ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3870/2003

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 803/CA din 21 iulie 2000

Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ, a admis ca

fondată acțiunea reclamantei S.C. M.V. S.A. CĂLAN în lichidare, prin

reprezentanta S.C. P.W.H.M. S.R.L. București, împotriva pârâtei S.C. C.F. S.A. Târnăveni

județ Mureș, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 31.779.761,05

lei cu titlu de preț, 20.661.372 lei dobânzi și 650.000 lei cheltuieli de

judecată. De asemenea a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în

garanție introdusă de reclamantă împotriva S.C. S. S.A. CĂLAN.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că pârâta nu a făcut dovada plății sumei de 31.779.761,05 lei către S.C.

S. S.A. Călan, astfel că reclamanta este îndreptățită la obținerea prețului

mărfurilor din factura nr. 869196/1998 plus dobânzile comerciale în sumă de

20.661.372 lei calculate în funcție de scontul B.N.R. Deși pârâta a depus la

dosar procesul verbal de compensare din 23 decembrie 1997, care nu a fost

recunoscut de S.C. S. S.A. CĂLAN, acest proces verbal nu a fost luat în

considerație deoarece factura nr. 869196 din 16 februarie 1998 este posterioară

compensării. S.C. S. S.A. CĂLAN a dovedit că nu a încasat de la pârâtă, suma în

litigiu, iar cererea formulată împotriva chematei în garanție a fost respinsă

ca nefondată.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios

administrativ, prin decizia civilă nr. 84/A din 5 februarie 2001 a respins

apelul pârâtei S.C. C.F. S.A. Târnăveni împotriva sentinței comerciale nr. 803

din 21 iulie 2000 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit

că în luna februarie 1998 S.C. S. S.A. CĂLAN a livrat pârâtei cu factura nr. 869196

mărfuri în valoare totală de 31.779.791,05 lei, pe care pârâta le-a primit fără

obiecțiuni, dar nu le-a achitat.

Afirmațiile pârâtei în sensul că obligația de plată

față de reclamantă s-a stins ca urmare a compensării intervenită între cele două

părți, nu a putut fi primită, deoarece procesul verbal de compensare invocat de

pârâta apelantă poartă ca dată 23 decembrie 1997, dată la care mărfurile nu

erau livrate. Probele administrate au demonstrat că factura în litigiu a fost adăugată

unilateral de apelantă în cuprinsul procesului verbal de compensare, ori este de

observat că factura în discuție, anume nr. 869196 este emisă la 16 februarie

1998, deci la aproape un an de la data încheierii procesului verbal de

compensare.

Împotriva deciziei civile nr. 84/A din 5

februarie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios

administrativ, a declarat recurs pârâta S.C. C.F. S.A. cu sediul în Târnăveni Județul

Mureș, care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și

netemeinicie, sub aspectul că în realitate au fost plătite toate facturile, solicitând

casarea hotărârii recurate, rejudecarea cauzei, iar pe fond respingerea acțiunii,

invocând ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 9, 10 și 11 C. proc. civ.

Curtea, analizând materialul probator administrat

în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea

sunt nefondate, urmând a respinge recursul pentru următoarele considerente.

Instanțele judecătorești anterioare, printr-o

integrală și corectă apreciere a probelor au stabilit raporturile juridice

dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate, răspunderea care

se instituie în situația de neplată a produselor livrate, precum și cadrul

juridic aplicabil litigiului de natură comercială, fiind dată o eficiență juridică

maximă dispozițiilor art. 43 C. com.

Reclamanta este succesoarea cu titlu universal al

S.C. S. S.A. CĂLAN, urmare a divizării parțiale a acesteia, preluând cu acest

prilej și creanța care face obiectul prezentului litigiu comercial. Bine

motivat, s-a reținut că reclamanta a livrat pârâtei recurente mărfuri în

valoare de 31.779.761,05 lei, primite de beneficiar fără obiecțiuni, dar care

ulterior nu au fost plătite. Procesul verbal de compensare din 23 decembrie

1997, depus în apărare de pârâtă, nu face dovada plății, deoarece, a fost

contestat de reclamantă, iar factura cu nr. 869196 din 16 februarie 1998 este ulterioară

compensării. Conținutul real al procesului verbal din 23 decembrie 1997 este

cel depus de chemata în garanție și care coincide cu procesul verbal depus de pârâtă,

mai puțin referitor la factura în litigiu.

Refuzul pârâtei de a plăti prețul produselor livrate,

face ca în speță să devină aplicabile dispozițiile art. 43 C. com., care prevăd

că „datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din

ziua când devin exigibile”. Sancțiunea care operează, atunci când beneficiarul întârziere

plata prețului, conform art. 43 C. com., este dobânda calculată de la data

scadenței și până la plata integrală a prețului datorat, chiar și în situația când

între părțile raportului juridic nu s-a încheiat un contract în formă scrisă.

Cadrul juridic expus și motivat anterior, în contextul

probator administrat în cauză, a condus la o justă apreciere a situației de

fapt și de drept, instanțele judecătorești anterioare pronunțând hotărâri

legale și temeinice, astfel încât urmează a respinge ca nefondat recursul

promovat de pârâta S.C. C.F. S.A. Tîrnăveni, nefiind îndeplinite nici una din

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., fiind menținută în totalitate decizia nr. 84/A

din 5 februarie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială

și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta S.C. C.F. S.A. Târnăveni împotriva deciziei nr. 84/A din 5

februarie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2003.