ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 47/2004

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.46 din 28 februarie 2001 a Tribunalului Harghita, au fost condamnați inculpații: G.G. , G.J., J.G. la pedepse de câte 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a și e C.pen., cu aplicarea art.74 – 76 lit.b C.pen., iar pentru inculpatul J.G. și cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. În baza art.83 C.pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului J.G. prin sentința penală nr.971 din 1 iulie 1998 a Judecătoriei Miercurea–Ciuc, această pedeapsă urmând să fie executată alături de cea aplicată prin prezenta sentință, în total 1 an și 8 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71, 64 C.pen. În baza art.88 C.pen. s-a dedus din durata pedepselor aplicate inculpaților timpul reținerii de 24 ore din data de 18 august 1999. S-a lua act că partea vătămată M.L. nu s-a constituit parte civilă. În baza art.191 C.proc.pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.300.000 lei, din care 375.000 lei reprezintă costul expertizei medico – legale psihiatrice și suma de 400.000 lei onorariul apărătorului din oficiu avansată din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: La data de 18 august 1999, cei trei inculpați s-au apropiat de remorca în care se aflau pepenii comercializați de partea vătămată M.L., au sustras câte 2 – 3 pepeni și au fugit fără să-i plătească.

Partea vătămată s-a îndreptat spre căruța inculpaților și le-a cerut să achite prețul mărfii. Unul dintre inculpați – nu s-a putut stabili care dintre ei – a lovit-o peste față, partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se de căruță. Partea vătămată a suferit o leziune superficială care nu a necesitat îngrijire medicală. Prejudiciul evaluat la 50 kg. pepeni în valoare de 60.000 lei a fost acoperit prin restituirea bunurilor sustrase. În faza de urmărire penală inculpații au recunoscut săvârșirea faptei, susținând că au fost obligați să o comită de martorul K.M., afirmație care nu are însă susținere în probe. În faza de cercetare judecătorească inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptei pentru care au fost trimiși în judecată.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces – verbal de consemnare a plângerii, declarațiile părții vătămate, proces – verbal de cercetare la fața locului, proces – verbal de percheziție, proces – verbal de constatare, declarațiile martorilor, procese – verbale de confruntare, declarațiile inculpaților. Curtea de Apel Târgu – Mureș, prin decizia penală nr.51 din 25 aprilie 2001, a admis apelul declarat de inculpații G.G., G.J. și J.G., a desființat sentința penală nr.46/28 februarie 2001 pronunțată de Tribunalul Harghita și a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond. Instanța de control judiciar a constatat că s-au încălcat dispozițiile articolului 334 C.proc.pen., agravându-se situația juridică a inculpatului J.G.

prin reținerea stării de recidivă prevăzută de art.37 lit.a C.pen., fără ca această împrejurare să fie pusă în discuție de către instanța de fond. Instanța de apel a mai constatat că statutul de recidivist al acestui inculpat a fost greșit stabilit și a recomandat verificarea condamnărilor sale anterioare, precum și clarificarea situației de fapt prin stabilirea participației fiecărui inculpat la săvârșirea faptei. Rejudecând cauza, Tribunalul Harghita a pronunțat sentința penală nr.51 din 6 martie 2002 prin care a dispus condamnarea inculpaților G.G., Gabor Joska și J.G. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a și e C.pen. cu aplicarea art.74 lit.c și 76 lit.d C.pen.

la pedepse de câte 1 an închisoare. În baza art.83 C.pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului J.G. prin sentința penală nr.971 din 1 iulie 1998 a Judecătoriei Miercurea Ciuc și executarea acestei pedepse alături de cea aplicată prin prezenta sentință, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art.71, 64 C.pen. În baza art.88 C.pen. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii de 24 ore din data de 18 august 1999. S-a constatat că partea vătămată M.L. nu s-a constituit parte civilă. În baza art.191 C.proc.pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.700.000 lei fiecare, din care costul expertizei medico legale psihiatrice este de 375.000 lei, iar onorariul apărătorilor din oficiu în cuantum de 850.000 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de fond a reținut că inculpații au sustras pepenii din remorca părții vătămate și că, la solicitarea acesteia din urmă de a achita prețul, unul dintre ei a lovit-o peste față, împrejurare în care partea vătămată s-a dezechilibrat, a căzut și s-a lovit de căruță. Partea vătămată care era gravidă a suferit o leziune superficială care nu a necesitat îngrijiri medicale. Inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunii. Din probele administrate în cauză, instanța de fond nu a putut stabili cu certitudine care dintre inculpați a lovit-o pe partea vătămată, reținând vinovăția tuturor celor trei făptuitori pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. La individualizarea pedepselor aplicate s-a avut în vedere faptul că toți cei trei inculpați erau bolnavi psihici, săvârșind faptele cu discernământ diminuat.

Inculpatul J.G. are antecedente penale provenind din condamnarea sa în timpul minorității pentru săvârșirea de infracțiuni de furt, tentativă la infracțiunea de furt calificat și violare de domiciliu prin sentințele penale nr.840/17 iulie 1996 și 971/1 iulie 1998 ale Judecătoriei Miercurea - Ciuc. Curtea de Apel Tg.Mureș, prin decizia penală nr.112 din 4 septembrie 2002, a admis apelurile inculpaților, a desființat hotărârea atacată și a trimis din nou cauza spre rejudecare instanței de fond, Tribunalul Harghita. S-a constatat că situația de fapt nu a fost stabilită pe deplin, astfel că instanța de fond nu s-a putut pronunța asupra gradului de participare a fiecărui inculpat la săvârșirea faptei, neidentificându-se care dintre aceștia a lovit-o pe partea vătămată.

În rejudecare, Tribunalul Harghita i-a audiat pe cei trei inculpați și pe martori stabilind că hotărârea de a sustrage pepeni a aparținut inculpaților împreună, ca și realizarea ei; lovirea părții vătămate s-a înfăptuit de către inculpatul J.G. sau inculpatul G.J. S-a considerat că fapta celor trei inculpați constituie infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a și e C.pen. cu aplicarea art.74 lit.c și 76 lit.d C.pen. și art.13 C.pen., text de lege în baza căruia inculpații au fost condamnați la pedepse de câte 1 an închisoare fiecare. În baza art.83 C.pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului J.G. prin sentința penală nr.971/1 iunie 1998 a Judecătoriei Miercurea Ciuc și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, astfel că, în total, inculpatul va executa pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71, 64 C.pen. În baza art.88 C.pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii din 18 august 1999. S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. În baza art.191 C.proc.pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 3.000.000 lei din care suma de 1.150.000 lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției. Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia penală nr.90 din 4 iunie 2003, a admis apelul declarat de inculpatul J.G. împotriva sentinței penale nr.94 din 8 aprilie 2003 a Tribunalului Harghita pe care a desființat-o parțial și a dispus, în temeiul art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g C.proc.pen., încetarea procesului penal față de inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.a, e C.pen.

cu aplicarea art.13 C.pen. ca urmare a intervenirii decesului acestuia. Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate au fost menținute. Apelurile inculpaților G.G. și G.J. au fost respinse ca nefondate. Cei doi apelanți inculpați au fost obligați să plătească statului cheltuieli judiciare de câte 600.000 lei fiecare din care câte 450.000 lei cu titlu de onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare efectuate pentru inculpatul J.G. rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 450.000 lei fiind suportat din fondul Ministerului Justiției. Instanța de apel a considerat că situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost corect stabilite, iar faptele săvârșite de aceștia au primit încadrarea juridică legală și temeinică.

Pedepsele aplicate inculpaților reflectă criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.pen. raportate la faptele săvârșite și persoana făptuitorilor, fiind coborâte sub minimul special prevăzut de lege, astfel că s-a apreciat că o reducere mai substanțială a cuantumului acestora nu se impune. Având în vedere că inculpatul J.G. a decedat la data de 28 aprilie 2002, procesul penal a fost încetat față de acesta. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații G.G. și G.J., solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor atacate și achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a C.proc.pen.. În subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina recurenților inculpați în infracțiunea de furt și suspendarea executării pedepselor ce se vor aplica.

Temeiul juridic al recursurilor declarate îl constituie dispozițiile art.385 9 alin.1 pct.18, 17 și 14 C.proc.pen. Examinând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt întemeiate. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată nu au stabilit în mod corect situația de fapt cu consecința reținerii unor încadrări juridice greșite în sarcina inculpaților G.G. și G.J. Martor ocular al incidentului petrecut între partea vătămată și inculpați, K.M. declară în fața instanței de judecată că l-a văzut pe J.G. împingând-o pe femeia care vindea pepeni. Împreună cu martorul se afla și concubina acestuia, V.M.I., care a văzut că partea vătămată, l-a solicitarea inculpatului G.G., i-a dat acestuia o jumătate de pepene.

