ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4258/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Caraș-Severin, prin sentința

penală nr. 75 din 24 aprilie 2001, în baza art. 280 alin. (3) C. pen., a

condamnat pe inculpații: H.M. și L.N. la câte 5 ani închisoare și câte 3 ani

interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e)

C. pen., cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 din același cod, iar pe

inculpatul A.I. la 2 ani închisoare, conform art. 280 alin. (3), cu aplicarea art.

74 și art. 76 C. pen., la un an închisoare, în baza art. 208 alin. (1),

raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

și la 2 luni închisoare, în temeiul art. 20, raportat la art. 38 lit. a) și art.

29 alin. ultim din Legea nr. 12/1974, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Instanța a dispus, în baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopirea pedepselor în cea mai grea, urmând ca

inculpatul A.I. să execute pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea

exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., cu

aplicarea art. 71, raportat la art. 64 din același cod.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a

dedus din această pedeapsă, perioada reținerii de 24 ore, începând cu data de 9

septembrie 1998.

Tribunalul a constatat recuperat

prejudiciul față de partea vătămată M.N. și a obligat, totodată, pe fiecare inculpat

la plata sumei de 500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând astfel, instanța a reținut,

în fapt, că organele de poliție au constatat, în ziua de 12 septembrie 1998, că

inculpatul L.N. a deținut în domiciliul său 13 patroane de explozibil astralită

a 100 gr. fiecare și 4 metri liniari de fitil B.. Inculpatul a declarat că în

luna august 1998 a cumpărat cu suma de 200.000 lei de la inculpatul H.M.,

cantitatea de 15 patroane explozibil astralită, a 100 gr. fiecare, și

aproximativ 4 metri fitil B., din care, două patroane explozibil astralită le-a

dat, în aceiași lună lui G.I., care la 8 septembrie 1998, le-a vândut cu suma

de 500.000 lei, inculpatului A.I., pentru a le folosi la pescuit.

Inculpatul H.M., a reținut instanța,

a lucrat în calitate de artificier cu acest explozibil la SC V.C. SA Caransebeș

de unde l-a sustras și apoi l-a valorificat.

Din raportul de constatare

tehnico-științifică din 17 septembrie 1998, rezultă că, materialul explozibil

de 1,3 kg a fost în stare activă, ca și fitilul de 4,40 m, iar în adresa din 17

noiembrie 1998, întocmită de serviciul arme, explozivi, substanțe din cadrul

Inspectoratului de Poliție al județului Caraș-Severin, se menționează că 1,5 kg

explozibil astralită, găsit la inculpatul L.N., deținut și de inculpatul H.M.,

este echivalent cu 1,5 kg trotil, fiind însoțit și de materialul de inițiere.

Tribunalul a mai reținut, de

asemenea, că, în ziua de 9 septembrie 1998, A.I. împreună cu nepotul său,

minorul A.N. și numitul D.T. au mers să prindă pește din râul Timiș. Cei trei

au mers pe jos pe malul râului și în locul numit Buha, A.I. și D.T. au aprins

fitilul unei amorse și au aruncat-o în apă, dar încărcătura nu a explodat, cei

trei continuându-și drumul. Mergând pe malul Timișului în aval, cei trei l-a

găsit pe M.N., cetățean german, însoțit de L.I. și T.A., care erau la pescuit. Profitând

de neatenția lui M.N., inculpatul A.I. a luat undița acestuia, pe care a

aruncat-o în iarbă, după care i-a spus nepotului său să o ia și să o pună în

tractorul cu care veniseră la prins pește.

Împotriva sentinței au declarat

apel, în termen legal, toți inculpații, apreciind hotărârea netemeinică,

deoarece ei nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor,

solicitând ca, prin admiterea apelurilor și desființarea sentinței, să se

dispună, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen., achitarea lor.

Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, prin decizia nr. 20 din 21 ianuarie 2002 a respins ca nefondate

apelurile declarate de către inculpați, reținând că: deși inculpații L.N. și H.M.

nu au recunoscut săvârșirea faptelor, pentru care au fost trimiși în judecată,

din probatoriul administrat rezultă vinovăția acestora.

În acest sens, instanța de control

judiciar menționează: „Inculpatul H.M. în prima declarație, scrisă personal, a

recunoscut deținerea de explozibil și a fitilului, declarație care se

coroborează cu declarațiile date de inculpatul L.N. în faza de urmărire penală,

care arată că a cumpărat capse de la inculpatul H.M. De asemenea, ca urmare a

perchezițiilor efectuate s-a constatat existența aceluiași număr de lot,

consemnat pe calupurile găsite la domiciliul inculpatului L.N., cu cel

consemnat pe ambalajul găsit la inculpatul H.M.”

Așa fiind, Curtea a apreciat că simpla

revenire a inculpaților asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală

este nejustificată, necoroborându-se cu alte probe, iar în ceea ce-l privește

pe inculpatul A.I., acesta a recunoscut în mod constant faptele săvârșite și

reținute prin rechizitoriu.

Decizia a fost atacată, în termen

legal, prin recursurile declarate de toți inculpații, care reiterează aceleași

motive de netemeinicie și nelegalitate, care au format și obiectul cererii de

apel, solicitând, în principal, achitarea lor, întrucât nu sunt vinovați pentru

faptele reținute, iar, în subsidiar, reducerea pedepselor și aplicarea

dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse.

Examinând decizia atacată în raport

de cazurile de casare, prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și pct.

