ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6132/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce o privește pe pârâta H. (născută S.) A.. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta H.A. este membru al Consiliului Local al Orașului Jibou, iar conform prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau colaborator al Securității, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h). Reclamantul a învederat că din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/1/ 2478 din 12 august 2009, precum și din înscrisurile atașate acțiunii, rezultă că pârâta H.A. a fost recrutată la data de 23 martie 1982, când a semnat angajamentul, sub numele conspirativ "Z.", pentru încadrarea informativă a cetățenilor români și străini care se cazează la H.S..

Astfel, pârâta a semnalat organelor de securitate informații despre persoane din mediul său de lucru care "colportează știri transmise de P.R. "E.L.", precum și informații referitoare la legăturile în afara cadrului oficial dintre cetățenii români și cei străini. Se mai arată că prin furnizarea acestor informații, pârâta a conștientizat că asupra persoanei la care s-a referit în delațiunea sa se pot lua măsuri de urmărire și verificare, iar aceste informații au îngrădit dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 3 lit. g), art. 2 lit. b), art. 5 alin. (1), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008 coroborate cu art. 31 alin. (1) și art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008. b) întâmpinarea formulată în cauză Pârâta A.H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, arătând, în esență, faptul că nu a fost niciodată instruită în sensul arătat în documentele invocate de către reclamantă și nu a acceptat întâlniri pentru a furniza informații. Mai susține că singurele înscrisuri pe care le-a scris și semnat sunt Angajamentul din data de 23 martie 1982 și Nota informativă din 10 august 1982, iar celelalte rapoarte informative sunt înscrisuri olografe semnate de lucrători ai securității, care nu au fost întocmite pe baza informațiilor furnizate de aceasta.

Pârâta menționează că motivele pentru care a fost propusă drept colaboratoare a Securității sunt faptul că la data respectivă lucra într-un mediu unde venea frecvent în contact cu publicul și familia sa avea legături apropiate cu persoane stabilite în R.F.G., iar documentele pe care le-a scris și semnat nu conțin nicio informație de natură să aducă atingere dreptului la libertatea de exprimare și la libertatea opiniilor, dreptului la liberă circulație, precum și dreptului la viață privată, fiind date și semnate ca urmare a presiunilor făcute de reprezentanții organelor care răspundeau la acea vreme de siguranța Statului. c) sentința și considerentele primei instanțe Prin Sentința nr. 776 din 2 februarie 2011 Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâta H. (fostă S.) A. și a constatat calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtei.

Din probele administrate în cauză de către reclamant, respectiv angajamentul semnat de pârâtă la data de 23 martie 1982, notele și rapoartele informative depuse la dosar, reiese că prima condiție impusă de dispozițiile legale menționate este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâta furnizând informații despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, în mod detaliat. Este de notorietate faptul că legăturile cu cetățeni străini, în afara cadrului legal, erau privite cu suspiciune de către organele în drept, pe motiv că astfel, cetățenii români puteau oferii informații despre situația economică și socială a României, destrămând astfel barierele informaționale controlate de partid.

Pe cale de consecință, și furnizarea unor informații de această natură, se referă la activități îndreptate împotriva regimului comunist. Notele și rapoartele informative ale pârâtei au fost de natură a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate, furnizarea acestor informații către organele de securitate expunând persoanele în cauză unor consecințe negative pentru ei, vizând îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Astfel, informațiile furnizate de pârâtă despre gestionarul magazinului care colporta știrile postului de radio "E.L." au generat încadrarea acestuia cu rețeaua informativă, iar cele referitoare la cuplul de cetățeni vest - germani au fost exploatate pe linia Biroului III, în atenția căruia se aflau aceste persoane.

Curtea a reținut astfel, că prin informațiile furnizate, pârâta a îngrădit dreptul la viață privată și dreptul la liberă circulație a persoanelor vizate în notele și rapoartele informative întocmite ca urmare a angajamentului de colaborare cu structurile Securității, fiind astfel îndeplinită și cea de-a doua condiție, prevăzută de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Susținerile pârâtei în sensul că prin informările date nu a oferit informații de natură să dăuneze persoanelor urmărite, singurele înscrisuri pe care le-a scris și semnat fiind Angajamentul și Nota informativă din data de 10 august 1982, nu pot fi reținute. Dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 prevăd că este colaborator persoana care a furnizat informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, dar și relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității.

Ca atare, pentru constatarea calității de colaborator în accepțiunea O.U.G. nr. 24/2008, nu prezintă relevanță durata sau modalitatea colaborării cu Securitatea (atât materiale olografe, cât și relatări verbale consemnate în scris de către lucrătorii operativi) sau dacă există o singură notă sau mai multe înscrisuri semnate de pârâtă prin care a furnizat informații, fiind relevant aspectul că prin furnizarea de informații au fost încălcate drepturi sau libertăți fundamentale ale persoanei urmărite. Împrejurarea că pârâta colabora cu Securitatea și pentru aceasta oferea informații despre persoane din mediul său de lucru care comentau știri transmise de postul de radio "E.L.", sau care intrau în contacte cu cetățenii străini în afara relațiilor de muncă, sunt suficiente pentru a constata că pârâta a încălcat dreptul la viață privată a celor urmăriți.

