ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 47/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 47/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra

recursurilor de față:

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.46 din 28 februarie 2001 a Tribunalului Harghita, au fost

condamnați inculpații: G.G. , G.J., J.G. la pedepse de câte 1 an și 2 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211

alin.2 lit.a și e C.pen., cu aplicarea art.74 – 76 lit.b C.pen., iar pentru

inculpatul J.G. și cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.

În baza

art.83 C.pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării

pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului J.G. prin sentința penală

nr.971 din 1 iulie 1998 a Judecătoriei Miercurea–Ciuc, această pedeapsă urmând

să fie executată alături de cea aplicată prin prezenta sentință, în total 1 an

și 8 luni închisoare.

S-a

făcut aplicarea art.71, 64 C.pen.

În baza

art.88 C.pen. s-a dedus din durata pedepselor aplicate inculpaților timpul

reținerii de 24 ore din data de 18 august 1999.

S-a lua

act că partea vătămată M.L. nu s-a constituit parte civilă.

În baza

art.191 C.proc.pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de câte 1.300.000 lei, din care 375.000 lei

reprezintă costul expertizei medico – legale psihiatrice și suma de 400.000 lei

onorariul apărătorului din oficiu avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La data

de 18 august 1999, cei trei inculpați s-au apropiat de remorca în care se aflau

pepenii comercializați de partea vătămată M.L., au sustras câte 2 – 3 pepeni și

au fugit fără să-i plătească.

Partea

vătămată s-a îndreptat spre căruța inculpaților și le-a  cerut să achite prețul

mărfii.

Unul

dintre inculpați – nu s-a putut stabili care dintre ei – a lovit-o peste față,

partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se de căruță.

Partea

vătămată a suferit o leziune superficială care nu a necesitat îngrijire

medicală.

Prejudiciul

evaluat la 50 kg. pepeni în valoare de 60.000 lei a fost acoperit prin

restituirea bunurilor sustrase.

În faza

de urmărire penală inculpații au recunoscut săvârșirea faptei, susținând că au

fost obligați să o comită de martorul K.M., afirmație care nu are însă

susținere în probe. În faza de cercetare judecătorească inculpații nu au

recunoscut săvârșirea faptei pentru care au fost trimiși în judecată.

Situația

de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului

probator administrat în cauză: proces – verbal de consemnare a plângerii,

declarațiile părții vătămate, proces – verbal de cercetare la fața locului,

proces – verbal de percheziție, proces – verbal de constatare, declarațiile

martorilor, procese – verbale de confruntare, declarațiile  inculpaților.

Curtea

de Apel Târgu – Mureș, prin decizia penală nr.51 din 25 aprilie 2001, a admis

apelul declarat de inculpații G.G., G.J. și J.G., a desființat sentința penală

nr.46/28 februarie 2001 pronunțată de Tribunalul Harghita și a dispus

rejudecarea cauzei de către instanța  de fond.

Instanța

de control judiciar a constatat că s-au încălcat dispozițiile articolului 334 C.proc.pen.,

agravându-se situația juridică a inculpatului J.G. prin reținerea stării de

recidivă prevăzută de art.37 lit.a C.pen., fără ca această împrejurare să fie

pusă în discuție de către instanța de fond.

Instanța

de apel a mai constatat că statutul de recidivist al acestui inculpat a fost

greșit stabilit și a recomandat verificarea condamnărilor sale anterioare,

precum și clarificarea situației de fapt prin stabilirea participației fiecărui

inculpat la săvârșirea faptei.

Rejudecând

cauza, Tribunalul Harghita a pronunțat sentința penală nr.51 din 6 martie 2002

prin care a dispus condamnarea inculpaților G.G., Gabor Joska și J.G. pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a și e C.pen.

cu aplicarea art.74 lit.c și 76 lit.d C.pen. la pedepse de câte 1 an

închisoare.

În baza

art.83 C.pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării

pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului J.G. prin sentința penală

nr.971 din 1 iulie 1998 a Judecătoriei Miercurea Ciuc și executarea acestei

pedepse alături de cea aplicată prin prezenta sentință, astfel că inculpatul va

executa pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a

făcut aplicarea art.71, 64 C.pen.

În baza

art.88 C.pen. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii de

24 ore din data de 18 august 1999.

S-a

constatat că partea vătămată M.L. nu s-a constituit parte civilă.

În baza

art.191 C.proc.pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de câte 1.700.000 lei fiecare, din care costul

expertizei medico legale psihiatrice este de 375.000 lei, iar onorariul

apărătorilor din oficiu în cuantum de 850.000 lei se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Instanța

de fond a reținut că inculpații au sustras pepenii din remorca părții vătămate

și că, la solicitarea acesteia din urmă de a  achita prețul, unul dintre ei a

lovit-o peste față, împrejurare în care partea vătămată s-a dezechilibrat, a

căzut și s-a lovit de căruță. Partea vătămată care era gravidă a suferit o

leziune superficială care nu a necesitat îngrijiri medicale.