20 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din

dosarul cauzei, recursurile fondate, urmând a fi admise.

recurs, referitor la comiterea de către instanțe a unei erori grave de fapt,

acesta se dovedește nefondat.

Hotărârile sunt supuse casării în

acest caz, în situația în care, contrar probelor neîndoielnice existente,

instanța a cărei hotărâre a fost atacată cu recurs a confirmat condamnarea sau

achitarea inculpatului și încetarea procesului penal față de acesta (conform

prevederilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen.) în temeiul unor fapte reținute

în mod vădit greșit.

Revenind la cauză, se constată, din

analiza bogatului probatoriu dispus și administrat atât în faza de cercetare

penală, cât și în mod direct, nemijlocit a celei judecătorești (procese-verbale

de percheziții domiciliare, rapoarte de constatare tehnico-științifice,

declarații de martori, coroborate cu declarațiile inculpaților) că, inculpații

au deținut, fără drept, diferite cantități de astralită, care face parte din

categoria materialelor explozive, capse și fitil B., care sunt materiale

explozive de inițiere (nota nr. 1001358 din 11 septembrie 1998), ceea ce

întrunește din punct de vedere obiectiv și subiectiv, conținutul infracțiunii

de nerespectare a regimului materialelor explozive, prevăzută și pedepsită de art.

280 alin. (3) C. pen.

Totodată, prin depozițiile

martorilor și recunoașterea inculpatului s-a stabilit că A.I. a fost surprins

în timp ce încerca să prindă pește în râul Timiș, cu trei amorse cu explozibil,

săvârșind astfel infracțiunea de tentativă, prevăzută de art. 20, raportat la art.

28 lit. a) și art. 29 alin. ultim din Legea nr. 12/1974, prilej cu care a

sustras și undița cu mulinetă, ce aparținea părții vătămate M.N., cetățean

german, aflat și el la pescuit în ziua de 9 septembrie 1998 și care ulterior

i-a fost restituită.

Așa fiind, faptele și împrejurările

săvârșirii lor, precum și vinovăția inculpaților pentru comiterea

infracțiunilor menționate rezultă fără nici un dubiu din probele complet

analizate și just apreciate de către instanțe, care nu au comis nici o eroare gravă

de fapt în stabilirea realității.

La stabilirea și menținerea

pedepselor, instanțele au luat în considerare criteriile generale de

individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., iar în ceea ce-l privește pe

inculpatul A.I. s-au reținut în favoarea sa și circumstanțele atenuante

judiciare, prevăzute de art. 74 C. pen., astfel că, pedepsele de 5 ani

închisoare, care reprezintă minimul special prevăzut de lege, respectiv,

rezultanta de 2 ani, reprezintă atât gradul concret de pericol social al

faptelor comise, cât și al inculpaților, neimpunându-se reducerea lor.

doilea motiv de recurs este fondat, deoarece de la săvârșirea faptelor și anume

septembrie 1998 și până la judecarea lor definitivă a fost adoptată Legea nr. 543

din 1 octombrie 2002, (publicată în M. Of., partea I nr. 726 din 4 octombrie

2002), privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni,

care, prin dispozițiile cuprinse în art. 1, grațiază în întregime pedepsele cu

închisoare până la 5 ani inclusiv, excepție făcând, printre altele, furtul

calificat, prevăzut de art. 209 alin. (1) lit. a), b), d) și g), alin. (2) și alin.

(3) în redactarea anterioară, O.U.G. nr. 207/2000 (pct. 12 teza întâi din

lege).

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit.

d) C. proc. pen., va admite recursurile declarat de inculpații H.M., L.N. și A.I.,

va casa hotărârile atacate în ceea ce privește neaplicarea dispozițiilor

cuprinse în art. 1 din Legea nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse,

precum și la pedeapsa de executat în cel privește pe inculpatul A.I., conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații H.M., L.N. și A.I., împotriva deciziei penale nr. 20/ A din 21

ianuarie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează hotărârea atacată și

sentința penală nr. 75 din 24 aprilie 2001 a Tribunalului Caraș-Severin, cu

privire la neaplicarea dispozițiilor cuprinse în art. 1 din Legea nr. 543/2002,

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, precum

și a prevederilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., în ceea ce-l

privește pe inculpatul A.I.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul A.I.

Descontopește pedeapsa rezultantă,

de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A.I. în pedepsele componente de: 2

ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 280

alin. (3); un an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.

și 2 luni închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.

20, raportat la art. 38 lit. a) și art. 29 alin. ultim din Legea nr. 12/1974,

toate cu aplicarea art. 74, raportat la art. 76 C. pen.

Constată grațiate în întregime și

condiționat, conform art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002, pedepsele de 5

ani închisoare, aplicate inculpaților H.M. și L.N. și de 2 ani închisoare

aplicată inculpatului A.I., pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 280

alin. (3) C. pen., precum și pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată acestui

inculpat, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art.

38 lit. a) și art. 29 alin. ultim din Legea nr. 12/1974, cu aplicarea art. 74,

raportat la art. 76 C. pen.

Inculpatul A.I. urmează să execute

numai pedeapsa de un an închisoare, stabilită pentru infracțiunea de furt

calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin.

(1) lit. a) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., deduce din

pedeapsa de un an închisoare reținerea de 24 de ore, din data de 9 septembrie

1998.

Atrage atenția inculpaților asupra

dispozițiilor cuprinse în art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Onorariile pentru apărarea din

oficiu a inculpaților A.I. și H.M., în sumă de câte 300.000 lei, se vor plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

octombrie 2003.