ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5042/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Ploiești, reclamantele D.M.I. și P.M. au chemat în judecată pârâții

Universitatea S.H., Facultatea de Sociologie-Psihologie și Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului solicitând obligarea pârâților să emită,

să elibereze diplomele de licență și să recunoască promovarea examenului de

licență în sesiunea iulie 2009, precum și diplomele emise.

Pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a depus întâmpinare prin care a

invocat excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei calității

procesuale pasive.

Pârâta Universitatea

S.H. a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului și a solicitat să fie obligat să aprobe tipărirea

formularelor tipizate constând în Diploma de Licență și suplimentul la diplome

pentru reclamanți, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr.

554/2004 în cuantum de 50 RON/fiecare zi de întârziere începând cu a 10-a zi de

la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și obligarea la plata

cheltuielilor de judecată.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 296

din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești a fost admisă în parte acțiunea

formulată de reclamantele D.M.I. și P.M., în contradictoriu cu pârâții

Universitatea S.H., Facultatea de Sociologie-Psihologie și Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Instanța a obligat

pârâtele Universitatea S.H. și Facultatea Sociologie-Psihologie să elibereze

reclamantelor diplomele de licență, conform studiilor absolvite și examenului

de licență promovat în sesiunea iulie 2009, fiind respinsă în rest acțiunea

împotriva celor două pârâte.

Instanța a respins

acțiunea împotriva pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului ca inadmisibilă și a respins cererea de chemare în garanție a

Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului formulată de

pârâta Universitatea S.H.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că excepția lipsei procedurii prealabile

invocate de pârâtul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului este întemeiată, întrucât sesizarea instanței competente se poate

face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar reclamantele nu au

formulat către acest pârât o solicitare cu același conținut ca al prezentei

cereri de chemare în judecată.

Față de împrejurarea

că reclamantele nu au depus la dosar dovada faptului că s-au adresat pârâtului

Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, anterior cererii

de chemare în judecată, curtea a respins cererea formulată împotriva acestui

pârât ca inadmisibilă.

Instanța a reținut că

reclamantele au absolvit Facultatea de Sociologie-Psihologie, specializarea

Psihologie din cadrul Universității S.H., forma de învățământ ID, promoția 2009

și au susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând

titlul de licențiat în psihologie, fapt care rezultă din adeverințele de

licență nr. 5740 din 23 iulie 2009, respectiv nr. 5997 din 23 iulie 2009, emise

de pârâta Universitatea S.H.

Instanța a constatat

că pârâtele nu au eliberat reclamantelor diplomele de licență, fapt ce

constituie o nesoluționare în termenul legal a unei cereri, în sensul

dispozițiilor Legii contenciosului administrativ.

Având în vedere

prevederile legale, care prevăd obligativitatea de emitere a actelor de studii

la cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor, adeverința de absolvire având

un termen de valabilitate de maximum 12 luni, curtea a constatat că acțiunea

formulată de reclamante este întemeiată, întrucât, prin neeliberarea actelor de

studiu în termenul prevăzut de lege, reclamantelor li s-a produs o vătămare.

În ceea ce privește cererea

reclamantelor ca pârâtele Universitatea S.H., Facultatea Sociologie-Psihologie

să le recunoască promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009,

precum și diplomele emise, curtea a constatat că este neîntemeiată, având în

vedere, pe de o parte, faptul că prin adeverințele de licență nr. 5740 din 23

iulie 2009, respectiv nr. 5997 din 23 iulie 2009, emise de pârâta Universitatea

S.H., aceasta a recunoscut promovarea examenului de licența în sesiunea iulie

2009, iar, pe de altă parte, faptul că prin admiterea primului capăt de cerere

însăși pârâta a fost obligată la eliberarea acestor diplome.

Instanța a reținut că

solicitarea formulată pe calea chemării în garanție de către pârâta

Universitatea S.H. nu poate forma obiectul unei cereri de chemare în garanție,

întrucât între chematul în garanție Ministerului Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului și pârâtă nu există nicio obligație de garanție sau de

despăgubire în cazul neeliberării de către aceasta a diplomelor de studii,

motive pentru care cererea de chemare în garanție a fost respinsă.

de Universitatea S.H.

Recurenta a criticat

soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică în ceea ce privește

respingerea cererii de chemare în garanție, invocând ca temei al recursului

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a arătat că

subzistă în sarcina chematului în garanție obligația de a aproba întreg

necesarul de formulare, pentru a se putea elibera reclamanților diplomele de

studii și suplimentele de diplomă.

S-a arătat că între

Universitate și chematul în garanție există un raport juridic direct, născut

din refuzul expres al Ministerului de a aproba tipărirea formularelor tipizate,

care să poată fi folosite la completarea și eliberarea diplomelor de licență,

ce atestă absolvirea de către reclamanți a cursurilor universitare.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., analizând cu

prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C.

proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu

dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot

fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor

art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate

cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată

îl reprezintă obligarea Universității pârâte la eliberarea diplomei de licență.

În conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a

reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială

de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în

raport de două criterii și, anume, al locului ocupat de organul care a emis ori

încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere

obiectul cauzei de față, care privește un act emis de o autoritate publică,

care este asimilată unei autorități locale, competența de soluționare a cauzei

este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul care a

emis ori încheiat actul.

Înalta Curte a

constatat că, învestită cu soluționarea cauzei Curtea de Apel Ploiești, nu a

dat eficiență dispozițiilor art. 159

1

alin. (4) C. proc. civ.,

întrucât nu a verificat dacă este competentă material să soluționeze litigiul

dedus judecății.

Pentru aceste

considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de o

instanță necompetentă material, în temeiul art. 312 -313 teza finală C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite

cauza spre competentă soluționare Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de Universitatea S.H. împotriva Sentinței nr. 296 din 28 octombrie

2011 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - GV