ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4768/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cu recurs

Prin Sentința civilă nr. 5615 din 4 octombrie

2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securități în contradictoriu cu pârâtul M.T. și a constatat

calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Pârâtul a semnat la

10 septembrie 1982 angajamentul de colaborare cu Securitatea iar ulterior

acesta a furnizat în scris, prin nota din 03 decembrie 1982, sub numele

"P.", informații referitoare la vizita unui preot venit din Italia

"care a plecat de aici de câțiva ani și-și vizitează rudele din satele

Copri, Feldioara, Năsal, Budești, cu scopul de a-i duce să viziteze și ei

Italia și locul lui de muncă".

Instanța de fond a

apreciat că informațiile furnizate de pârât prin nota din 03 decembrie 1982, pe

care, organele de Securitate au dispus la 27 decembrie 1982 "să fie

identificat elementul și legăturile create, inclusiv natura lor, fac referire

la atitudini care sunt potrivnice regimului comunist, vizând îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului - dreptul la viață privată

al persoanelor care intrau în contact cu persoana stabilită în străinătate,

determinând luarea măsurilor de identificare a acestora și cercetarea de către

organele de securitate a naturii relațiilor create."

În ceea ce privește

celelalte categorii de informații, consemnate în rapoartele informative scrise

și semnate de ofițerul de Securitate la 19 iulie 1987, 18 iulie 1985, respectiv

la 28 noiembrie 1983 se reține că respectivele înscrisuri nu au fost

recunoscute de pârât, sub aspectul conținutului informațiilor pretins a fi comunicate

de sursa "P.", condiții în care instanța de fond a apreciat că aceste

probe nu pot sta la baza formării convingerii instanței cu privire la

furnizarea de către pârât a acestor informații.

Împotriva Sentinței

civile nr. 5615 din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.T.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în condițiile art. 304 C.

proc. civ.

Printr-un set de

critici formulate, circumscrise motivului de recurs reglementat de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. recurentul susține că, față de probele existente și admise

de către instanță, și fără a se da relatărilor verbale consemnate de lucrătorii

Securității o valoare probantă prestabilită, în cauză nu a fost probată, în

condițiile legii, calitatea sa de colaborator al Securității, cum în mod greșit

a apreciat instanța de fond.

Astfel, susține

recurentul că instanta de fond nu a avut în vedere faptul că din probele din

dosar, a rezultat că a fost obligat să semneze angajamentul de colaborare prin

constrângere și că toate notele informative s-au luat la postul de miliție din

localitate, de fiecare dată fiind chemat pentru acest lucru și presat să facă

acele fapte, iar nu în ultimul rând că informațiile cuprinse în respectivele

note informative nu îi erau cunoscute, ele fiindu-i dictate de către organul de

miliție sau erau informații cunoscute de către toți locuitorii localității,

fiind fapte notorii.

Printr-o ultimă

critică formulată recurentul susține că probatoriul administrat în cauză a fost

insuficient fiind necesar, pentru aflarea adevărului în cauză și implicit

pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice de către instanța de fond,

suplimentarea probatoriului prin administrarea atât a probei cu interogatoriul

cât și a probei testimoniale.

instanței de recurs

Analizând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate

aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite

prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.

În primul rând,

Înalta Curte subliniază faptul că pentru constatarea calității de colaborator

al Securității, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu

modificări prin Legea nr. 293/2008, nu este suficientă doar semnarea unui

angajament de colaborare cu fosta Securitate și furnizarea unor informații

către organele fostei Securități ci se impune constatarea cu certitudine a

faptului că au fost furnizate, în această calitate, informații prin care se

denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, de

natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți

fundamentale ale omului, ceea ce nu se poate reține în persoana recurentului.

În cauză instanța de

fond, făcând o analiză superficială a notei informative din 03 decembrie 1982

atribuită recurentului și dând o valoare probantă excesivă măsurilor dispuse de

organele fostei Securități pe baza respectivei note, a apreciat în mod greșit

că sunt întrunite cumulativ cele trei condiții prevăzute de lege pentru

constatarea în persoana recurentului a calității de colaborator al Securității,

cât timp intimatul, căruia, în calitate de reclamant, i-a revenit, în temeiul

art. 1169 C. civ., sarcina probei, nu a făcut dovada calității informațiilor

furnizate de recurent, în acord cu exigențele normei legale mai sus redate.

Astfel, Înalta Curte,

constată că informațiile furnizate de recurent nu pot fi încadrate în categoria

unor acțiuni potrivnice regimului comunist, cum în mod greșit a reținut

instanța de fond; a califica informațiile referitoare la vizitarea unor rude de

către un preot stabilit în Italia cu scopul de a-i duce și pe ei să viziteze

locul lui de muncă din Italia drept atitudini potrivnice unui regim totalitar,

așa cum apreciază instanța de fond, ar conduce la denaturarea sensului

definiției date de legiuitor noțiunii de colaborator al Securității, ceea ce nu

poate fi permis.

Așadar, este de

necontestat faptul că activitatea de denunțare a unor fapte referitoare la

vizita în condiții de legalitate a unui preot stabilit în Italia, întâlnirea

acestuia cu rudele sale ca și intenția acestuia de a-și invita rudele să-l

viziteze în Italia, nu se circumscrie noțiunii de activitate sau atitudine

potrivnică regimului comunist pentru a justifica reținerea unei activități de

colaborare cu organele fostei Securități.

Prin urmare, Înalta

Curte raportând criticile formulate prin cererea de recurs la înscrisurile

depuse la dosarul cauzei constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat

asupra calității materialelor transmise, în raport cu exigențele art. 2 alin.

(1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, condiții în care va reține criticile din

recurs referitoare la nelegalitatea și netemeinicia soluției pronunțate de

Curtea de apel, critici care se circumscriu motivului de recurs prev. de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În consecință, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va modifica

hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securități.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarate de M.T., împotriva Sentinței civile nr. 5615 din 4 octombrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securități, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - GV