ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4768/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința civilă nr. 5615 din 4 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securități în contradictoriu cu pârâtul M.T. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Pârâtul a semnat la 10 septembrie 1982 angajamentul de colaborare cu Securitatea iar ulterior acesta a furnizat în scris, prin nota din 03 decembrie 1982, sub numele "P.", informații referitoare la vizita unui preot venit din Italia "care a plecat de aici de câțiva ani și-și vizitează rudele din satele Copri, Feldioara, Năsal, Budești, cu scopul de a-i duce să viziteze și ei Italia și locul lui de muncă". Instanța de fond a apreciat că informațiile furnizate de pârât prin nota din 03 decembrie 1982, pe care, organele de Securitate au dispus la 27 decembrie 1982 "să fie identificat elementul și legăturile create, inclusiv natura lor, fac referire la atitudini care sunt potrivnice regimului comunist, vizând îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului - dreptul la viață privată al persoanelor care intrau în contact cu persoana stabilită în străinătate, determinând luarea măsurilor de identificare a acestora și cercetarea de către organele de securitate a naturii relațiilor create." În ceea ce privește celelalte categorii de informații, consemnate în rapoartele informative scrise și semnate de ofițerul de Securitate la 19 iulie 1987, 18 iulie 1985, respectiv la 28 noiembrie 1983 se reține că respectivele înscrisuri nu au fost recunoscute de pârât,

sub aspectul conținutului informațiilor pretins a fi comunicate de sursa "P.", condiții în care instanța de fond a apreciat că aceste probe nu pot sta la baza formării convingerii instanței cu privire la furnizarea de către pârât a acestor informații. 2. Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 5615 din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în condițiile art. 304 C. proc. civ. Printr-un set de critici formulate, circumscrise motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurentul susține că, față de probele existente și admise de către instanță, și fără a se da relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității o valoare probantă prestabilită, în cauză nu a fost probată, în condițiile legii, calitatea sa de colaborator al Securității, cum în mod greșit a apreciat instanța de fond.

Astfel, susține recurentul că instanta de fond nu a avut în vedere faptul că din probele din dosar, a rezultat că a fost obligat să semneze angajamentul de colaborare prin constrângere și că toate notele informative s-au luat la postul de miliție din localitate, de fiecare dată fiind chemat pentru acest lucru și presat să facă acele fapte, iar nu în ultimul rând că informațiile cuprinse în respectivele note informative nu îi erau cunoscute, ele fiindu-i dictate de către organul de miliție sau erau informații cunoscute de către toți locuitorii localității, fiind fapte notorii. Printr-o ultimă critică formulată recurentul susține că probatoriul administrat în cauză a fost insuficient fiind necesar, pentru aflarea adevărului în cauză și implicit pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice de către instanța de fond, suplimentarea probatoriului prin administrarea atât a probei cu interogatoriul cât și a probei testimoniale.

3. Hotărârea instanței de recurs Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare. În primul rând, Înalta Curte subliniază faptul că pentru constatarea calității de colaborator al Securității, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, nu este suficientă doar semnarea unui angajament de colaborare cu fosta Securitate și furnizarea unor informații către organele fostei Securități ci se impune constatarea cu certitudine a faptului că au fost furnizate, în această calitate, informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ceea ce nu se poate reține în persoana recurentului.

În cauză instanța de fond, făcând o analiză superficială a notei informative din 03 decembrie 1982 atribuită recurentului și dând o valoare probantă excesivă măsurilor dispuse de organele fostei Securități pe baza respectivei note, a apreciat în mod greșit că sunt întrunite cumulativ cele trei condiții prevăzute de lege pentru constatarea în persoana recurentului a calității de colaborator al Securității, cât timp intimatul, căruia, în calitate de reclamant, i-a revenit, în temeiul art. 1169 C. civ., sarcina probei, nu a făcut dovada calității informațiilor furnizate de recurent, în acord cu exigențele normei legale mai sus redate.

Astfel, Înalta Curte, constată că informațiile furnizate de recurent nu pot fi încadrate în categoria unor acțiuni potrivnice regimului comunist, cum în mod greșit a reținut instanța de fond; a califica informațiile referitoare la vizitarea unor rude de către un preot stabilit în Italia cu scopul de a-i duce și pe ei să viziteze locul lui de muncă din Italia drept atitudini potrivnice unui regim totalitar, așa cum apreciază instanța de fond, ar conduce la denaturarea sensului definiției date de legiuitor noțiunii de colaborator al Securității, ceea ce nu poate fi permis.

Așadar, este de necontestat faptul că activitatea de denunțare a unor fapte referitoare la vizita în condiții de legalitate a unui preot stabilit în Italia, întâlnirea acestuia cu rudele sale ca și intenția acestuia de a-și invita rudele să-l viziteze în Italia, nu se circumscrie noțiunii de activitate sau atitudine potrivnică regimului comunist pentru a justifica reținerea unei activități de colaborare cu organele fostei Securități. Prin urmare, Înalta Curte raportând criticile formulate prin cererea de recurs la înscrisurile depuse la dosarul cauzei constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat asupra calității materialelor transmise, în raport cu exigențele art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, condiții în care va reține criticile din recurs referitoare la nelegalitatea și netemeinicia soluției pronunțate de Curtea de apel, critici care se circumscriu motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securități.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarate de M.T., împotriva Sentinței civile nr. 5615 din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securități, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV