ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5042/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamantele D.M.I. și P.M. au chemat în judecată pârâții Universitatea S.H., Facultatea de Sociologie-Psihologie și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului solicitând obligarea pârâților să emită, să elibereze diplomele de licență și să recunoască promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și diplomele emise. Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Pârâta Universitatea S.H. a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a solicitat să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licență și suplimentul la diplome pentru reclamanți, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în cuantum de 50 RON/fiecare zi de întârziere începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 296 din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantele D.M.I. și P.M., în contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H., Facultatea de Sociologie-Psihologie și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Instanța a obligat pârâtele Universitatea S.H. și Facultatea Sociologie-Psihologie să elibereze reclamantelor diplomele de licență, conform studiilor absolvite și examenului de licență promovat în sesiunea iulie 2009, fiind respinsă în rest acțiunea împotriva celor două pârâte. Instanța a respins acțiunea împotriva pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului ca inadmisibilă și a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului formulată de pârâta Universitatea S.H. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este întemeiată, întrucât sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar reclamantele nu au formulat către acest pârât o solicitare cu același conținut ca al prezentei cereri de chemare în judecată.

Față de împrejurarea că reclamantele nu au depus la dosar dovada faptului că s-au adresat pârâtului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, anterior cererii de chemare în judecată, curtea a respins cererea formulată împotriva acestui pârât ca inadmisibilă. Instanța a reținut că reclamantele au absolvit Facultatea de Sociologie-Psihologie, specializarea Psihologie din cadrul Universității S.H., forma de învățământ ID, promoția 2009 și au susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând titlul de licențiat în psihologie, fapt care rezultă din adeverințele de licență nr. 5740 din 23 iulie 2009, respectiv nr. 5997 din 23 iulie 2009, emise de pârâta Universitatea S.H.

Instanța a constatat că pârâtele nu au eliberat reclamantelor diplomele de licență, fapt ce constituie o nesoluționare în termenul legal a unei cereri, în sensul dispozițiilor Legii contenciosului administrativ. Având în vedere prevederile legale, care prevăd obligativitatea de emitere a actelor de studii la cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor, adeverința de absolvire având un termen de valabilitate de maximum 12 luni, curtea a constatat că acțiunea formulată de reclamante este întemeiată, întrucât, prin neeliberarea actelor de studiu în termenul prevăzut de lege, reclamantelor li s-a produs o vătămare.

În ceea ce privește cererea reclamantelor ca pârâtele Universitatea S.H., Facultatea Sociologie-Psihologie să le recunoască promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și diplomele emise, curtea a constatat că este neîntemeiată, având în vedere, pe de o parte, faptul că prin adeverințele de licență nr. 5740 din 23 iulie 2009, respectiv nr. 5997 din 23 iulie 2009, emise de pârâta Universitatea S.H., aceasta a recunoscut promovarea examenului de licența în sesiunea iulie 2009, iar, pe de altă parte, faptul că prin admiterea primului capăt de cerere însăși pârâta a fost obligată la eliberarea acestor diplome. Instanța a reținut că solicitarea formulată pe calea chemării în garanție de către pârâta Universitatea S.H.

nu poate forma obiectul unei cereri de chemare în garanție, întrucât între chematul în garanție Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și pârâtă nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neeliberării de către aceasta a diplomelor de studii, motive pentru care cererea de chemare în garanție a fost respinsă. 3. Recursul declarat de Universitatea S.H. Recurenta a criticat soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică în ceea ce privește respingerea cererii de chemare în garanție, invocând ca temei al recursului dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a arătat că subzistă în sarcina chematului în garanție obligația de a aproba întreg necesarul de formulare, pentru a se putea elibera reclamanților diplomele de studii și suplimentele de diplomă.

S-a arătat că între Universitate și chematul în garanție există un raport juridic direct, născut din refuzul expres al Ministerului de a aproba tipărirea formularelor tipizate, care să poată fi folosite la completarea și eliberarea diplomelor de licență, ce atestă absolvirea de către reclamanți a cursurilor universitare. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe. Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea Universității pârâte la eliberarea diplomei de licență. În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii și, anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act emis de o autoritate publică, care este asimilată unei autorități locale, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul. Înalta Curte a constatat că, învestită cu soluționarea cauzei Curtea de Apel Ploiești, nu a dat eficiență dispozițiilor art. 159 1 alin. (4) C. proc.

civ., întrucât nu a verificat dacă este competentă material să soluționeze litigiul dedus judecății. Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, în temeiul art. 312 -313 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Universitatea S.H. împotriva Sentinței nr. 296 din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV