ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6132/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6132/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

București reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate existența

calității de colaborator al Securității în ceea ce o privește pe pârâta H.

(născută S.) A..

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta H.A. este membru al Consiliului Local

al Orașului Jibou, iar conform prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5

alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

293/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică

din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau colaborator al

Securității, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în

demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h).

Reclamantul a

învederat că din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/1/ 2478 din 12 august

2009, precum și din înscrisurile atașate acțiunii, rezultă că pârâta H.A. a

fost recrutată la data de 23 martie 1982, când a semnat angajamentul, sub

numele conspirativ "Z.", pentru încadrarea informativă a cetățenilor români

și străini care se cazează la H.S..

Astfel, pârâta a

semnalat organelor de securitate informații despre persoane din mediul său de

lucru care "colportează știri transmise de P.R. "E.L.", precum

și informații referitoare la legăturile în afara cadrului oficial dintre

cetățenii români și cei străini. Se mai arată că prin furnizarea acestor

informații, pârâta a conștientizat că asupra persoanei la care s-a referit în

delațiunea sa se pot lua măsuri de urmărire și verificare, iar aceste

informații au îngrădit dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul

Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

În drept, reclamantul

și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 3 lit. g), art. 2 lit. b), art. 5

alin. (1), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 coroborate

cu art. 31 alin. (1) și art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de

organizare și funcționare al C.N.S.A.S adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008.

b) întâmpinarea

formulată în cauză

Pârâta A.H. a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică

și nelegală, arătând, în esență, faptul că nu a fost niciodată instruită în

sensul arătat în documentele invocate de către reclamantă și nu a acceptat

întâlniri pentru a furniza informații. Mai susține că singurele înscrisuri pe

care le-a scris și semnat sunt Angajamentul din data de 23 martie 1982 și Nota

informativă din 10 august 1982, iar celelalte rapoarte informative sunt

înscrisuri olografe semnate de lucrători ai securității, care nu au fost

întocmite pe baza informațiilor furnizate de aceasta.

Pârâta menționează că

motivele pentru care a fost propusă drept colaboratoare a Securității sunt

faptul că la data respectivă lucra într-un mediu unde venea frecvent în contact

cu publicul și familia sa avea legături apropiate cu persoane stabilite în

R.F.G., iar documentele pe care le-a scris și semnat nu conțin nicio informație

de natură să aducă atingere dreptului la libertatea de exprimare și la

libertatea opiniilor, dreptului la liberă circulație, precum și dreptului la

viață privată, fiind date și semnate ca urmare a presiunilor făcute de

reprezentanții organelor care răspundeau la acea vreme de siguranța Statului.

c) sentința și

considerentele primei instanțe

Prin Sentința nr. 776

din 2 februarie 2011 Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în

contradictoriu cu pârâta H. (fostă S.) A. și a constatat calitatea de

colaborator al Securității în privința pârâtei.

Din probele

administrate în cauză de către reclamant, respectiv angajamentul semnat de

pârâtă la data de 23 martie 1982, notele și rapoartele informative depuse la

dosar, reiese că prima condiție impusă de dispozițiile legale menționate este

îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâta

furnizând informații despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist,

în mod detaliat.

Este de notorietate

faptul că legăturile cu cetățeni străini, în afara cadrului legal, erau privite

cu suspiciune de către organele în drept, pe motiv că astfel, cetățenii români

puteau oferii informații despre situația economică și socială a României,

destrămând astfel barierele informaționale controlate de partid. Pe cale de

consecință, și furnizarea unor informații de această natură, se referă la

activități îndreptate împotriva regimului comunist.

Notele și rapoartele

informative ale pârâtei au fost de natură a aduce atingere drepturilor și

libertăților fundamentale ale persoanelor vizate, furnizarea acestor informații

către organele de securitate expunând persoanele în cauză unor consecințe

negative pentru ei, vizând îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale

ale omului.

Astfel, informațiile

furnizate de pârâtă despre gestionarul magazinului care colporta știrile

postului de radio "E.L." au generat încadrarea acestuia cu rețeaua

informativă, iar cele referitoare la cuplul de cetățeni vest - germani au fost

exploatate pe linia Biroului III, în atenția căruia se aflau aceste persoane.

Curtea a reținut astfel,

că prin informațiile furnizate, pârâta a îngrădit dreptul la viață privată și

dreptul la liberă circulație a persoanelor vizate în notele și rapoartele

informative întocmite ca urmare a angajamentului de colaborare cu structurile

Securității, fiind astfel îndeplinită și cea de-a doua condiție, prevăzută de

dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Susținerile pârâtei

în sensul că prin informările date nu a oferit informații de natură să dăuneze

persoanelor urmărite, singurele înscrisuri pe care le-a scris și semnat fiind

Angajamentul și Nota informativă din data de 10 august 1982, nu pot fi

reținute.

Dispozițiile art. 2

din O.U.G. nr. 24/2008 prevăd că este colaborator persoana care a furnizat

informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, dar și

relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității.

Ca atare, pentru

constatarea calității de colaborator în accepțiunea O.U.G. nr. 24/2008, nu

prezintă relevanță durata sau modalitatea colaborării cu Securitatea (atât

materiale olografe, cât și relatări verbale consemnate în scris de către

lucrătorii operativi) sau dacă există o singură notă sau mai multe înscrisuri

semnate de pârâtă prin care a furnizat informații, fiind relevant aspectul că

prin furnizarea de informații au fost încălcate drepturi sau libertăți

fundamentale ale persoanei urmărite.

Împrejurarea că

pârâta colabora cu Securitatea și pentru aceasta oferea informații despre

persoane din mediul său de lucru care comentau știri transmise de postul de

radio "E.L.", sau care intrau în contacte cu cetățenii străini în

afara relațiilor de muncă, sunt suficiente pentru a constata că pârâta a

încălcat dreptul la viață privată a celor urmăriți.

Curtea a înlăturat și

argumentele pârâtei referitoare la faptul că a fost constrânsă de organele de

securitate să semneze angajamentul, în considerarea conținutului angajamentului

său din 23 martie 1982 și a dispozițiilor art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G.

nr. 24/2008, care nu condiționează de stabilirea calității de colaborator al Securității

existența unor dovezi referitoare la transmiterea unor informații de natura

celor relevate de pârâtă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta H.A.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a susținut că motivarea instanței se întemeiază, în principal, pe două

presupuse situații pe care le-ar fi relatat ofițerului de securitate, respectiv

cazul soților S.I. și E. și cazul cetățeanului de etnie maghiară C.A., care ar

fi avut ca efect îngrădirea dreptului la viața privată și la libera circulație

a persoanelor vizate.

S-a arătat că

instanța de fond a reținut susținerile intimatului-reclamant din cuprinsul

cererii de chemare în judecată.

A precizat că în ceea

ce îi privește pe K.W. și M., familia acestora locuia vizavi de casa bunicilor

săi, însă nu a fost niciodată în relații de prietenie cu aceștia, nu a fost

niciodată în casa lor și nici aceștia la ea în casă. Informațiile pretins a fi

transmise erau de notorietate, fiind cunoscute de toată lumea care locuia în

zonă. S.I. și E. erau finii săi. Despre împrejurarea că aceștia urmau să vină

în România în acea perioadă știau mai multe persoane, acest fapt fiind relatat

de către tatăl ei.

A menționat că pe

V.M. și pe M.G. nu îi cunoștea, nu știe cine sunt aceste persoane.

În ceea ce privește

relatările despre persoanele care intrau și ieșeau din H.S., a arătat că nu a

fost niciodată angajata acestui hotel.

În ceea ce o privește

pe P.G., aceasta era vecină cu bunicii săi, se întâlneau din când în când, iar

aceasta nu ținea secretă relația pe care ea o avea cu persoana respectivă,

fiind evident ca nota informativă existentă în dosar a scris-o la presiunile

făcute de reprezentanții Securității.

Recurenta a arătat că

singurele înscrisuri scrise și semnate sunt Angajamentul din data de 23 martie

1982 și Nota informativă dată de "Z." în data de 10 august 1982

despre P.G..

Toate celelalte

rapoarte informative sunt înscrisuri olografe semnate de cap. Z.L., fiind

întocmite de acesta, relatările făcute fiind cunoscute de foarte multă lume,

poate chiar de ofițerul de securitate nemijlocit.

De asemenea, s-a

susținut că informațiile menționate ca temei al cererii de chemare în judecată

nu erau apte de a avea ca urmări încălcarea, limitarea unor drepturi

fundamentale ale omului și nici nu au avut asemenea urmări.

b) Analiza motivelor

de recurs

Înalta Curte

examinând cauza, probele și motivele de recurs reține:

Recurenta H.A. a fost

recrutată de organele de securitate în calitate de colaboratoare, a semnat un

angajament, iar ulterior a furnizat informații sub forma unor note scrise

personal de aceasta cât și relatări verbale, consemnate de ofițerul de

securitate.

În vederea stabilirii

calității de colaborator al Securității se cer, prin prisma reglementării

normative cuprinse în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, a fi îndeplinite

două condiții, respectiv furnizarea de informații, iar prin informații să se fi

denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și

care vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În speță, așa cum a

stabilit instanța de fond, recurenta-pârâtă a furnizat informații organelor de

securitate referitoare la mai mulți cetățeni, informații exploatate de organele

de profil.

Prin Nota aflată la

dosarul de fond, s-au furnizat informații cu privire la numita P.G. potrivit

cărora aceasta ar urma să se căsătorească cu un arab.

Din rapoartele

informative întocmite de ofițerii de securitate aflate la dosarul de fond

rezultă că recurenta-pârâtă relata acestora despre relațiile unor peroane,

precum numitele M.G., S.A., etc., care aveau legături cu străinii sau

comercializau bunuri de proveniență străină.

Aceste informații

erau de natură a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale omului, cum

este dreptul la liberă circulație sau încălcarea dreptului la viața privată,

consacrate în actele internaționale.

Relațiile cu

cetățenii străini erau potrivnice regimului totalitar comunist, fiind apreciate

de autoritățile din acea vreme ca o manifestare împotriva regimului, cu consecințe

multiple în plan profesional, familial și chiar penal.

Susținerile

recurentei potrivit cărora nu a cunoscut pe unele dintre persoanele la care se

face referire în rapoartele ofițerilor sunt simple afirmații, nedovedite, cu

precizarea că atât faptele pozitive cât și cele negative, trebuiau probate.

Înscrisurile aflate

la dosar nu probează elemente care ar fi fost de natură să circumstanțieze

furnizarea informațiilor prin lipsa de vinovăție provenind din constrângerea

morală exercitată asupra persoanei celui ce furniza informațiile.

În aceste

circumstanțe, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite cerințele art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008, instanța de fond explicând pentru fiecare situație

în parte motivele pentru care a apreciat existența acestor condiții, conținutul

notelor și rapoartelor, motiv pentru care nu se mai impune reluarea detaliată a

stării de fapt.

c) Soluția instanței

de recurs

Având în vedere

considerentele acestei decizii, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ.,

va respinge recursul declarat de H.A., sentința primei instanțe fiind temeinică

și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de H.A. împotriva Sentinței civile nr. 776 din 2 februarie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2011.