Curtea a înlăturat și argumentele pârâtei referitoare la faptul că a fost constrânsă de organele de securitate să semneze angajamentul, în considerarea conținutului angajamentului său din 23 martie 1982 și a dispozițiilor art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008, care nu condiționează de stabilirea calității de colaborator al Securității existența unor dovezi referitoare la transmiterea unor informații de natura celor relevate de pârâtă. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta H.A. a) Motivele de recurs În motivele de recurs s-a susținut că motivarea instanței se întemeiază, în principal, pe două presupuse situații pe care le-ar fi relatat ofițerului de securitate, respectiv cazul soților S.I.

și E. și cazul cetățeanului de etnie maghiară C.A., care ar fi avut ca efect îngrădirea dreptului la viața privată și la libera circulație a persoanelor vizate. S-a arătat că instanța de fond a reținut susținerile intimatului-reclamant din cuprinsul cererii de chemare în judecată. A precizat că în ceea ce îi privește pe K.W. și M., familia acestora locuia vizavi de casa bunicilor săi, însă nu a fost niciodată în relații de prietenie cu aceștia, nu a fost niciodată în casa lor și nici aceștia la ea în casă. Informațiile pretins a fi transmise erau de notorietate, fiind cunoscute de toată lumea care locuia în zonă. S.I. și E. erau finii săi. Despre împrejurarea că aceștia urmau să vină în România în acea perioadă știau mai multe persoane, acest fapt fiind relatat de către tatăl ei.

A menționat că pe V.M. și pe M.G. nu îi cunoștea, nu știe cine sunt aceste persoane. În ceea ce privește relatările despre persoanele care intrau și ieșeau din H.S., a arătat că nu a fost niciodată angajata acestui hotel. În ceea ce o privește pe P.G., aceasta era vecină cu bunicii săi, se întâlneau din când în când, iar aceasta nu ținea secretă relația pe care ea o avea cu persoana respectivă, fiind evident ca nota informativă existentă în dosar a scris-o la presiunile făcute de reprezentanții Securității. Recurenta a arătat că singurele înscrisuri scrise și semnate sunt Angajamentul din data de 23 martie 1982 și Nota informativă dată de "Z." în data de 10 august 1982 despre P.G.. Toate celelalte rapoarte informative sunt înscrisuri olografe semnate de cap. Z.L., fiind întocmite de acesta, relatările făcute fiind cunoscute de foarte multă lume, poate chiar de ofițerul de securitate nemijlocit.

De asemenea, s-a susținut că informațiile menționate ca temei al cererii de chemare în judecată nu erau apte de a avea ca urmări încălcarea, limitarea unor drepturi fundamentale ale omului și nici nu au avut asemenea urmări. b) Analiza motivelor de recurs Înalta Curte examinând cauza, probele și motivele de recurs reține: Recurenta H.A. a fost recrutată de organele de securitate în calitate de colaboratoare, a semnat un angajament, iar ulterior a furnizat informații sub forma unor note scrise personal de aceasta cât și relatări verbale, consemnate de ofițerul de securitate. În vederea stabilirii calității de colaborator al Securității se cer, prin prisma reglementării normative cuprinse în art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, a fi îndeplinite două condiții, respectiv furnizarea de informații, iar prin informații să se fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În speță, așa cum a stabilit instanța de fond, recurenta-pârâtă a furnizat informații organelor de securitate referitoare la mai mulți cetățeni, informații exploatate de organele de profil. Prin Nota aflată la dosarul de fond, s-au furnizat informații cu privire la numita P.G. potrivit cărora aceasta ar urma să se căsătorească cu un arab. Din rapoartele informative întocmite de ofițerii de securitate aflate la dosarul de fond rezultă că recurenta-pârâtă relata acestora despre relațiile unor peroane, precum numitele M.G., S.A., etc., care aveau legături cu străinii sau comercializau bunuri de proveniență străină.

Aceste informații erau de natură a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale omului, cum este dreptul la liberă circulație sau încălcarea dreptului la viața privată, consacrate în actele internaționale. Relațiile cu cetățenii străini erau potrivnice regimului totalitar comunist, fiind apreciate de autoritățile din acea vreme ca o manifestare împotriva regimului, cu consecințe multiple în plan profesional, familial și chiar penal. Susținerile recurentei potrivit cărora nu a cunoscut pe unele dintre persoanele la care se face referire în rapoartele ofițerilor sunt simple afirmații, nedovedite, cu precizarea că atât faptele pozitive cât și cele negative, trebuiau probate. Înscrisurile aflate la dosar nu probează elemente care ar fi fost de natură să circumstanțieze furnizarea informațiilor prin lipsa de vinovăție provenind din constrângerea morală exercitată asupra persoanei celui ce furniza informațiile.

În aceste circumstanțe, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, instanța de fond explicând pentru fiecare situație în parte motivele pentru care a apreciat existența acestor condiții, conținutul notelor și rapoartelor, motiv pentru care nu se mai impune reluarea detaliată a stării de fapt. c) Soluția instanței de recurs Având în vedere considerentele acestei decizii, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de H.A., sentința primei instanțe fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de H.A. împotriva Sentinței civile nr. 776 din 2 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2011.