Inculpații

au recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Din

probele administrate în cauză, instanța de fond nu a putut stabili cu

certitudine care dintre inculpați a lovit-o pe partea vătămată, reținând

vinovăția tuturor celor trei făptuitori pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie.

La

individualizarea pedepselor aplicate s-a avut în vedere faptul că toți cei trei

inculpați erau bolnavi psihici, săvârșind faptele cu discernământ diminuat.

Inculpatul

J.G. are antecedente penale provenind din condamnarea sa în timpul  minorității

pentru săvârșirea de infracțiuni de furt, tentativă la infracțiunea de furt

calificat și violare de domiciliu prin sentințele penale nr.840/17 iulie 1996

și 971/1 iulie 1998 ale Judecătoriei Miercurea - Ciuc.

Curtea

de Apel Tg.Mureș, prin decizia penală nr.112 din 4 septembrie 2002, a admis

apelurile inculpaților, a desființat hotărârea atacată și a trimis din nou

cauza spre rejudecare instanței de fond, Tribunalul Harghita.

S-a

constatat că situația de fapt nu a fost stabilită pe deplin, astfel că instanța

de fond nu s-a putut pronunța asupra gradului de participare a fiecărui

inculpat la săvârșirea faptei, neidentificându-se care dintre aceștia a lovit-o

pe partea vătămată.

În

rejudecare, Tribunalul Harghita i-a audiat pe cei trei inculpați și pe martori

stabilind că hotărârea de a sustrage pepeni a aparținut inculpaților împreună,

ca și realizarea ei; lovirea părții vătămate s-a înfăptuit de către inculpatul J.G.

sau inculpatul G.J. S-a considerat că fapta celor trei inculpați constituie

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a și e C.pen. cu

aplicarea art.74 lit.c și 76 lit.d C.pen. și art.13 C.pen., text de lege în

baza căruia inculpații au fost condamnați la pedepse de câte 1 an închisoare

fiecare.

În baza

art.83 C.pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării

pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului J.G. prin sentința penală

nr.971/1 iunie 1998 a Judecătoriei Miercurea Ciuc și executarea  acesteia

alături  de  pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, astfel că, în total,

inculpatul va executa pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a

făcut aplicarea art.71, 64 C.pen.

În baza

art.88 C.pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii

din 18 august 1999.

S-a

constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

În baza

art.191 C.proc.pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de câte 3.000.000 lei din care suma de 1.150.000

lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Curtea

de Apel Târgu Mureș, prin decizia penală nr.90 din 4 iunie 2003, a admis  apelul

declarat de inculpatul J.G. împotriva sentinței penale nr.94 din 8 aprilie 2003

a Tribunalului Harghita pe care a desființat-o parțial și a dispus, în temeiul

art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g C.proc.pen., încetarea procesului

penal față de inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.a, e

C.pen. cu aplicarea art.13 C.pen. ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

Celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate au fost menținute.

Apelurile

inculpaților G.G. și G.J. au fost respinse ca nefondate.

Cei doi

apelanți inculpați au fost obligați să plătească statului cheltuieli judiciare

de câte 600.000 lei fiecare din care câte 450.000 lei cu titlu de onorariul

apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare efectuate pentru inculpatul J.G. rămân în sarcina statului, onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 450.000 lei fiind suportat din fondul

Ministerului Justiției.

Instanța

de apel a considerat că situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost

corect stabilite, iar faptele săvârșite de aceștia au primit încadrarea

juridică legală și temeinică.

Pedepsele

aplicate inculpaților reflectă criteriile generale de individualizare prevăzute

de art.72 C.pen. raportate la faptele săvârșite și persoana făptuitorilor,

fiind coborâte sub minimul special prevăzut de lege, astfel că s-a apreciat că

o reducere mai substanțială a cuantumului acestora nu se impune.

Având

în vedere că inculpatul J.G. a decedat la data de 28 aprilie 2002, procesul

penal a fost încetat față de acesta.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs inculpații G.G. și G.J., solicitând

admiterea acestora, casarea hotărârilor  atacate și achitarea în temeiul art.11

pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a C.proc.pen.. În subsidiar, s-a solicitat

schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina recurenților inculpați

în infracțiunea de furt și suspendarea executării pedepselor ce se vor aplica.

Temeiul

juridic al recursurilor declarate îl constituie dispozițiile art.385

9

alin.1 pct.18, 17 și 14 C.proc.pen.

Examinând

recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt

întemeiate.

Din

analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată

nu au stabilit în mod corect situația de fapt cu consecința reținerii unor

încadrări juridice greșite în sarcina inculpaților G.G. și G.J.

Martor

ocular al incidentului petrecut între partea vătămată și inculpați, K.M.

declară în fața instanței de judecată  că l-a văzut pe J.G. împingând-o pe

femeia care vindea pepeni.

