ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1744/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 351 din 18

aprilie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpații:

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și e)

C. pen. și la 7 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) și (3) C. pen.

În baza art. 34 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea

mai grea, de 7 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

Conform art. 116 C. pen., s-a luat față

de inculpat măsura de siguranță a interzicerii, pe timp de 2 ani după

executarea pedepsei, de a se afla în municipiul București.

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și e)

C. pen. și la 7 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de

ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) și (3) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea

mai grea, de 7 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării dreptului prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

Conform art. 116 C. pen., s-a luat

față de inculpat măsura de siguranță a interzicerii, pe timp de 2 ani după

executarea pedepsei, de a se afla în municipiul București.

Pe latură civilă, în baza

dispozițiilor art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., inculpații au fost

obligați în solidar, la plata către partea civilă I.I., a sumei de 3.000.000

lei despăgubiri civile și 10.000.000 lei daune morale și s-a constatat că

prejudiciul adus aceleiași părți civile a fost acoperit parțial.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 24 iulie 2001, inculpații

și G.F., toți aflați în stare de ebrietate și având asupra lor recipiente cu

băuturi alcoolice, s-au îmbarcat în trenul personal pentru destinația Urziceni,

lângă ei așezându-se I.I., lucrător de poliție, acesta cunoscându-l pe D.N.

La un moment dat, profitând de

faptul că I.I. adormise, B.M. i-a sustras din buzunar suma de 4.400.000 lei.

Sesizând faptul, I.I. l-a apucat de mână pe inculpat, acesta, pentru a scăpa,

lovindu-l cu pumnul în figură. Imediat, victima și-a declinat identitatea și

chiar le-a arătat celor de față legitimația, dar B.M. l-a mai lovit odată,

moment în care și ceilalți doi l-au lovit cu pumnii și picioarele și l-au

trântit la podea.

Inculpații au coborât din tren în

stația CF Moara Vlăsiei, au împărțit banii între ei și s-au despărțit, victima

găsindu-l pe peron doar pe D.N.

Expertiza medico-legală a înscris că

I.I. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur ce au

necesitat 8 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva sentinței, inculpații au

declarat apeluri, motivele invocate fiind netemeinicia pedepselor aplicate și,

în ce-l privește pe inculpatul B.M., și greșita stabilire a situației de fapt

și implicit a vinovăției sale sub aspectul infracțiunii de ultraj.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 438 din 31 iulie 2002 a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpați.

Împotriva hotărârii pronunțată de

instanța de apel, inculpații, în termenul legal, au declarat recursuri, B.M.

motivându-și calea de atac pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., respectiv faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare

juridică, iar D.N., pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

din același cod, respectiv s-au aplicat pedepse greșit individualizate în

raport de prevederile art. 72 C. pen.

Recursul declarat de inculpatul B.M.

este fondat pentru următorul considerent:

Potrivit art. 10 alin. (1) C. proc.

pen., „acțiunea penală când a fost pusă în mișcare numai poate fi exercitată

dacă lit. g) a intervenit decesul făptuitorului”.

Art. 11 pct. 2 lit. b) din același

cod, prevede că atunci când se constată existența vreuneia din cazurile

prevăzute în art. 10 alin. (1), în cursul judecății, instanța pronunță

încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)

și j).

Recurentul inculpat B.M., pe

parcursul examinării recursului, a decedat (data decesului 7 iulie 2003, sens

în care Înalta Curte de Casație și Justiție s-a înregistrat Extrasul din

registrul de deces pentru uz oficial).

În aceste condiții, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul său

va fi admis și se va proceda conform dispozitivului prezentei.

Recursul declarat de inculpatul D.N.

nu este fondat.

Procedând la individualizarea

pedepselor, instanța, în acord cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C.

pen., a avut în vedere pericolul social grav al faptelor, mărit și de

săvârșirea lor în concurs și de două persoane împreună, într-un mijloc de

transport, consecințele acestora asupra victimei, dar și persoana

făptuitorului, nesincer.

Executarea pedepsei prin privare de

libertate este în măsură să realizeze și scopul, așa cum prevede art. 52 C.

pen., prevenția generală și specială.

Așa fiind, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul D.N. nefiind

fondat, va fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 438 din 31 iulie 2002 a Curții de

Apel București, secția I penală.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 351 din 18 aprilie 2002 a Tribunalului București, secția I

penală, numai cu privire la intervenirea decesului inculpatului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal

pornit împotriva inculpatului B.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și e) C. pen. și de

ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) și (3) din același cod, intervenind

decesul acestuia.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.N. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului D.N., timpul arestării preventive de la 25 iulie 2001, la 30 iulie

2001.

Obligă pe recurentul inculpat D.N.

la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 martie 2004.