Ceilalți doi inculpați s-au îndreptat și ei spre partea vătămată și au luat, fără voia acesteia, mai mulți pepeni, după care au fugit la căruță. Partea vătămată i-a urmat, strigând la cei doi inculpați J.G. și G.J.. Martora a arătat că partea vătămată a fost împinsă de unul dintre acești inculpați, fără a putea preciza care dintre ei. Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina lor, iar partea vătămată M.L. a fost constantă în a declara că doar unul dintre aceștia a lovit-o. În aceste împrejurări, coroborând declarațiile părții vătămate, ale martorilor audiați în cauză și ale inculpaților, Curtea constată că din analiza materialului probator rezultă că inculpatul J.G. este cel care a lovit-o pe partea vătămată.

Inculpatul G.G. primise fără plată o jumătate de pepene, el se îndepărtase de partea vătămată și nici nu avea motive să reacționeze împotriva acesteia. Partea vătămată s-a adresat și s-a îndreptat spre ceilalți doi inculpați care îi luaseră pepenii, fără să-i plătească, împrejurare în care a fost lovită de inculpatul J.G. Inculpații G.G. și G.J. nu au avut nici o reacție, nesolidarizându-se nici verbal și nici faptic cu gestul lui J.G. de a o lovi pe partea vătămată. În atare situație, în sarcina acestora nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, sustragerea pepenilor nefiind însoțită sau urmată de vreun gest de amenințare sau violență îndreptat împotriva părții vătămate. Singurul inculpat care a agresat-o pe partea vătămată – fără vreo înțelegere cu ceilalți doi făptuitori și fără a avea asentimentul acestora – a fost J.G.

care a intenționat în acest mod să-și păstreze pepenii furați, împiedicând-o pe proprietară să-și recapete marfa sau banii. Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să admită recursurile declarate de inculpații G.G. și G.I. și să caseze decizia penală nr.90/4 iunie 2003 a Curții de Apel Tg.Mureș și sentința penală nr.94/8 aprilie 2003 a Tribunalului Harghita numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor. În conformitate cu dispozițiile art.334 C.proc.pen., încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina celor doi recurenți – inculpați se va schimba din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a, e C.pen. în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a, e C.pen., text de lege în baza căruia și prin menținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 C.pen., inculpații G.G.

și J.C. vor fi condamnați la pedepse de câte 3 luni închisoare. În procesul de individualizare a pedepselor aplicate, Înalta Curte are în vedere prejudiciul modic cauzat părții vătămate, importanța minoră a bunurilor sustrase, starea de ebrietate în care se găseau inculpații și care nu le-a permis să-și controleze pe deplin comportamentul. De altfel, inculpații au acționat cu discernământ diminuat datorat bolilor psihice de care suferă (oligofrenie gradul I/II și respectiv gradul II, cu tulburări de comportament). Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că scopul preventiv – educativ al pedepsei poate fi atins în cazul recurenților – inculpați și fără executarea pedepselor, aceștia fiind trimiși în judecată pentru o faptă săvârșită în anul 1999 și neavând antecedente penale, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.81 și 82 C.pen.

se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni. În cauză se va face aplicarea prevederilor art.359 C.proc.pen., atrăgându-se atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării obligațiilor ce le revin ca urmare a suspendării condiționate a pedepselor. Celelalte dispoziții vor fi menținute. Văzând dispozițiile art.385 15 pct.2 lit.d C.proc.pen., art.192 alin.3 C.proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursurile declarate de inculpații G.G. și G.J. împotriva deciziei penale nr.90/ din 4 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș. Casează decizia și sentința penală nr.94 din 8 aprilie 2003 a Tribunalului Harghita numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor. Conform art.334 C.proc.pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a și e C.pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a și e C.pen., text în baza căruia și prin menținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 C.pen., condamnă pe inculpații G.G. și G.J. la câte 3 luni închisoare. În baza art.81, 82 C.pen., suspendă condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților pe un termen de încercare de câte 2 ani și 3 luni.

Face aplicarea art.359 C.proc.pen. Menține celelalte dispoziții. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.