ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 158/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei

penale nr.236 din 16 septembrie 2002

a Curții de Apel Pitești.

S-a

prezentat inculpatul, în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din

oficiu, avocat B.E., lipsind parțile vătămate B.C. și  B.M.V.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul inculpatului a cerut

admiterea recursului, punând concluzii cu privire la reducerea pedepsei.

Procurorul

a cerut respingerea  recursului inculpatului, vinovăția acestuia a fost de

deplin stabilită, iar pedeapsa aplicată just individualizată.

Inculpatul a declarat că se

consideră nevinovat.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.209 din 27 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul Argeș, în

baza art.334 din Codul de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică din

infracțiunile prevăzute de art.197 alin.1 și 2 lit.b din Codul penal, cu

aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.203 Cod penal, cu aplicarea art.41

alin.2 Cod penal și art.197 alin.1 și 2 raportat la art.193 alin.3 Cod penal,

în infracțiunile prevăzute  de art.197 alin.1, 2 lit.b și b

1

cu

aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.197 alin.1, 2 lit.b și b

1

și

alin.3 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

A

fost  condamnat  inculpatul  B.V. la 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de viol, prevăzută de art.197 alin.1, 2 lit.b și b

1

cu aplicarea

art.41 alin.2 Cod penal,și  la 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.197 alin.1, 2 lit.b și b

1

și alin.3 Cod penal.

In

baza art.33 și 34 Cod penal au fost contopite pedepsele și s-a dispus

executarea celei mai grele de 14 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de

3 ani, în total 17 ani închisoare, cu executare în condițiile art.57 și 71 Cod

penal.

S-a

dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată începând cu 18 martie 2001 și

până la pronunțare.

S-a

aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a-e Cod penal pe o durată de 10 ani.

De

asemenea, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru

a se pronunța astfel s-a reținut că, inculpatul a întreținut cu fiica sa minoră

B.M.V., începând de la vârsta de 12 ani, relații sexuale în urma cărora, la 29

aprilie 2001, s-a născut un copil care a fost abandonat la Spitalul Județean

Argeș.

De

asemenea, după ce în seara zilei de 17 septembrie 2001 inculpatul  a consumat

băuturi alcoolice și a provocat scandal în familie, a scos-o cu forța în curte

pe fiica sa B.C.I. care dormea alături de ceilalți frați și, în curte a

întreținut acte sexuale orale și anale cu ea.

După

ce minora a scăpat de inculpat a povestit bunicii sale B.I., cele întâmplate.

Din

expertiza medico-legală întocmită de I.M.L. „Prof.dr.Mina Minovici” a rezultat

că inculpatul este tatăl copilului născut de fiica sa B.M.V.la data de 29

aprilie 2001.

De

menționat faptul că cea de-a doua fiică violată B.C.I., avea doar vârsta de 9

ani.

Impotriva

sentinței au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul

B.V.

Procurorul

a solicitat condamnarea inculpatului atât pentru infracțiunea prevăzută de

art.197 alin.1, 2 lit.b și b

1

Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2

Cod penal, cât și pentru infracțiunea de incest prevăzută de art.203 Cod penal

cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, întrucât  infracțiunea de incest nu poate

fi absorbită de infracțiunea de viol.

Totodată,

procurorul a solicitat ca deducerea din pedeapsa rezultantă să se facă începând

cu data de 18 septembrie 2001, când inculpatul a fost reținut și nu cum greșit

a făcut  instanța de fond, de  la 18 martie 2001.

In

apelul său inculpatul a criticat sentința susținând că și-a violat numai fiica cea

mare, nu și pe cea minoră, solicitând achitarea pentru cea de-a doua

infracțiune.

Prin

decizia penală nr.236 din 16 septembrie 2002 Curtea de Apel Pitești a admis

apelul declarat de procuror și a casat hotărârea atacată.

In

baza art.334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică din

infracțiunea  prevăzută de art.197 alin.1 și 2 lit.b și b

1

,cu

aplicarea art.41 alin.2 Cod procedură penală în infracțiunile prevăzute de

art.197 alin.1 și 2 lit.b și b

1

, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod

penal și în cea prevăzută  de art.203 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod

penal (privind partea vătămată B.M.V.).

In

baza art.197 alin.1, 2 lit.b și b

1

Cod penal, cu aplicarea art.41

alin.2 Cod penal, a condamnat pe inculpat la 14 ani închisoare și 10 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d și e Cod penal, iar în

baza art.203 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal,  a condamnat pe

inculpat la 5 ani închisoare.

In

baza art.33 și 34 din Codul penal, a contopit aceste două pedepse cu pedeapsa

de 14 ani închisoare aplicată în baza art.197 alin.1 și 2 lit.b și b

1

Cod

penal și alin.3 Cod penal  și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 14 ani închisoare la care s-a  adaugat un spor de 3 ani închisoare,

în total 17 ani închisoare în condițiile art.57 și 71 Cod penal și 10 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d și e din Codul penal.

A

constatat că perioada executată în detenție începe de la data de 19 septembrie

2001.

A

menținut restul dispozițiilor sentinței.

A

menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus în continuare detenția.

A

respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Boca Viorel pe care l-a

obligat să plătească 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se

avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Hotărârea

mai sus-menționată a fost recurată în termen de inculpat, solicitându-se

achitarea sa pentru infracțiunea de viol săvârșită asupra fiicei sale B.C.I.,

întrucât nu se face vinovat.

In

subsidiar s-a cerut reducerea pedepsei.

Recursul

declarat de inculpat este nefondat.

Verificând

actele și lucrările de la dosar, se constată că instanțele   dovedind   rol

activ  în  administrarea  tuturor probatoriilor necesare pentru soluționarea

cauzei, a reținut corect situația de fapt și vinovăția acestui, încadrând

faptele săvârșite în textele de lege corespunzătoare.

Martorii

audiați cât și leziunile traumatice produse victimei B.C.I. stabilite printr-un

raport de expertiză medico-legală au confirmat fără tăgadă ca autor al faptelor

săvârșite pe inculpat.

Totodată,

instanța de apel a individualizat în mod just pedeapsa în raport de criteriile

prevăzute în art.72 Cod penal, evaluând corect gradul de pericol social al

faptelor săvârșite de inculpat, acesta întreținând raporturi sexuale prin

constrângere  și amenințări, profitând de imposibilitatea de a se apăra ale

fetelor sale, precum și al persoanei acestuia, cunoscut ca un om violent și

având  o atitudine nesinceră în timpul desfășurării procesului penal.

Criticile

fiind așadar neîntemeiate și cum din oficiu nu se constată alte motive care ar

putea fi luate în considerare din oficiu, recursul examinat este nefondat,

urmând a fi respins ca atare, în baza art.385

15

pct.1 lit.b Cod

procedură penală cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de inculpatul

B.V.

împotriva

deciziei penale nr.236 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, ca

nefondat.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 18

septembrie 2001  la 15 ianuarie 2003.

Obligă

pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 15 ianuarie 2003.