Împreună

cu martorul se afla și concubina acestuia, V.M.I., care a văzut că partea

vătămată, l-a solicitarea inculpatului G.G., i-a dat acestuia o jumătate de

pepene.

Ceilalți

doi inculpați s-au îndreptat și ei spre partea vătămată și au luat,  fără voia  acesteia,

mai  mulți  pepeni, după  care  au  fugit  la căruță. Partea vătămată i-a

urmat, strigând la cei doi inculpați J.G.  și G.J.. Martora a arătat că partea

vătămată a fost împinsă de unul dintre acești inculpați, fără a putea preciza

care dintre ei.

Inculpații

nu au recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina lor, iar partea vătămată

M.L. a fost constantă în a declara că doar unul dintre aceștia a lovit-o.

În

aceste împrejurări, coroborând declarațiile părții vătămate, ale martorilor

audiați în cauză și ale inculpaților, Curtea constată că din analiza materialului

probator rezultă că inculpatul J.G. este cel care a lovit-o pe partea vătămată.

Inculpatul

G.G. primise fără plată o jumătate de pepene, el se îndepărtase de partea

vătămată și nici nu avea motive să reacționeze împotriva acesteia. Partea

vătămată s-a adresat și s-a îndreptat spre ceilalți doi inculpați care îi

luaseră pepenii, fără să-i plătească, împrejurare  în care a fost lovită de

inculpatul J.G.

Inculpații

G.G. și G.J. nu au avut nici o reacție, nesolidarizându-se  nici verbal și nici

faptic cu gestul lui J.G. de a o lovi pe partea vătămată.

În

atare situație, în sarcina acestora nu se poate reține săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie, sustragerea pepenilor nefiind însoțită sau urmată de vreun gest de

amenințare sau violență îndreptat împotriva părții vătămate.

Singurul

inculpat care a agresat-o pe partea vătămată – fără vreo înțelegere cu ceilalți

doi făptuitori și fără a avea asentimentul acestora – a fost  J.G. care a

intenționat în acest mod  să-și păstreze pepenii furați, împiedicând-o pe

proprietară să-și recapete marfa sau banii.

Pentru

aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să admită

recursurile declarate de inculpații G.G. și  G.I. și să caseze decizia penală

nr.90/4 iunie 2003 a Curții de Apel Tg.Mureș și sentința penală nr.94/8 aprilie

2003 a Tribunalului Harghita numai cu privire la încadrarea juridică a

faptelor.

În conformitate

cu dispozițiile art.334 C.proc.pen., încadrarea juridică a faptei reținută în

sarcina celor doi recurenți – inculpați se va schimba din infracțiunea de

tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a, e C.pen. în infracțiunea de furt

calificat prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a, e C.pen., text de

lege în baza căruia și prin menținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de

art.74 C.pen., inculpații G.G. și J.C. vor fi condamnați la pedepse de câte 3

luni închisoare.

În

procesul de individualizare a pedepselor aplicate, Înalta Curte are în vedere

prejudiciul modic cauzat părții vătămate, importanța minoră a bunurilor

sustrase, starea de ebrietate în care se găseau inculpații și care nu le-a

permis să-și controleze pe deplin comportamentul.

De

altfel, inculpații au acționat cu discernământ diminuat datorat bolilor psihice

de care suferă (oligofrenie gradul I/II și respectiv gradul II, cu tulburări de

comportament).

Înalta

Curte de Casație și Justiție consideră că scopul preventiv – educativ al

pedepsei poate fi atins în cazul recurenților – inculpați și fără executarea

pedepselor, aceștia fiind trimiși în judecată pentru o faptă săvârșită în anul

1999 și neavând antecedente penale, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.81

și 82 C.pen. se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor

aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

În

cauză se va face aplicarea prevederilor art.359 C.proc.pen., atrăgându-se

atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării obligațiilor ce le

revin ca urmare a suspendării condiționate a pedepselor.

Celelalte

dispoziții vor fi menținute.

Văzând

dispozițiile art.385

15

pct.2 lit.d C.proc.pen., art.192 alin.3 C.proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite  recursurile

declarate de inculpații G.G. și G.J. împotriva deciziei penale nr.90/ din 4

iunie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Casează decizia și sentința

penală nr.94 din 8 aprilie 2003 a Tribunalului Harghita numai cu privire la

încadrarea juridică a faptelor.

Conform art.334 C.proc.pen., schimbă

încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211

alin.2 lit.a și e C.pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de

art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a și e C.pen., text în baza căruia și prin

menținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 C.pen., condamnă pe

inculpații G.G. și G.J. la câte 3 luni închisoare.

În baza art.81, 82 C.pen.,

suspendă condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților pe un termen

de încercare de câte 2 ani și 3 luni.

Face aplicarea art.359 C.proc.pen.

Menține celelalte dispoziții.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.