21 septembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Galați, sub număr de dosar x/2017, reclamanta A. SA a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului B., la plata sumei de 731 RON.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1345 - 1348, art. 1639 și urm. C. civ. și art. 1026 - 1033 C. civ.

Prin Sentința civilă nr. 4694/2018 din 6 august 2018 pronunțată de Judecătoria Galați a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, reținându-se, în esență, aplicabilitatea prevederilor art. 121 C. proc. civ.

Primind dosarul, Judecătoria Sectorului 4 București a reținut, în esență, că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ., că în cauză operează competența de drept comun, pe care instanța nu o poate invoca din oficiu, iar în condițiile în care pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, aceasta rămâne câștigată instanței inițial învestite, respectiv Judecătoriei Galați.

Așa fiind, prin Sentința civilă nr. 12023 din 27 septembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Galați competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin cererea de valoare redusă formulată, reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 731 RON, reclamanta întemeindu-și pretențiile pe dispozițiile art. 1345 - 1348 C. civ. referitoare la îmbogățirea fără justă cauză.

Este de reținut că domeniul de aplicare a regulii prevăzute de art. 121 C. proc. civ. este delimitat prin raportare la calitatea părților de profesionist, respectiv de consumator, noțiuni al căror înțeles este dat de legislația în materia drepturilor consumatorilor și de obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin urmare, în speță nu sunt incidente prevederile art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului, aceste dispoziții nefiind aplicabile în cazul unei răspunderi civile extra contractuale, licite sau ilicite, cum este situația de față, ci numai în cazul unei răspunderi civile contractuale, aspect ce rezultă din modul de reglementare a raporturilor dintre profesionist și consumator de către O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor și Legea nr. 296/2004 Codul Consumului.

Este de reținut că în cazul cererilor de valoare redusă (cum este și cererea de față) competența teritorială a instanței nu este una exclusivă, de ordine publică, ci una relativă, de ordine privată.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.: "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Așadar, potrivit textului legal evocat, instanța judecătorească nu este îndreptățită să își decline din oficiu competența, ci numai dacă o atare excepție a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în speță, excepția de necompetență teritorială a fost invocată în cauză din oficiu chiar de către Judecătoria Galați, fără a fi invocată de către pârâtul B. printr-o eventuală întâmpinare, prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Excepția de necompetență teritorială fiind una de ordine privată și cum o atare excepție nu a fost invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ci chiar de către instanță din oficiu, se constată că Judecătoria Galați în mod nelegal a invocat și s-a considerat necompetentă.

Prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acțiunii coroborată cu neinvocarea excepției de necompetență teritorială de către pârât în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Galați, inițial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în speță competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Galați, așa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2019.

GGC - GV