ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5022/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 6451 din 4 noiembrie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal

a anulat, pentru lipsa calității de reprezentant, acțiunea formulată de

reclamanții A.M., A.A., A.M.M. ș.a., prin reprezentant Corpul Național al

Polițiștilor - Biroul Executiv Central, în contradictoriu cu pârâții Academia

de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" și Ministerul Administrației și

Internelor, prin care solicitau să se constate dreptul lor, în calitate de

funcționari publici cu statut special-polițiști, la plata salariilor

nediminuate, obligarea pârâților la plata diferenței dintre salariile cuvenite,

potrivit raporturilor de serviciu pe lunile iulie - decembrie 2010, și

salariile plătite efectiv, adică la plata cotelor de 25% reținute din salarii

în această perioadă, sume actualizate cu indicele de inflație, de la data

scadenței fiecăreia, până la data plății efective; obligarea pârâților, pentru

viitor, la plata salariilor nediminuate cu cota de 25%.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a admis excepția lipsei dovezii calității de

reprezentant legal al reclamanților a Corpului Național al Polițiștilor -

Biroul Executiv Central, reținând, în esență, că în cuprinsul dispozițiilor

art. 50 din Legea nr. 360/2002 și art. 8 din H.G. nr. 1305/2002, care prevăd

atribuțiile Corpului Național al Polițiștilor, nu se regăsește niciuna

referitoare la drepturile salariale ale polițiștilor, existând alte structuri

și organizații cărora le revin atribuții pentru reprezentarea intereselor

polițiștilor cu privire la acest aspect.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs Corpul

Național al Polițiștilor - Biroul Executiv Central, în calitate de reprezentant

al reclamanților, susținând, în esență, că în mod greșit a procedat prima

instanță admițând excepția lipsei calității de reprezentant, în raport cu

dispozițiile Legii nr. 218/2002, O.U.G. nr. 30/2007, Legii nr. 360/2002, H.G.

nr. 1305/2002 și Decretului nr. 31/1994, care, coroborate cu acordul dat de

reclamanți, prin semnarea tabelului anexat acțiunii, conferă organizației

profesionale recurente calitatea de reprezentant al reclamanților.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Actul normativ prin

care s-a înființat Corpul Național al Polițiștilor și care prevede modul de

organizare și funcționare al acestui organism, precum și atribuțiile conferite

de lege, este Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.

Astfel, conform

dispozițiilor art. 49 din acest act normativ, "Se înființează Corpul

Național al Polițiștilor, ca persoană juridică de drept public, denumit în

continuare Corpul, cu sediul în municipiul București, reprezentând forma de

organizare pe criteriu profesional, autonom, apolitic și nonprofit a

polițiștilor" [alin. (1)] și "Corpul promovează interesele

polițiștilor și apără drepturile acestora" [alin. (2)].

Referindu-se la

atribuțiile Corpului, dispozițiile art. 50 din același act normativ prevăd că

"Prin organele sale de conducere Corpul exercită următoarele atribuții: a)

întreprinde măsuri pentru asigurarea integrității morale și profesionale a

polițiștilor, precum și a unei activități eficiente a acestora; b) oferă

consultanță la elaborarea propunerilor de acte normative care se referă la

activitatea poliției sau la statutul polițistului; c) abrogată de O.U.G. nr.

89/2003; d) la cerere, reprezintă interesele polițiștilor împotriva cărora au

fost dispuse sancțiuni disciplinare; e) participă la elaborarea Codului de

etică și deontologie al polițistului, ale cărui prevederi sunt obligatorii în

exercitarea profesiei de polițist; f) abrogată de O.U.G. nr. 89/2003; g)

reprezintă profesia de polițist, împreună cu Inspectoratul General al Poliției,

în raporturile cu organisme guvernamentale, foruri profesionale și științifice,

instituții publice, precum și cu alte persoane juridice și fizice; h)

promovează pe plan extern relații cu organizații și instituții profesionale

similare; i) ține și actualizează permanent evidența membrilor săi".

Dispozițiile legale

citate prevăd, așadar, o singură ipoteză în care Corpul ar putea avea calitatea

de reprezentant, în sensul art. 161 alin. (1) C. proc. civ., al intereselor

polițiștilor, la cererea acestora, și anume atunci când împotriva lor au fost

dispuse sancțiuni disciplinare, restul atribuțiilor având ca temei al

exercitării exclusiv criteriul profesional și vizând, în esență, asigurarea

integrității morale și profesionale a polițiștilor, precum și a unei activități

eficiente a acestora.

Or, în speță,

litigiul nu poartă asupra unor sancțiuni disciplinare ce ar fi fost aplicate

reclamanților ci asupra unor drepturi salariale, invocate de aceștia, Corpul

neavând, în această privință, calitatea de reprezentant legal.

Așa fiind, cum la

dosarul cauzei nu a fost depusă dovada calității de reprezentant al

reclamanților, conform art. 83 alin. (1) C. proc. civ., tabelul cuprinzând

semnăturile acestora neputând fi considerat o astfel de dovadă, în mod corect a

procedat prima instanță, făcând aplicarea prevederilor art. 161 alin. (2) din

același cod.

Pentru considerentele

arătate, constatându-se că hotărârea atacată nu este afectată de niciunul din

motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanța

de fond făcând o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale incidente

cauzei, în temeiul art. 312 din același cod, coroborat cu art. 20 din Legea nr.

554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, menținând sentința

criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Corpul Național al Polițiștilor - Biroul Executiv Central, în

calitate de reprezentant al reclamanților A.M., A.A., A.M.M. ș.a., împotriva

Sentinței nr. 6451 din 4 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - GV